Dupa amiaza cu aroma de ghimbir la Emotion Cafe

In dimineata zilei m-a sunat mama, spre sfarsitul programului de munca m-a vizitat sora-mea. Cam asa se intampla mereu, cand ma cauta una, brusc apare si cealalta, ca le chem eu gandindu-ma la ele sau e simpla coincidenta, n-am reusit niciodata sa ma edific. Si pentru ca ne intalnim destul de rar, nu pentu ca am fi grozav de ocupate, ci mai degraba din comoditate, telefonul ne e mai la indemana, am luat loc pe terasa de la Emotion Cafe, unde o alta membra marcanta a familiei mi-a laudat in repetate randuri limonada de o  diversitate delicioasa de arome, condimente si culori. Am luat doua, una de fructe de padure, acrisoara, racoritoare si cealalta de ghimbir. Desigur, ultima facea parte din prospectarile mele, desi nu era prima data cand am gustat ghimbirul. Il mai testasem demult intr-o combinatie de sofran, iaurt si miere, care ma lasase destul de debusolata la vremea aia. Sa fi fost si compania… nu mai retin exact! Revenind la limonada care statea in fata mea, i-am evaluat la prima vedere culoarea-destul de stearsa- si am sorbit pe pipaite usurel din paharul incapator. Hmmm, e greu de zis ce am simtit! Un amestec parca piperat ce mi-a luat glasul pentru cateva clipe. I-am dat si sora-mi, ca si in Morometii cu fasolea, sa se „arda” si ea. Cand i-am vazut reactia m-a pufnit rasul. Desigur ca ea s-a distrat in continuare pe seama mea, pentru ca nu m-am descurajat si am continuat sa sorb prin pai, bautura laudata de multi pentru efectul benefic. Cert e ca dupa fiecare inghititura mi-a trebuit timp sa-mi refac respiratia si sa-mi recapat graiul, iar aroma m-a insotit pana acasa si parca mai persista vag si dupa ce am mancat.

Atmosfera pe terasa destul de degajata, singura mea nelamurire a fost prezenta unui caine cam iritabil, al carui stapan il striga intr-una peste capetele tuturor, iar ceea ce initial fusese amuzant, a devenit oarecum obositor. Norocul nostru ca animalul a decis ca vrea sa faca galagie pe alta latura a terasei, decat cea pe care ne situam noi si focarul de scandal s-a indepartat suficient cat sa-l putem ignora. Intre timp a mai aparut un caine, adevarat de data asta, mare, alb, blanos si care s-a facut covor pe toata durata in care stapanii lui si-au baut racoritoarele. Din cand in cand un pui de beagle survola spatiul dintre mese, dar nu apuca sa faca prea multi pasi de unul singur, la cat era de dulce cu urechile mici, clapauge si codita cu varful alb, toti de la mese il luau sa-l dragaleasca putin. Cum aparea clientii cafenelei erau cu ochii si mainile dupa dragalasul mic, care patina de zor sa scape, dar se lasa in final smotocit. Dupa o vreme a aparut si stapanul inalt, suplu, relaxat, a pus saculetul cu urechi clapauge pe umar si s-au pierdut printre trecatori.

Am respirat adanc aroma pavajului racorit de ploaia care abia se oprise, mi-am condimentat invelisul bucal cu restul de limonada la fel iute ca si la inceput si am plecat agale spre casa. Mi se pare mie sau deja se simte mirosul vacantei?

Anunțuri

22 de gânduri despre „Dupa amiaza cu aroma de ghimbir la Emotion Cafe

  1. Limonada cu ghimbir nu am mai incercat, desi am si acum ghimbir in frigider, ginger :), il folosesc la paste!
    Eu daca vad un patruped pe o terasa cu siguranta aleg alta locatie, mi-e frica de animale

  2. Nu stiam ca se prepara si limonada de ghimbir(parca auzisem de ceai), iata ca am aflat acum care este modalitatea ideala de a-l testa. Desi, din ce povestesti tu, gustul nu e punctul sau forte. Cred ca e, in tot cazul, o experienta inedita. 😛

    • cum sa-ti spun, e altfel si daca esti fan mancaruri iuti, cu siguranta ca va fi o alegere buna. eu nu sunt prietena cu chestiile care ard gura… incerc dar ma cam supara stomacul 🙂

  3. Uite reteta: se curata 50g de radacina de ghimbir, se taie in bucati si se pune la fiert impreuna cu 3 lamai decojite si cu 300g de zahar fin. Se lasa sa fiarba pana ce zaharul e complet topit. Siropul se pune la racit, apoi se poate tine in frigider cateva zile .Se toarna apa minerala peste sirop cand se serveste.

  4. Anca, vreau si eu pe terasa cu o limnoada de ghimbir. Eu ma delectez doar cu ceai de ghimbir in fiecare zi. Turcii au un ceai specific, Sahlep, cu ghimbir, lapte si scortisoara si e unul din preferatele mele.

  5. limonada cu ghimbir!!! cum e? bunutza?:)))
    in tara asta in care traiesc eu 🙂 pot intra cu cainele peste tot! tare imi place chestia asta!! e adevarat deranjeaza daca e un caine agitat si galagios! dar eu tot ii iubesc :P. popopop….

  6. ciocolată cu ghimbir, ceai de ghimbir, prăjitură cu ghimbir… acestea ar fi variantele soft ale acestei mirodenii care se regăseşte şi în mâncăruri…variantele pe care eu le ador. 🙂
    te salut.

  7. ador ghimbirul si chiar am pregatit o postare pe tema aceasta, pentru ca zilele trecute am testa o dulceata de ghimbir. Hmmm… delicioasa! Eu pun ghimbir peste tot, în ceai, în mancare, în deserturi… Îmi cumpar deseori ghimbir glasat… si lichiorul meu preferat este cel de ghimbir 🙂
    Sa ai un weekend minunat!

  8. Nu stiu daca intr-adevar se simte mirosul de vacanta in aer, dar in mintea mea cu siguranta e deja prezent, cautat si dorit cu ardoare! M-a amuzat teribil povestioara ta, iar limonada mi-a ramas intiparita in memoria gustativa, asa ca daca ajung pe acolo, musai am s-o incerc si eu si am sa raportez cum mi-a placut! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s