Wordless Wednesday

Mulberry

Povestea a inceput la Carmen.

Anunțuri

56 de gânduri despre „Wordless Wednesday

  1. Oh la Londra sunt niste dude imense!!! sunt cat o capsuna si mov inchis! nebunie curata 🙂
    Pozele tale imi amintesc de Romania, de copilaria mea, de zilele de tinerete cand saream dupa dude in copacul vecinului 🙂

  2. Pingback: Miercurea fara cuvinte (9) Tablouri interesante! « Insula Ekklesia-un blog pentru tine(ri)

  3. Ei bine, mie dudul ăsta mi-a adus aminte de vremea când lucram în Oltenia, la Rast. Era peste drum de dispensar un dud din care mai ciuguleam și noi, dar mai ales găinile proprietarului, care de altfel acolo și dormeau: în el.

  4. Fotografiile sunt fantastice si imi aduc aminte de copilaria (ma rog, o parte din ea) la tara. Mergeam uneori vara cu bunica intr-o zona subcarpatica cu dude, zmeura, fragi. Dar gustul dudelor nu m-a atras niciodata. 🙂

  5. Sa spun un secret: Sunt topita dupa dude! Si n-am acasa dud 😦 Insa pe unde prind unul…il devorez. Ca omida :))
    O zi buna!

    • pt ca tu mi l-ai spus pe al tau, sunt gata sa deconspir unde sunt duzii astia 🙂
      acelasi lucru l-am facut si eu, atata am tot rontait ca s-au luat si altii dupa mine. mi se vedeau doar picioarele imbracata cum eram de frunze!

      • era un cuplu langa mine, dar n-am avut nici o jena, pana nu m-am saturat nu m-am dat dusa de acolo. habar n-am, da-mi si tu niste detalii, sa reusesc sa ti le identific 😀

  6. Aha, dude ! Mie-mi amintesc de butoiul de tuica al bunicului. Aveau asa de multe, incit le scuturau cu prajina si le puneau la tuica. Si erau albe-roz, nici macar nu ne vopseam 🙂

  7. Ha,ha,ha !Săptămâna asta am fotografiat și eu un dud în satul meu !
    Aici este mai rar și am fost destul de tare surprins când mi s-a zis că este așa ceva 😆 !
    Cel de aici este mult mai frumos decât cel văzut de mine !

    • in moldova nu cresc sau n-am vazut eu. nici agrise. tare m-am minunat cand am vazut la alti copii, aduse de prin ardeal 🙂
      multumesc, esti mereu tare dragut cu incercarile mele.

  8. Aşa este, avem cu toţi amintiri cu duzi! Şi noi aveam unul lângă gardul de la poartă. Erau atât de negre, iar noi eram mai mereu „pictaţi” la gură, ca nişte caraghioşi, dar cui îi mai păsa? 🙂
    Frumooase amintiri….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s