Opera- loc de impresii sau de educatie?

Intamplator m-am decis in ultimul moment sa merg la spectacolul „Dancing Queen” al carui nume tine afisele de catva timp, dar care nu m-a tentat pana acum (sunt mai degraba fan al baletului clasic). Vremea fiind primavaratica de-a dreptul nu m-am indurat sa ma inchid in casa, asa ca am cumparat rapid bilet si fuga la Opera. Din primii pasi m-a luat in primire plasatoarea-cu-privire-incruntata, dirijandu-ma de la distanta, pe un ton cel putin agresiv sa-mi las haina la garderoba. Gandind la toalele lipsite de eleganta ce-mi decorau fizicul nepregatit de spectacol, am declinat oferta si mi-am continuat drumul spre scari. Doamna m-a interpelat a doua oara, la fel de „amabil” sa ma indrume aproape cu forta, spre locul platit. Precizez ca mai erau cam 15 minute pana incepea spectacolul, timp suficient sa-mi improspatez orice latura a fizionomiei imi doream. I-am raspuns pe un ton vizibil iritat ca as dori sa merg la toaleta… mormaind in surdina ca sper ca am dreptul la asta. La iesire m-a agatat iar, deja simteam ca ma lasa calmul si parca i-as zice sa-si mute tirul pe altcineva, ca stiu sa-mi gasesc drumul si singura. Ne-a randuit din spate zorindu-ne ca s-a sunat deja. Urcand in ritm alert pe scari si crezand ca nu mai e timp, m-am uitat la ceas: mai erau inca 10 minute!!! M-am intrebat cu usoara nelamurire de ce doamna, care ar fi trebuit sa ne indrume politicos DOAR daca o solicitam, ne alerga ca la armata pe scari?

Evident ca am nimerit  locuri proaste, o pozitie „comoda” intre reflectoare, exact la fix sa nu vad decat o parte a scenei, daca stateam in picioare si aplecata destul de mult peste balustrada, pozitia-liliac-anvergura-deschisa-maxim. A mers in prima parte, chit ca ma durea spatele de parca as fi baletat eu pe scena. In pauza am coborat si plina de sfiala am rugat-o pe una din doamnele cerbere-plasatoare sa ne permita sa ne relocam undeva  unde sa putem vedea mai mult decat silueta reflectoarelor, partea de la parter fiind in intregime goala. Noua pozitie ne-a permis sa vedem 3/4 din scena, stand pe scaun, deci un real avans, insa un iz vag de mucegai si scorojeala de pe pereti, m-a facut sa ma intreb unde e stralucirea de alta data a Operei, fastul, eleganta si bunul gust? Probabil unde e si amabilitatea oamenilor care o deservesc… departe! (la fel de amabila doamna garderobiera ne-a susurat la fel de rastit, sa ne miscam mai vioi, dupa terminarea spectacolului!)

De remarcat ca publicul era preponderent tineret, probabil elevi de liceu, insa printre ei, unii fara nici o idee despre ce inseamna comportament de opera,  incepand sa converseze tare intre partile laterale extreme ale balcoanelor pana a inceput spectacolul, sa se sasaie cand s-a stins lumina,  sa povesteasca cu ton ridicat ca la bar nu le-a dat bere, dar le-a promis in pauza… si alte amanunte uimitoare. Sansa noastra a fost ca muzica era Queen, la volum ridicat, iar conversatiile „picante”  si misto-urile de mahala erau acoperite de volumul boxelor.

Cat despre spectacolul in sine, merita o recenzie amanuntita, pe care sper s-o realizez intr-un post viitor.

18 thoughts on “Opera- loc de impresii sau de educatie?

  1. spectacole „contractate” , cele cu elevi; se fac şi pentru armată…eu îmi „scuip” plămânii la astfel de spectacole, dar cum altfel elevii nu vin, decât „aduşi” de şcoală, asta e! e mai bine, decât deloc…

    • nu m-a deranjat atat de mult atitudinea elevilor, cat atitudinea celor care lucreaza acolo, erau direct dusmanoase. dupa ce ca nu au spectatori, se mai poarta si urat!

  2. Chiar trist. Un act de cultură pe bandă cum s-ar spune. Garderobiera aia n-avea niciun drept să-ți ia haina dacă tu nu voiai. Poate că aveai motivele tale s-o ții pe tine: frigul din sală, vreo răceală, un reumatism sau alt beteșug de care ea n-avea nevoie să fie informată.
    Iar publicul… se va educa cu timpul, dar nu prin metode de coerciție, ci de co-interesare și urmarea exemplului celorlalți.

    • sa-mi ia haina, sa ma alerge pe scari, sa ma lase la baie cu jumatate de gura… e prima data cand n-a fost sarbatoare cand am pasit acolo, desi ador cladirea si ce se intampla in ea. pacat!

  3. 🙂 ai rabdare! apreciez! trebuia sa-i zici doamnei ceva, dar ai iertat-o:P. opera ar trebui sa fie un loc de educatie ma gandesc, nu? 🙂 zi faina iti doresc…

  4. Am fost si eu la spectacolul asta cam acum doi ani, inainte de Craciun. Ideea in sine e faina, dar opera arata groaznic, costumele erau oribile si decorurile lipsa. Am fost total dezamagita…

  5. Red….in Bucuresti sau Timisoara?
    Din pacate nici la opera din Cluj lucrurile nu stau diferit. Ultimul balet la care am fost mi-a lasat un gust amar. Cu tristete spun ca mai bine imi cumparam pantofi de 50 de euro cat a costat biletul.

  6. Pfff… tantile alea nu se dezmint la nici un spectacol din cate vad.
    Din fericire, eu nu le-am luat in seama niciodata.
    Ai incercat sa vorbesti pe Facebook cu TNT-ul? Poate o sa ajunga si la urechile cui trebuie lucrurile astea.

    ps: daca vrei Sanctus, da-mi un semn inainte de urmatorul SdC. Ti-l aduc eu.

    • deci, nu a fost o greseala 😦 uzual nici eu nu le-as fi bagat in seama, insa efectiv una dintre doamne era agresiva. e o idee ce spui tu cu facebook-ul, dar nu stiu cum sa zic, nu vreau sa fac rau nimanui. poate am prins-o intr-o zi proasta.
      daaaaaaaaaa, vreau sanctus! sunt curioasa la cata reclama i-au facut cei de la valluntar. daca vrei ceva din ce am citit eu, sa-mi spui. le-am adus data trecuta, dar n-au avut succes!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s