Ganduri despre India, pe marginea unei carti

Am citit cu multa curiozitate la inceput si dezgust spre final, „Paria” a lui Pascal Bruckner. Initial am crezut-o carte de calatorie spre un tinut oriental, care n-a constituit niciodata o tinta pentru mine (prea departe si parca prea multa saracie). Ma inspaimanta multimea de oameni si ritualurile lor ciudate, dincolo de capacitatea mea de intelegere. Dupa lectura aceasta, am ramas si mai socata, autorul plimbandu-ma in patura saraca a populatiei impartita in caste, o lume zapacitoare, patria condimentelor care acopera si transforma orice mancare- dupa spusele autorului- daca in alte tari ti se prezinta componentele felului de mancare separat, urmand ca fiecare sa le asambleze si sa le aprecieze intai separat, dupa plac, in India totul vine amestecat, acoperind bun si rau, proaspat si alterat, cu un unic gust puternic condimentat care suplineste, rascoleste si ucide tot in traiectul catre stomac si chiar mai departe. O lume a cersetorilor, in care orice familie are invalidul propriu, maltratat de mic pentru a profita de el, unde orice gest de marinimie aduce valuri de alti cersetori fara nici un dram de respect sau decenta, pasari rapitoare in cautare de prada, prezenti in orice loc public, agatandu-se de oameni cu furia si indaratnicia oamenilor care nu stiu si nu vor sa faca altceva. Un contrast zdrobitor intre saraci lipiti, dormind in mijlocul strazii si bogati indiferenti. Ritualuri de venerare a vacilor care se plimba libere prin locuinte, „placintind” peste tot, resturi de corpuri umane care plutesc pe ape, oameni care-si fac nevoile direct in strada in vazul tuturor, mirosuri pestilentiale prezente pretudindeni, greu alungate de fum de tamaie sau betisoare parfumate. O lume mustind de apa musonilor sau topindu-se in caldura ucigatoare care transforma lumina in lichid inabusitor.

Dincolo de toate impresiile acestea puternic debusolante, autorul vine cu o solutie: unul dintre eroi in urma esecurilor repetate de a hrani si ingriji partea saraca a populatiei, incepe o actiune de lichidare a cersetorilor, omorandu-i prin tot felul de mijloace. O curioasa impletire- bolnavicioasa de-a dreptul! -intre dragostea fata de oamenii chinuiti aflati in anticamera mortii si dorinta de a face un ultim bine celor ramasi, micsorand numarul celor care traiesc fara a produce nimic si nu se pot intretine singuri. O carte socanta, privita din punctul de vedere al strainului traind luni de zile in interiorul comunitatii sarace, patrunzand dincolo pe privirea superficiala a turistului, intre oameni care urmeaza alte legi, religii, mod de supravietuire. Nu simteam nici inainte dorinta de a vedea si pipai cu propriile simturi o tara prea contrastanta pentru gustul meu… dupa lectura aceasta cred ca m-am lecuit definitiv!

12 thoughts on “Ganduri despre India, pe marginea unei carti

  1. ce mult mai am de citit…
    uhhh…
    de ce oare, ma atrag tot cartile calsice??? nu stiu…
    totusi… seara asta am citit despre preotii torturati la canal… nimic clasic in scriere… dar tulburator cum se incalca libertatea omului…

    • vm avea mereu mult de citit! exista atatea lucruri interesante in lumea asta si atatea domenii, ca imposibil sa cuprinzi tot. lectura ta e chiar mai trista decat cartea mea…

    • este clar ca voi citi in continuare tot ce-mi cade in mana despre subiect, cartea acopera o mica parte din ceea ce este cu adevarat acolo. doar ca… la mintea de acum, ma multumesc cu trairile altora, sunt prea diferita ca si conceptie religioasa, capacitate de indurare a diferitelor lipsuri, groaza de aglomeratie si cersetori, incat nu ma atrage deloc sa vad india de aproape. dimpotriva, sunt ingrozita!

  2. Asta e India marilor orase. Exista si o alta, a spiritualitatii, care se cam fereste de aglomeratie.
    Deh, lucruri amestecate, ca peste tot unde e multa lumea intr-un spatiu restrans…

    • se pare ca e un fel de magnet pt o serie de oameni care uita de toate acolo, traiesc in afara lumii si in interiorul a tot felul de senzatii induse de opiu si alte droguri. da, e vorba de delhi si apoi goa.

  3. Pe mine mă șochează contrastul dintre realitatea din India și atmosfera idilică din filmele de la Bollywood.Nu prea mă mulțumește raţionamentul din spatele poveştilor de pe ecran, ce se bazează pe părerea indianului de rând: „de ce să vedem suferinţă, nedreptate, corupţie, sărăcie, când trăim în ele zi de zi?” Dar cred că totuși aș face o excursie în India, dacă mi s-ar oferi ocazia, sunt sigur că are și părți frumoase.

    • am vazut imagini publicitare referitoare la goa, pare raiul absolut pe pamant. sunt convinsa ca india are o putere de atractie si subjugare cu totul deosebita. totusi trebuie sa ai stomca tare in toate privintele sa digeri ce-i acolo…

  4. Nici eu nu am inteles fascinatia multora pentru aceasta parte a lumii, in special pentru Extremul Orient. Nu ma atrage cultura si cuvilizatia asiatica in general. Acum, ma bucur sa aflu ca nu sunt singura. 🙂 Poate si pentru ca nu intelegem si nu acceptam ceea ce e foarte diferit de felul cum gandim si cum traim noi.

    • m-ar tenta foarte tare japonia si chiar china. pe mine ma atrage cultura si civilizatia asiatica, insa in india predomina saracia, mizeria, decadenta, coruptia si cred ca trebuie sa fii foarte bine situat financiar ca s-o vizitezi fara sa fii atins de partile neplacute.
      e adevarat ca sunt diferiti de noi,insa mi-ar placea sa incerc sa-i inteleg, au o intelepciune cu totul deosebita, un mod de a aprecia viata cu toate neajunsurile ei si de a se supune regulilor cu totul deosebit.

  5. buna,am vizitat anul acesta India si e adevarat,mizeria, boala sunt la ele acasa,DAR, conform statisticilor India are cea mai mare crestere economica,ceea ce inseamna ca valorile sunt acolo unde trebuie.Tinerii sunt atat de entuziasti si participativi incat se vor elibera de saracie.Am vazut si China, deci am vazut doua tari care au o dezvoltare extraordinara.Asia se concureaza cu ea insasi si e o alta lume care vrea cu adevarat sa se depaseasca si sa manince zilnic un mar si o friptura de porc.Decat sa ne gandim la filosofia asiatica mai bine am produce pentru ei si nu sa ne umplem magazinele cu produsele lor,va doresc sa vizitati Asia va fi o experienta interesanta

    • bine ai venit, adina!
      eu cred ca marele avant pe care-l au tarile acestea se datoreaza disciplinei si focalizarii. au un scop in viata si fac orice sacrificiu sa-l atinga. nu se lasa furati de distractii prelungite pana la 30ani, exista o stratificare sociala clara si un alt mod de gandire.
      ar fi si asta o idee, dar ma tem ca noi ca popor nu avem puterea de munca a asiaticilor si n-am obtine preturile mici pe care le practica ei. in plus, jumatate am duce acasa din productie, ca doar asa ne-am obisnuit…
      ce sa spun? deocamdata m-ar pasiona europa, sunt multe locatii la care nu indraznesc sa visez. dar atat timp cat sunt inca vie… nu se stie niciodata pe unde imi voi plimba privirea. iti multumesc mult de urare! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s