Calatorie cu autobuzul… adrenalina pura!

Dimineata, somnoroasa, frigut, zi de munca. Cum unele lucruri tind sa se aranjeze bine si pe la noi, in partea de jos a societatii, autobuzele au orar fix de plecare de la capat, deci poti oarecum sa te bazezi si sa-ti aranjezi timpul ca sa nu atarni  minute in sir in statie.

Azi plecasem la timp si doar usoara incrancenare a vremii m-a obligat sa grabesc pasul si sa ajung cu 10 minute inainte de plecarea autobuzului. Am vazut oamenii care coborasera din el, m-am precipitat doar ca sa ajung mai iute la caldurica. La fix, in loc sa mai stea pana la ora obisnuita, deja dadea naravas sa plece. In ultimul moment si la strigatul unui barbat ne-a deschis si noua usile, apoi a demarat in tromba, testandu-mi echilibrul, agilitatea si dexteritatea in prinderea de bara si rasucirea pe dupa scaun. M-am aruncat strategic pe un scaun de pe care alunecam la fiecare frana brusca si violenta, care venea in pereche cu un demaraj in tromba. M-am uitat in oglinda din fata sa vad cine ne grupeaza asa artistic ca pe cartofi, cand in fata, cand in spate? O doamna imperturbabila a condus degajat, pe soseaua relativ libera, lipsindu-i doar scrasnetul de roti la demarare si eventual plecarea de pe loc cu a 2a. De fapt poate asta incerca femeia si eu ca o nepriceputa ce ma gasesc, n-am sesizat! Pana a intrat intr-o zona mai aglomerata a condus tot asa cu viteza si desi imi plac senzatiile tari, parca la ora aia si cu ditamai hardughia nu  era grozav de amuzant! Calatorii neatenti erau plasati dintr-o miscare de pedala unii peste altii, gandesc ca cineva o suparase rau de tot pe femeia asta ori transportul pasagerilor a intervenit intr-un moment nepotrivit in cariera dumneaei, cand inca nu se simtea complet desprinsa de impulsurile violente de tractorist renumit pentru brazda hotarata sau camionagiu distribuitor de cartofi la CAP. Cert este ca am ajuns fara incidente majore (exceptand usoarele palpitatii- asa ne obisnuim cu senzatiile tari si devenim imuni!, imaginile grabite cu pomii abia zariti pe geamuri-nu facem prospectare doar calatorim! si senzatia de stomac in gat la fiecare frana-sa nu uitam ca avem organe interne! ) la  statia la care am coborat, m-am ridicat de pe scaun suficient de rapid s-o prind pe duduia care luata de tornada franei se grabea spre spatele autobuzului. Mi-am ferit picioarele de tocurile ei si recunosc cinstit ca mi-a tremurat putin inima sa nu-mi testeze rezistenta degetelor de la picioare. Am coborat trezita deplin si gandindu-ma ca  sa mergi cu autobuzul, care pana acum avea un parcurs agale, moderat, placut si tocmai potrivit pentru visare, a devenit sport extrem. Inclin sa cred ca cei de la RATT au grija de noi si s-au gandit sa ne condimenteze putin viata asta monotona sau doamna concura la cel mai scurt timp pe un traseu in oras si dorea cu deznadejde sa castige. Oricare ar fi adevarul si daca parerea mea conteaza, prefer varianta calma, daca doresc tangaj iau vaporul!

16 thoughts on “Calatorie cu autobuzul… adrenalina pura!

  1. E o adevarata aventura uneori cu transportul in comun. Am patit si eu tot ceva de gen astazi…au mai intervenit niste coloane oficiale si niste soferi responsabili care isi „uitasera” masinile putin mai pe margine decat altii :))

  2. Ai povestit cu mult umor şi-mi place că poţi să vezi faţa hazlie a lucrurilor. Dar nu cred că face nimăni plăcere o asemenea manieră de şofat. În nesimţirea lor, unii şoferi (da, nu toţi!) se comportă aşa cum ai zis: ca la CAP, cu cartofii de pe tarla. Am mers cu autobuzul şi pe alte meleaguri, decât cele româneşti, şi n-am întâlnit această lipsa de respect pentru călători.
    Îţi doresc călătorii mai puţin „palpitante”! 🙂

  3. imi amintesc de un sofer de autobuz din Italia, care umpluse autobuzul cu romani, si statea tacticos la volan si citea ziarul; trecuse timpul si se apropia ora de decolare al avionului catre Cluj, apoi urma cel spre Timisoara, si noi tot in fata garii eram de trei sferturi de ora; unul dintre romani ii arata biletul de avion si ora de decolare a avionului, iar soferul ne explica calm ca nu are inca suficineti calatori in autobuz (eram in jur de 12 );a fost cel mai nebunesc drum , dupa ce toata lumea a inceput sa vocifereze pe toate limbile(romana, engleza, italiana);am crezut ca nu mai ajungem vii la aeroport;asa ca se intampla si la altii, nu numai in Romanica.

  4. Oh de cate ori am trait si eu astfel de experiente. In Maroc calatoriile cu busul sunt mereu ca cele descrise de tine! Soferii nu au rabdare asa ca baga viteza, claxoneaza de zici ca ca se sfarseste lumea daca nu apesi acceleratia in momentul cand s-a facut verde etccc! eu nu as putea fi asa stresata :)))

    • uzual sunt din astia care merg normal. am mai prins unul la capatul celalalt, mergea incet, abia se tara. l-am suspectat ca avea ceva defect, era la intoarcere acasa, nu ma grabeam asa ca… l-am tolerat 😉

  5. … te pot ajuta dar nu cu un vapor…. te pot trece „strada ” cu o barca…aurobuz nu stiu inca sa conduc!!! ( nici barca , dar daca vii incoa sa vezi cum e Dunarea pot invata) :-)))

  6. Lăsând latura comică la o parte, cred că nu i-ar strica o reclamație doamnei șofer. Se cam joacă cu viețile oamenilor. Și nu învață nimic din accidentele pe care le vedem cu toții la televizor, provocate tot de tâmpiței ca ea, care se cred regii șoselelor. Ar trebui să le explice cineva că regii ăia sunt asfaltagii, nu niște amărâți de conducători auto.

    • mda, azi dimineata doamna avea iar probleme cu nervii sau hormonii sau ambele. m-am gandit si eu la reclamatia aia, dar stii cum suntem noi nu vrem sa facem rau la altii si ne facem rau noua.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s