Binele se face cu masura?

Odata cu rarefierea personalului din CFR omul a fost disponbilizat, incasand multe salarii bune. Si-a cumparat electrocasnice noi, a plecat in concediu la Herculane, a risipit incet si sigur in decurs de cateva luni, poate mai bine de un an de stat acasa, toate resursele. Intre timp dupa secarea sacului, facturile curgand mai departe, a devenit clar ca i-ar cadea bine un serviciu. Pregatire nu prea avea, pricepere cam putina, a participat la cateva interviuri si dupa un curs de calificare la locul de munca, a devenit paznic la o intreprindere. Dar paznic dupa metoda moderna, care ponteaza la fiecare ora in punctele de control in exterior prin curte, nu din ala din vechime care „umfla” patul in vreun colt intunecat pana dimineata, in vreme ce hotii ii fura si papucii din picioare. Din pacate omul nostru obtine acum un salar care abia ii ajunge pentru acoperirea curentului, a gazului, tigarilor si a berii obligatorii- are si el o placere in viata asta. Lunar aparea la usa mea cerand imprumut o suma pe care abia de mi-o inapoia si apoi venea iar dupa ea. Dupa cateva luni m-am plictisit sa-i tot tin socoteala termenului scadent si sa remarc ca nu se tine de cuvant, intarziind cu saptamanile si l-am taiat de pe lista.

Intre timp l-a parasit si nevasta plecata la munca in Italia pentru o perioada scurta,  permanentizata apoi, o femeie muncitoare si de treaba, care l-a tras ani de zile pe amarat dupa ea dar care s-a hotarat sa-si vada de viata ei.

Finalul e ca omul care se plangea mereu ca are niste vecini care nu-l ajuta si ca o duce tare greu, desi atunci cand arunca in jur cu banii si le dadea la toti de baut, era inconjurat de prieteni, s-a imbolnavit. Spre surprinderea mea m-a sunat fosta lui sotie din Italia sa-i dau imprumut niste bani pana vine ea, ca e in spital de cateva zile si nu are pe nimeni. N-am stat sa cantaresc daca merita sau nu, acum un an eram la fel ca el in spital si  m-au ajutat oameni de la care nu m-am asteptat. Aveam bani, insa nu aveam starea sa merg acasa sa fac o supa strecurata si una din prietenele mele mi-a adus-o pur si simplu, fara s-o solicit. Am mancat atunci cea mai buna supa si gustul ala bun mi-a dat senzatia ca totul va fi trece si-mi va fi mai usor. Cred din tot sufletul ca binele trebuie intors, chiar daca nu aceleiasi persoane. Undeva se insumeaza toate astea si se regleaza, nici un efort nu e degeaba.

Fac parte din categoria orgolioasa a oamenilor care vor si cred ca se pot descurca mereu singuri, doar cu ajutor de Sus. Uneori viata imi arata ca gresesc si atunci plec capul, accept supusa sa mi se intinda o mana, dar incerc mereu sa ma revansez. Acum ma simt ca si cum as fi facut remiza cu Universul si sper sa am ocazia sa-mi ramana dator el de mai multe ori…

Voi cum sunteti? Ajutati oameni imprumutand sume importante sau infime? Miluiti saracii care cersesc pe drum? Simtiti ca aveti datoria morala de a va ajuta un semen chiar daca nu va e ruda apropiata sau nu aveti un interes imediat legat de el?

Anunțuri

14 gânduri despre „Binele se face cu masura?

  1. Offf..e un cerc vicios. Am avut momente in viata cand din painea mea, am dat jumatate…
    Apoi am ajutat cu sume mari pe cineva care se autointitula prietena mea doar cand avae nevoie de bani, in rest nu stiam de ea cu zilele…Dupa ce nu am mai imprumutat-o deloc s-a stricat si ,,caruta”.
    Dau bani la nevoiasi numai daca nu sunt de o anumita etnie si nu imi par ,,smecheri”..
    Am dat si o lingurita de zahar imprumut cat si sume de ordinul milioanelor…daca am putut ajuta am facut-o…acum ma gandesc de doua ori inainte sa o fac, insa pentru cine stiu eu ca merita nici nu stau la discutii…dau !

    • singurul motiv pt care ezit uneori sa ajut pe cate unii, e faptul ca-i inadesc la mine la usa. se obisnuiesc sa-mi ceara mereu, iar daca o data nu am, devin nervosi, ca si cum le-as fi datoare ajutorul ala. e tare dificil sa impaci mila si dorinta a ajuta cu sentimentul ca esti folosit…

  2. eu cred că cel mai uşor şi deopotrivă cel mai greu lucru este să faci un bine. pentru că trebuie să vrei.
    nu stau să contabilizez niciodată, nu mă aştept ca mâna mea întinsă să fie „răsplătită” în niciun fel, dar cred cu tărie că binele pe care îl faci, se întoarce. aşa că eu spun oamenilor din viaţa mea că dacă vreodată au nevoie de mine şi pot să-i ajut, să nu ezite. mâna mea este necondiţionat întinsă…

    • nu fac un bine ca sa primesc inapoi. ma mobilizez cand ezit s-o fac, amintindu-mi ca si eu am beneficiat de bunavointa cuiva in momente grele. totusi, ce facem cu cei care revin des la usa noastra, cerand constant? ii ajutam sau nu? cand ajutorul devine obligatie?

  3. ajut indiferent cu ce, atunci cand pot! daca nu pot azi, il rog sa vina maine. in privita banilor, daca mi-ar fi inapoiat totii datoriile cu siguranta as fi avut mai multi bani acum :). de multe ori ma enevez si imi promit ca nu mai dau la nimeni nimic dar pusa in fata situatiei si a povestii parca nu ma lasa inima :). te pop….

    • mda, inima ma incurca si pe mine adesea. si faptul ca unii oameni nu pricep ca nu pot fi ajutati toata viata. stii ca in povestea cu omul care cerea un peste si nu i s-a dat, insa a fost invatat sa pescuiasca…

  4. O temă foarte bună. „Cineva” ne-a învăţat că binele trebuie făcut necondiţionat, fără niciun fel de considerente privind „meritele” primitorului. Cu toate acestea, nu putem să fim indiferenţi la răutatea/nesimţirea/nerecunoştinţa unora cu care am fost generoşi. Iar atitudinea atât de nepotrivită, ne doare, chiar dacă nu am aşteptat laude sau diplome de merit. Mă miră şi mă mâhneşte orgoliul prostesc al unora, care pur şi simplu nu vor/nu pot să spună un simplu….”mulţumesc”, de parcă asta i-ar înjosi şi nu este ceva normal atunci când ţi se face un bine.
    Recunosc că la „amărâţii de profesie” nu mai le dau nimic. Nu o dată am văzut pe unii dintre ei coborând dintr-un Mercedes, atunci când îţi luau în primire…”serviciul”. Avem destui necăjiţi aproape de noi, măcar de i-am ajuta pe aceştia, pe care îi ştim, îi cunoaştem.

    • spunea cineva odata ca fiecare trebuie sa-si faca partea lui de treaba. daca intinde mana si ai ce sa-i dai sa-l omenesti, sa nu-l judeci si sa nu-ti pese ce face cu ajutorul primit. tu ai dat bine intentionat, pentru un scop bun. restul, e pacatul lui 🙂

  5. E bine sa faci bine, mai ales daca ti se cere! Si – exact cum spui – am trait si eu experienta de a primi inapoi (mult amplificat, adesea) binele de la persoane total diferite de cele pe care le ajutasem; undeva in Univers toate se completeaza… E bine sa ne ascultam inima, si daca daruim, s-o facem cu toata bucuria, si cu sufletul deschis. Atunci Miracolul ne raspunde, si incepem sa rezonam unii cu altii… Atunci nu ne mai simtim vreodata singuri si neajutorati. Cand suntem in necaz, e bine sa cerem. E imposibil sa nu apara cineva care sa ne dea o mana de ajutor!…

    • cred cu tarie ca daca s-a ivit o problema, se va ivi si solutia ei, doar sa nu ne lasam prada disperarii.iar binele facut din suflet fara a urmari raspalata decat de Sus, nu-ti poate aduce decat bucurie sufleteasca. cand esti in spital toate par altfel si orice gest sau farfurie de mancare din lumea de afara, capata alte valente.

      • cine n-a trecut prin asta nu are idee. cine a trecut alaturi de oameni dragi, are o idee vaga. cine s-a simtit pierdut si singur, chiar pret de o clipa, stie exact despre ce vorbesc.

  6. acum o saptamana la o cofatarie din oras macam o prajitura ( blasfemie curata!! :-)) )…a intrat o batrana care de obicei sta in fata cofetariei si vinde flori ( o stiu acolo de vreo doi ani fie ger sau soare)… si am ramas uimita sa vad ca dupa ce strangea cativa banuti intra sa isi cumpere o prajitura. Mi s-a pus un nod in gat si m-am ridicat si i-am platit eu ce comanda…voi merge cred mai des sa manac prajituri…bine, bine, o sa beau ceai!…ca sa pot sa ii iau si ei cate una.

    • ce gest frumos ai facut, saraca de ea, la cum arata prajiturile acum, probabil ca i-a fost pofta.
      mananca prajituri daca iti pica bine, nu te lua dupa ceaiurile mele, eu mananc la cicolata pana mi se face rau 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s