In vizita la mititei

Copil de asfalt fiind, am avut acces putin spre deloc la animale si nici nu m-am omorat cu firea sa ma imprietenesc cu ele. Asa se face ca am avut ocazia rar sa admir pui de catei in toata splendoarea lor. E drept ca mai fata cate o maidaneza si cateva zile smotoceam care cu prindea cate un catel, dar mama era categoric impotriva animalelor in apartament asa ca imi gaseam curand alta preocupare.

Introducerea fiind facuta, va las sa admirati in voie mogaldetele, care au scheunat pana au adormit.

Anunțuri

19 gânduri despre „In vizita la mititei

  1. Am avut același tip de copilărie, dar mi-am luat revanșa când m-am făcut mare.
    Am crescut atâtea generații de căței și pisici, că le-am și uitat numărul. Și la fiecare m-am bucurat ca de o minune. Mereu exista câte un amărât care nu ajungea la țâța mamei, așa că-l alimentam eu cu biberoane improvizate din seringi…
    Acum o aștept pe Lili să-și facă datoria de mamă, mai prin toamnă.

    • si in cazul astora, e o fetita mai slabuta, pe care o iubesc toti cei mari. e singura care are si nume.
      tot am impulsul sa adopt si eu unul, dar in apartamentul meu mic si noi plecati pana dupa masa tarziu… nu cred ca-i o idee prea stralucita 🙂

  2. Pfff! Ce frumosi sunt!!! 🙂

    iti raspund aici, ca vad ca altfel nu ma lasa blogul asta care incepe sa functioneze dupa reguli proprii.
    sunt tare mici si scumpici. sunt curioasa cum vor evolua 🙂

  3. Excelente poze!
    Am vazut ceva asemanator in urma cu trei ani, cand am fost la „cuib” de sorecar si am luat-o pe Cola. Acasa am avut o singura data, in urma cu mult timp o catelusa si cinci pui. Indiferent daca sunt de rasa sau nu, toti puiutii sunt admirabili!

    • e si multa munca sa ai grija de ei, sa le faci curat, trebuie si un spatiu adecvat. mi-ar fi placut sa iau un puiut, dar cred ca am devenit comoda, nu-mi place sa mai depinda inca cineva de mine.

  4. Sunt atât de drăgălaşi! Iar când fac ochi şi încep să mişune, sunt de tot hazul. Cel mai tare îmi plăcea să surprind ….primul lătrat! Cam cum ar fi primul cuvânt la copiii oamenilor. Este o încântare să ai în preajmă aceste sufleţele mici şi drăgălaşe. 🙂

    • te-am eliberat tot de la spam, scuze iar 🙂
      erau atat de mici ca nici nu vedeau, iar de mers mai mult se taraiau. dar vin tare din urma, cred ca la urmatoarea vizita am sa-i alerg prin curte sa-i pozez!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s