Cea de-a doua localitate de pe traseul oraselelor de pe tarmul Marii Ligurice a fost Manarola, cu aceeasi asezare in panta, casutele pastelate urcand de la nivelul marii abrupt pe versantul muntelui, taind stradute care iti testeaza rezistenta fizica, unde din cand in cand mai coboara cate o furgoneta pitica sau se iveste cate un magazin alimentar sau de suveniruri. Cladiri croite simplu, dar lasand o impresie placuta prin nuantele calde folosite, obloane din lemn care vara alunga soarele torid, iar acum confera o nota de somnolenta dupa sezonul lipsit de turisti. Intimitate cum se intampla in oraselele mici cu balcoane aproape lipite deasupra strazii, haine puse la uscat pe sarme spre strada, predominantele barci inca in repaus, terase goale. In imediata apropiere a caselor, terenul inverzit doar partial este acoperit de vii, din spusele reclamelor produc vinuri deosebite si nelipsitii lamai debordand de fructe galbene, grasune.
Obositi, am decis sa facem un popas pe malul marii. Soarele ne incalzea generos, golfuletul aduna intr-un pumn sever de roca cenusie neregulata, marea azurie de o limpezime ametitoare. Porumbeii curajosi au gustat putin din masa frugala pe care am servit-o, am ascultat fara sa ma satur pulsul ritmic al marii, spuma dantelata care se risipea si se recrea cu fiecare val care se ridica semet si disparea in secunda urmatoare. As fi innoptat acolo, pandind micile delicii ascunse turistului grabit, dar din pacate mai aveam de bifat cateva localitati, asa ca am ridicat ancora si am incercat sa urmam calea tot pe faleza inalta spre urmatoarea localitate. Dupa o cotitura, insa drumul se inchidea, iar singura optiune era sa coboram la calea ferata si sa luam trenul din nou. Un lucru foarte bun este ca odata ce ti-ai cumparat bilet pe o distanta anume, poti cobori la fiecare statie si sa-ti continui drumul luand trenul urmator. Circula la intervale destul de dese, dar trebuie sa stii exact ce doresti, pentru ca cei din gara nu vorbesc engleza.
Odata ajunsi in tren am decis sa lasam cele doua localitati care urmau si sa o bifam pe ultima, cea cu plaja larga si relieful domol, Monte Rosso, lucru care s-a dovedit ulterior ca n-a fost cea mai potrivita alegere…