O sambata la Surduc

Speriati ca raliul programat la primele ore ale diminetii ne va impiedica accesul la singurul drum catre Surduc, ne-am impachetat inainte de 6 dimineata si chiori de somn am ajuns fara peripetii pe malul lacului. Cei care innoptasera acolo inca dormeau, asa ca singurele zgomote prezente erau oracaiturile fara griji ale broscutelor uimite si ele  la fel ca si noi de ziua perfecta ce se anunta, de cerul fara pata si lacul care inconjura agale limbile de pamant pe care sunt ingramadite constiincios case, cot la cot, in dorinta de a avea fiecare acces la apa. Pontoanele plutind nemiscate pe butoaie erau singurele martore ale cetii ca un abur fin ce se ridica usurel odata cu caldura in crestere rapida. Am tras iute cateva cadre la casutele  reflectate perfect de  partea opusa a lacului, fermecata de oglinda clara si de padurea zugravita inca in culori crude, pe alocuri ornata de cate un pom inflorit intarziat. Deocamdata pe malul nostru era cam umbra, asa ca zgribuliti pe cararile dintre case, privind curiosi la  locuitorii care dereticau curtile sau isi pregateau unditele. Partea insorita  a lacului avea aici cu o panta mai blanda, pajisti intinse de un verde bogat smaltuit cu papadii inca fara puf si roua care ne-a muiat bine incaltamintea. Ne-am strecurat pazind catelul de patrupezii autohtoni care-si aparau teritoriul, am admirat malul pustiu, inca populat de hidrobicicletele antice si casutele unui camping uitat, din alte vremi. N-am priceput inghesuiala de case de pe partea cealalta atata vreme cat aici era spatiu mai mult, mai larg si aparent nerevendicat, dar e posibil ca privirea mea grabita sa scape anumite amanunte.

In ora de plimbare temperatura a crescut rapid astfel ca geaca si bluza groasa mi le-am incolacit in jurul mijlocului. Am descoperit un buticut cu inghetata si gustand diferite arome, ne-am intors ca vedem cum evolueaza soarele pe terenul unde ne fixasem tabara. Intre timp se trezisera vecinii de ponton, numerosi, galagiosi, cu unditele intinse si pe spatiul nostru. Datorita catelului care tot latra sa intram in apa, s-au retras bombanind pe teritoriul lor, iar noi am incercat sa ne imprietenim cam fara succes cu apa glaciala. Soarele a devenit torid, iar noi ne-am ascuns sub salcii urmarind din cand in cand masinile de la raliu care se iteau in zgomote infernale printre pomi din padurea de peste lac, am gratarit, am socializat si cu vecinii din partea cealalta, niste pensionari simpatici cu un pechinez ce se intretinea prin gard cu al nostru catel. Odata cu sosirea dupa amiezii, cand arsita s-a mai domolit, au aparut barcile si curajosii care bausera un pic mai mult  penduland cu gratie pe margine cu intentii clare de baie, in pofida temeraturii apei. Doar unul a plonjat undeva langa malul celalalt in aplauzele gastii pe care incerca so impresioneze. Domol muzica a inceput sa se reverse din mai multe parti si in cateva ore manelele au devenit un lait-motiv. Soarele a aramit salciile alunecand usor spre barajul ce se confunda deja cu peisajul in lumina difuza. O zi inceputa si terminata pe malul unui lac, initial intr-o liniste oracaitoare si la final in cainari modulate obsesiv de Salam, contraste-contraste. Am plecat spre casa, luand cu mine o parte din frumusetea intinderii lucioase si din lumina unei zile superbe de inceput de vara. Va las in compania catorva poze sa judecati  singuri daca merita sa va rupeti macar pentru o zi de tumultul orasului:

25 thoughts on “O sambata la Surduc

  1. Convingătoare sunt atât fotografiile cât și textul 🙂
    Merită sigur că merită ! Merită cu „m” mare
    Tare frumos acolo,mulțumesc pentru plimbarea virtuală la Surduc !!!

  2. Ce imi plac pozele! Eu visez la Delta de ani de zile! Dar oricum un pescuit merge bine oriunde, mai ales intr-un decor atat de frumos! Hmmm si barca in apus, pontonul …. romantic!

    • bine ai venit, margot! prezenta ta ma onoreaza 🙂
      ma bucur ca te-am binedispus, acelasi lucru il simt si eu la tine, de cate ori „vrajesti” ceva bun de mancare!

  3. da..este foarte frumos lacul surduc…dar din pacate pestele de alta data il putem vedea doar la metro,real sau in alte parti….tot lacul este impartit de branconierii din surduc,fardea si matnic….daca prinzi din greseala un peste mai mare sau cat palma la undita este o mare performanta….in rest este foarte placut acolo..plimbari cu barca ..distractii…etc

    • bine ai venit,marius!
      mie mi s-a parut ingrozitor de zgomotos, era placut doar dimineata la 7. spre seara a devenit inuman… era intrecere de boxe si manele, de la un mal la altul…
      cred ca de aceea au disparut pestii! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s