Cum va place?

Povesteam cu ceva timp in urma cu o prietena mutata intr-o tara vorbitoare de limba engleza, care se plangea de atitudinea colegilor in mijlocul carora lucreaza. Spunea ca e satula de falsitatea lor, de complimentele pentru hainele pe care le poarta, desi ea stie precis ca nu-s noi, nici la moda si nici deosebite din nici un punct de vedere, de intrebarile de complezenta privitoare la „cum se simte in ziua aceea?” desi nu le pasa si nici nu remarca daca ai ochii dubli de nesomn sau o paloare cadaverica de la cheful din seara precedenta. De discutiile sterile din lift, care-ti dau impresia ca omului chiar ii pasa sau te-a remarcat din multime ca un „suflet ales ce esti” si iti adreseaza un cuvant din inima, cand de fapt e doar o strategie de marketing, pentru detensionarea situatiilor conflictuale de la munca si aplanarea oricarui factor care ar putea periclita bunul mers al firmei. Atunci mi s-a parut oarecum hilara enervarea ei, ca nu apreciaza calmul si bunavointa cuiva. Am intrebat-o daca ar prefera sa i se destainuie fiecare ce deziluzie e barbata-su in dormitor sau sa intalneasca oameni cu fete acre de parca ii strang puternic si repetat articolele de lenjerie intima? N-a parut amuzata si nici inspaimantata, dorea doar ceva real.

In ultimul timp ma uit in jur si remarc acealasi lucru, poate nu cu aceeasi intensitate pentru ca, totusi, sunt in tara mea si nu vad doar straini in jur. Si poate imi inchipui ca in limba mea e mai greu sa falsezi. Insa am inceput sa privesc cu neincredere orice compliment sau sa-l ignor pur si simplu si mintal sa-mi imaginez ce doreste interlocutorul de fapt. Desigur ca m-am lasat inselata de multe ori de fete aparent binevoitoare care-mi laudau de zor fatada, look-ul sau mai stiu eu ce traznaie creasem. Privind corect in oglinda, am realizat ca exista oameni care-ti spun exact ce-si inchipuie ca vrei sa auzi: ca arati splendid cu pamatuful ciufulit pe cap, doar pentru ca ai un zambet incantat pe chip, ca rochia mulata iti evidentiaza la superlativ corpul, cand ti se vad clar carnaciorii pe lateral, ca noul gadget cumparat e mirific, cand de fapt daca le arati pe cel vechi, nu vor face diferenta.

Prin urmare stau stramb si incerc sa judec drept: cand si in ce conditii ii spui cuiva adevarul? Oferi o parere cat de cat corespunzatoare realitatii sau raspunzi mereu doar cat sa-i faci placere interlocutorului, mascandu-ti de fapt dezinteresul major pentru orice preocupare- indiferent cat de aiuristica- are? Cum detectati daca vi s-a spus o parere care va ajuta sau vi s-a cantat in struna? Ce prieteni alegem: cei care sunt mereu de acord cu noi, chiar cand nu avem dreptate sau cei care ne irita mereu plasandu-se in pozitii diametral opuse, posibil sincere? Conteaza parerea altcuiva cand faci ceva sau multumirea ta sufleteasca e suficienta?

OFF TOPIC: La multi ani si o zi superba tuturor doamnelor si domnisoarelor care-mi trec pragul astazi! Sa aveti numai bucurii si o primavara de exceptie!

45 thoughts on “Cum va place?

  1. Eu am pus un like fiindcă mi-a plăcut într-adevăr ce-ai scris 🙂

    Şi cred că mulţumirea sufletească e suficientă. Nu ştii niciodată cât de sinceră e părerea altora şi, chiar dacă ar fi, nu poţi niciodată să fii pe placul tuturor şi să mulţumeşti pe toată lumea.

    La mulţi ani de ziua femeii!

    • la multi ani, vero, numai bucurii si spor in toate!
      ajung si eu la concluzia ta, multumirea noastra interioara e cea mai importanta 🙂
      multumesc pt like-ul din suflet!

  2. Pingback: poveste cu proverbe | DAP

  3. :)) pai e de povestit! eu sunt geamana deci spun lucrurile in fata, de multe ori fara sa cosmetizez, creand o stare naspa vizatului :). upsss! in ceea ce ma priveste, sunt moarta dupa complimente, de m-ar complimenta cineva toata ziua si toata noaptea tare bine ar mai fi:))), insa depistez imediat exagerarile pentru ca ma cunosc foarte bine. prietenii…..cei care nu ma menajeaza imi sunt prieteni :).
    offf:
    la multi ani , doamna!

  4. multe intreabari. Asa ca am sa raspund cu o povestea unei intamplari. Intr-una din zile, una din angajatele mele nu reusise sa rezolve o problema urgenta si clientul urma sa apara in 10 minute. ca sa evite reactia lui se gandea ca sa spuna si ma intreba:
    – Doamna Gabriela, ca minciuna sa-i spun ca nu-mi vine nimic in minte?
    – Adevarul e cea mai buna minciuna. Suna-l si spune-i sa vina mai tarziu ca nu ai reusit sa te ocupi de problema lui.
    In ce ma priveste nu sunt in criza de personalitate. Stiu exact cine sunt si ce pot asa ca nu am nevoie de laudele si de aprecierea nimanui. iar cand le primesc nu ma simt confortabil. Nu trebuie sa-mi spuna nimeni cum imi sta freza ca ma vad in oglinda iar de parerile altora tin cont dupa ce le-am trecut prin filtrul personal. fac lucruri pentru multumirea altora si pentru multumirea mea sufleteasca. In viata nu trebuie sa faci totul interesat.
    Acum realizez ca ai pus niste intrebari cheie. In Romania oamenii sunt socati daca spui adevarul verde in fata. Lumea isi construieste o imagine de fatada, masca sociala, pozam frumos, aratam frumos, avem bani, avem masini, avem case. Nu mai spunem cate datorii avem, sau ce se ascunde in spatele a ceea ce aratam sau parem a fi.

    • aici ai atins un punct nevralgic. fatada e tare importanta aici. poate ca si-n alte parti, am lipsit la lectia asta. pe afara am stat tot printre ai nostri, prea putine contacte cu autohtonii.
      eu recunosc cinstit ca uneori mai am caderi, ma indoiesc de anumite caracteristici personale si am nevoie de confirmari. asa ca uneori mai cad in plasa si cred ca-s exceptional de perfecta 😀

  5. La multi ani, de ziua aceasta a femeilor, de toate felurile, urate, frumoase, inteligente ori mai putin, singure ori cu unul sau mai multi barbati in aria de interes, a femeilor bogate ori sarace, cu facultate ori cu liceu… as putea continua… ! 🙂
    Sa ai o primavara minunata si inflorita!

    • :))))))))))))))) ce m-ai lovit cu clasificarea…mai ales aia cu facultatile inalte! la multi ani, om drag si cu suflet mare! sa ai numai bucurii asa cum meriti, din tot sufletul!

  6. … daca incep io sa spun acuma ce si cum despre subiectul asta, ca de, pe tema asta a mastilor sociale as discuta intr-una, nu as termina nici pana iarna viitoare … cert e ca de ani de zile de cand eu sunt EU si nu-mi pasa de parerea tuturor tare-i bine si zau daca-mi pasa ca le place altora sau nu de mine … in rest prietenele/prietenii ii iubesc asa cum sunt si ei pe mine si efectiv stiu sigur cand sunt politicosi sau spun adevarul … la urma urmei nu-i rau nici una , nici alta ….cica diplomatia imbraca multe forme …

    nu stiu daca-i boala internationala, asta cu falsitatea si masca in societate, cert e ca oamenii uita sa fie naturali… cand eram tineri in liceu sau facultate ( ehe ce vremuri) cui ii pasa de falsitate ? … cred ca mai degraba e o „boala” a celor maturi …

    iar adevarul meu e : ca ma simt atat de EU ca nu-mi pasa !

    te imbratisez si ADEVARUL e ca ma bucur ca te-am descoperit … parca esti o frantura din gandul meu … :-)))

    • cand ti-am vazut pozele alea cu zapada si eu am gandit la fel 😀
      spre asta tind si eu, sa nu-mi pese niciodata de valurile care ma bat, sa fiu doar eu si sa ma bucur tare de tot de asta! de cele mai multe ori imi si iese.
      sper ca ai avut o zi deosebita azi, de ziua ta!

    • erata : moama sa mor de rusine, corecteaza tu daca poti mai sus, e o mica mare greseala de gramatica …nici nu am curaj sa o scot in evidenta….apoi …of….tare ma mai reped

      • acum ma uit, dar stai linistita aici nu-i concurs de gramatica! cu totii mai gresim 😉
        sper ca e bine acum…pe io l-am lasat ca-mi place cum suna!

  7. Daca iti face bine ceea ce auzi este suficient.
    Cei despre care scrii nu-si fac probleme, ca noi, daca spui din suflet sau din alte motive,ei asa sunt educati sa fie amabili si binevoitori cu cei cu care se intersecteaza.
    Pana la urma, de unde stim ca aici, la noi, cei care ne fac complimente le fac din suflet? De fapt doar bunavointa celuilalt o vrem si un pic de politete.Eu, sincer, nu vad ce e rau in asta .
    Anca, sa-ti spun ceva, am trait afara cate 4 sau 5 sau 3 luni si cand m-am intors eram toata un zambet pe fata, priveam lumea cu bucurie si nu o mascam, insa, dupa doar o luna de zile gandurile si nemultumirile pe care mi le induce starea lucrurilor din Romania apar pe figura mea.
    Eu iti spun La multi ani cu bucurie!

    • si eu iti spun „la multi ani” cu toata bucuria si din suflet!
      adevat spui, pe aici lumea a uitat sa se bucure, chiar pt lucrurile mici. s-au obisnuit atat de mult sa fie ingandurati, tristi, revoltati, ca si cand au un motiv de bucurie nu stiu s-o guste. nu amabilitatea ma deranjeaza, ci falsitatea. inducerea ideii ca-ti pasa, cand de fapt nici nu esti atent la ce ti se spune. intr-un fel e lipsa de corectitudine. induci o stare de fals bine celuilalt, cand de fapt nu dai 2bani pe el. totala risipa de energie sau diplomatie exersata indelung?

      • Draga mea, chiar nu-mi pasa daca un strain imi arata politete si este binevoitor cu mine, chiar nu-mi pasa daca o face din suflet sau superficial. Cat priveste familia si prietenii, ei bine, imi pasa.Caci, tu la straini te-ai referit, colegii de serviciu, cei cu care ne intalnim zilnic sunt, totusi, niste straini, dintre care ne-am ales prieteni.
        Eu, de ex, cand spun :draga sau draga mea, asa imi vine, nu este nimic calculat sau regizat. Multora poate sa nu le placa asta si chiar sa ridiculizeze.

      • asa e, la straini m-am referit, ca cei apropiati ma cunosc bine si stiu ca parerile din varful buzelor nu conteaza. de multe ori mi-e greu sa privesc obiectiv, e stradania mea si mie imi place, insa nu mi-as dori sa plictisesc oamenii. si atunci, tare bine imi pica o parere sincera. corectez unde e cazul sau las asa. critica adevarata ma ajuta sa evoluez.
        eu sufar de aruncarea adevarului cu destul de putina diplomatie drept in fata unora si atunci cuvintele gen „draga mea” le folosesc sa mai ameliorez lovitura… cand realizez ca am dat-o prea puternic 😉

  8. important e cum te simti…parerile celor din jur te afecteaza, doar in masura in care nu esti foarte sigura pe tine. pe de alta parte, daca ceva e in neregula, nu cred ca-mi place chiar verde-n fata, e nevoie de putina cosmetica, altfel o iau ca pe o rautate. daca laudele sunt exagerate, iar e de discutat….ce tie ti se pare banal,altcuiva ii poate parea exceptional sau pur si simplu, educatia ii spune sa fie politicoasa…tot la tine e adevarul, in final….totul e mult prea relativ 🙂

    primavara frumoasa sa ai

    • asa e, totul e relativ si pana la urma bine ar fi sa luam ce-i bun de la fiecare si sa ignoram partile mai putin placute. nimeni nu-i perfect…iar eu ma supun regulii 🙂

  9. sunt oameni care prin atitudinea asta supravieșuiesc în jungla în care ne aflăm cu toții. Din teamă, de lingușire dau parșivenie, consideră că așa trebuie să facă.
    nu am putut niciodată să-i spun unui om ”vezi că arăți groaznic cu tunsoarea asta, fă ceva!”, decât daca respectiva persoană mi-ara foarte apropiată și știam detalșii despre reacții și atitudine. Dar nici nu am încercat să-mi „fac culcuș cald” turnând complimente unde nu era cazul.
    Odată, mi- plăcut atât de mult o broșă proaspăt achiziționată de o colegă, încât am tot lăudat-o excesiv! Pur și simplu mi- a plăcut (eu nu port decât foarte rar, dar aceea mi s-a părut deosebită pur și simplu.) Nu mi-o doream, doar o admiram. Colega mea mi-a făcut-o cadou în ziua următoare. Inutil să scpun cât de denaturată m-am simțit! Insistența mea în a lăuda obicetul, deși fără urmă de insinuare, a dus la un rezultat care m-a afectat direct și foarte…neplăcut.
    Dacă persoana îmi este indiferentă, nu mă exprim în niciun fel, nici dacă este vorba despre un aspect pozitiv, nici negativ.

    • pana la urma colega ti-a oferit un lucru care probabil ea nu-l aprecia la valoarea adevarata, iar la tine si-a gasit locul la fix. nici eu nu-mi permit pareri radicale decat cu cei foarte apropiati si adesea o cam dau in bara, pt ca parerile mele prea sincere nu sunt apreciate. incerc sa le formulez mai delicat si imi place sa cred ca o fac atunci cand chiar trebuie sa spun, pt ca ma agaseaza o anumita situatie. desigur ca pica prost si de cele mai multe ori nu schimba nimic, dimpotriva tensionez situatii 😀

  10. Depinde .
    In general, eu cam stiu cum arat , cum ma simt si ce impresie las in anumite circumstante. Asta nu inseamna ca sunt mereu sigura pe mine ci doar ca sunt constienta , prezenta, etc. Daca cineva imi face un compliment nu-mi prea bat capul sa ma intreb daca in mintea lui sau a ei era altceva. Ca nu-i problema mea.
    Unele femei sunt mai nesigure pe ele si atunci exista momente in care vad cate un substrat in spatele oricarei vorbe – fie buna, fie doar de fatada
    Pentru mine conteaza parerea celor din jur dar nu intr-atat incat sa imi influenteze starea de spirit

      • Nu vreau sa fiu ipocrita – am zile in care nu-i inteleg deloc pe ceilalti 🙂 Dar sunt putine
        <Chiar si asa : ma deranjeaza de exemplu sa-mi spuna cineva "arati obosita" sau "esti palida". Da, asa sunt cateodata – obosita – om fiind :)))) sau palida daca nu aplic bine fondul de ten ;). Insa prefer sa taca. Si le-o spun fara menajamente
        Aveam o colega la fostul loc de munca – imi spunea in fiecare zi ca arat obosita. Tipa era un vampir energetic

  11. In urma cu 3 luni, am participat la un proiect de voluntariat desfasurat in Turcia. Bineinteles ca in afara de voluntarii din tarisoara noastra au mai fost si altii invitati din tari precum: Italia, Lituania, Polonia. De cea mai mare superficialitate au dat dovada italienii prin afisarea bunelor lor maniere, prin vocabularul elegant pe care-l purtau intre ei in vazul lumii, prin rasul prostesc la glumele banale si lista poate continua. In concluzie, am realizat ca suntem un popor cu oameni deschisi, calzi, primitori in comparatie cu vecinii nostri continentali.

    • bine ai venit, lutamoshikito!
      da, deocamdata mai avem urme de sinceritate in comportament, insa cred ca tindem sa ne formalizam si noi, ca toti ceilalti. nu vom sti niciodata ce gandesc cei din fata noastra si vom sta in defensiva vesnic.

  12. Nu as putea sa fac cuiva un compliment in care n-as crede. Stiu ca exista si genul asta de oameni dar nu agreez aceasta asa zisa maniera de a te face ‘popular”, indiferent de nobletea scopului in sine…
    Nici mie nu-mi plac complimentele asidue, care la un moment dat chiar pot parea caraghioase… Sau chiar ironice, agresive…

    • am prieteni buni in preajma…dar fiecare e om, are limite, priveste cu proprii ochi, mai greseste, nu e perfect- exact ca si mine! am dispozitie variabila, cand ma simt tare pe pozitie si nu-mi pasa de parerea nimanui, cand ma smiorcai si caut laude nemeritate 🙂

  13. Eu zic prietena ta sa fie multumita ca primeste complimente pt.haine, as vrea si eu sa mai primesc cate unul sau sa mai simt vreo privire asupra mea, da’ scandinavii mai rar sa faca asta. Cat despre privire, sa zic deloc :D. Prietenii ti-i alegi dupa cum simti si dupa cum te simti cu ei. Eu cam greu imi fac prieteni noi- nici nu am,daca ma gandesc,decat tot din cei din copilarie,tinerete,desi ne vedem din an in Paste.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s