Cinque terre- frumuseti stancoase(II)

Cea de-a doua localitate de pe traseul oraselelor de pe tarmul Marii Ligurice a fost Manarola, cu aceeasi asezare in panta, casutele pastelate urcand de la nivelul marii abrupt pe versantul muntelui, taind stradute care iti testeaza rezistenta fizica, unde din cand in cand mai coboara cate o furgoneta pitica sau se iveste cate un magazin alimentar sau de suveniruri. Cladiri croite simplu, dar lasand o impresie placuta prin nuantele calde folosite, obloane din lemn care vara  alunga soarele torid, iar acum confera o nota de somnolenta dupa sezonul lipsit de turisti. Intimitate cum se intampla in oraselele mici cu balcoane aproape lipite deasupra strazii, haine puse la uscat pe sarme spre strada, predominantele barci inca in repaus, terase goale. In imediata apropiere a caselor, terenul inverzit doar partial este acoperit de vii, din spusele reclamelor produc vinuri deosebite si nelipsitii lamai debordand de fructe galbene, grasune.

Obositi, am decis sa facem un popas pe malul marii. Soarele ne incalzea generos, golfuletul aduna intr-un pumn sever de roca cenusie neregulata, marea azurie  de o limpezime ametitoare. Porumbeii curajosi au gustat putin din masa frugala pe care am servit-o, am ascultat fara sa ma satur pulsul ritmic al marii, spuma dantelata care se risipea si se recrea cu fiecare val care se ridica semet si disparea in secunda urmatoare. As fi innoptat acolo, pandind micile delicii ascunse turistului grabit, dar din pacate mai aveam de bifat cateva localitati, asa ca am ridicat ancora si am incercat sa urmam calea tot pe faleza inalta spre urmatoarea localitate. Dupa o cotitura, insa drumul se inchidea, iar singura optiune era sa coboram la calea ferata si sa luam trenul din nou. Un lucru foarte bun este ca odata ce ti-ai cumparat bilet pe o distanta anume, poti cobori  la fiecare statie si sa-ti continui drumul luand trenul urmator. Circula la intervale destul de dese, dar trebuie sa stii exact ce doresti, pentru ca cei din gara nu vorbesc engleza.

Odata ajunsi in tren am decis sa lasam cele doua localitati care urmau si sa o bifam pe ultima, cea cu plaja larga si relieful domol, Monte Rosso, lucru care s-a dovedit ulterior ca n-a fost cea mai potrivita alegere…

Anunțuri

22 de gânduri despre „Cinque terre- frumuseti stancoase(II)

      • Cu timpul te vei vindeca… o sa vezi…
        Asa eram si eu apoi am inceput sa vad ca langa fiecare fir de iarba
        e un gandacel, si dupa fiecare frunza este o pasare si mi-am dat seama ca de fapt lumea asta este a lor, a micilor vietuitoare care ne inconjoara, pentru ele a fost facuta si doar ele o ocrotesc si o respecta… Oamenii doar o distrug si o polueaza…
        De aceea hranesc pasarile, animalele si am grija lor atat cat pot … ca am realizat ca eu sant intrusul si ca trebuie sa le fiu recunoscator ca ma rabda langa ele chiar daca si eu sant printre cei care le distrug lumea.

      • nici n-am ideea cuma as putea sa traiesc fara a distruge in jurul meu, creez deseuri, se ucid animale ca sa-mi satisfac eu foamea, se taie paduri ca sa citesc… poate ca inaintand in varsta voi reusi sa renunt la o sere de apucaturi proaste… si sa-mi infrang comoditatea.

  1. Superbe clădirile alea crescute ca din stâncă. Mă întreb cum se vede lumea de la geamul oricăreia din ele. Îmi vine să dau anunț de schimb de locuință când văd așa ceva. 🙂

    • cum ai reusit sa intri direct la spam?
      m-am gandit ca mi-ar fi placut sa stau cateva zile intr-un astfel de orasel, sa-l bat in amanunt cu piciorul, sa ascult marea interminabil si povestile localnicilor, care numai viata usoara nu cred ca au acolo. poate candva…

  2. Anca, mi-ai amintit cu imaginile acestea de o vacanta in Malta. Peisajele, relieful si casele asemanatoare. Stradute inguste, case de piatra, vegetatie semidesertica, soare si un aer, indefinit si greu de descris a ceva foarte cald si familiar. Foarte frumos!

  3. La asa imagini nici ca se putea o descriere mai potrivita. 🙂 Absolut superb, ma intreb acum, oare de ce alegerea a fost neinspirata? Astept episodul III, cel dedicat lui Monterosso al Mare.
    Oricum cred ca farmecul zonei nu te lasa sa simti prea acut oboseala.

    • am reusit sa racesc dupa prima zi, astfel ca la cinque terre mi-a curs nasul din 3 in 3 secunde, focalizam, scoteam batista stergeam nasul reluam poza. si m-a chinuit foarte tare spatele, am umblat mult pe jos, iar statul ore in sir in picioare, in muzeul din prima zi m-a terminat 🙂
      dupa manarola, as fi facut pauza definitiv pentru ziua aia…dar m-am gandit ca nu se stie cand si daca voi mai avea ocazia sa vad locurile, asa ca m-am fortat sa mai pot!

  4. Cata tenacitate le-a trebuit caselor alora, ca sa se catere tocmai acolo, sus, pe stanci? 🙂 Superbe fotografiile, nu mi-ai inselat asteptarile nici de data asta, fotografa mamii! 🙂

  5. Buna,

    Eu sunt Hana si reprezint Blogoteque.ro. Am descoperit recent blogul tau si mi-ar face placere sa iei si tu parte la proiectul nostru.

    Blogoteque.ro a apãrut din plãcerea de a citi bloguri, din nevoia de a gasi cele mai noi si mai interesante articole si din dorinta de a promova blogosfera femininã româneascã.

    Blogoteque.ro este un ziar de bloguri: adunã unele dintre cele mai interesante articole din blogosfera feminina si prezintã un fragment din ele pe site, citirea integului articol fiind posibila direct pe blogul original. Astfel cititoarelor le va fi usor sa aleagã ce doresc sã citeascã iar bloggeritele vor avea parte de si mai multi cititori si vizitatori pe paginile lor.

    Te astept cu drag sa ne vizitezi.
    Hana

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s