Un banchet

Pentru ca e perioada banchetelor, m-am gandit ca un om care face bilanturi, aflat undeva pe panta descendenta a vietii, la cate am avut onoarea sa particip. In liceu, colegii mei au optat pentru o excursie, in locul banchetului clasic. Avand in vedere ca nu m-am simtit grozav de bine niciodata intr-o clasa plina de copiii bogatanilor din oras (eu facand parte din patura mai modesta), iar mama mi-a oferit optiunea de a-mi petrece vacanta de primavara la Timisoara, unde aveam o ruda tare draga, am sarit cu mult talent peste reuniunea colegiala si am prospectat orasul care peste catva timp avea sa ma educe… superior! Nu-mi amintesc sa fi regretat vreodata alegerea si nici restul reuniunilor cu fostii colegi de liceu, care s-au mai intamplat intre timp si de care am aflat intamplator, mult dupa ce s-au petrecut, desi mama locuieste tot in blocul copilariei mele.

La terminarea facultatii am bifat primul si ultimul meu banchet. Eram indragostita pana peste cap de viitorul meu sot, fluturii zburau peste tot, prin stomacul meu si prin in aer. Urma in scurt timp nunta, nu stateam grozav cu monetarul, eu fiind inca pe banii parintilor, asa ca am imprumutat o rochie neagra cu un imprimeu de ceva animal exotic cu pete sau cu dungi, aurii sau argintii, a unei prietene alaturi de care locuisem in facultate. Colegii care au facut poze nu s-au omorat cu firea sa le imparta si cu altii, asa ca memoria mea patineaza la unele amanunte. Ce-mi amintesc e ca am dansat pe absolut orice fel de muzica pana dimineata, ca am ridicat de pe scaune toti profesorii la un sir din ala interminabil prin sala larga si i-am plimbat printre scaune, chelneri si colegi mai putin expansivi, pe o melodie a lui Dan Spataru. A fost o distractie de zile mari, care a marcat frumos, amuzant si zgomotos, sfasitul muncit din greu al unei perioade dificile, interesante si pentru prima oara pe picioarele proprii, cu dezamagiri, iubiri tumultuoase si sperante cat pentru 20 de vieti.

Voi la cate banchete ati participat? Care v-a placut mai mult? Va mai amintiti ceva din ele, macar clipele amuzante?

32 thoughts on “Un banchet

  1. Si eu am participat tot la unul! Cel de liceu! Cel de la facultate l-am dat si eu pe o vacanta cu sotul meu! Si sa mai zica cineva ca cei ce se aduna nu se aseamana! :)))

    Tin minte ca la banchetul din liceu amicul meu m-a luat de acasa cu flori, si o cutie de ciocolata, gest ce a impresionat-o profund pe mama, ea saraca gandind ca voi petrece o noapte plina de romantism si serata colegiala! dupa acea noapte spera ca baiatul sa fie iubirea vietii mele si excludea total gandul ca e doar un amic! :))
    Despre banchet nu tin minte mare lucru sincer! stiu ca a fost distactie, ca au fost tinute pompoase, ca am dansat si am plans dimineata, ca nu ne vom mai vedea (si chiar nu m-am mai vazut cu majoritatea) dar nu simt nici o pierdere teribila acum!

    • era clar asta, ca din moment ce ne tot citim, avem pasiuni si atractii comune 🙂
      eu n-am plans dimineata, ma intelegeam bine cu toti colegii, dar aveam senzatia ca ma asteapta o viata usoara si plina de succese sau cel putin asa-mi placea sa cred. e mai bine ca nu stim procentul de impliniri de la inceput, plecam cu elan maxim din start!

  2. 🙂 Anca, ne intorci la amintiri. Sa povestesc despre banchetul de absolvire a liceului. Aveam o rochita de voal, gri, inspirata dupa un model din Neckerman si cusuta de mama. Pe vremea aceea, griul era culoarea preferata. Purtam niste pantofi f eleganti, cu un toc inalt si cum ii incaltasem pentru prima data m-au durut picioarele iar acasa, am mers desculta cu üantofii in mana. Una din amintirile amuzante ale petrecerii a fost cand doi colegi, o fata si un baiat, erau buni amici si rememorau intamplarile haioase din liceu. El un bad boy, ea handbalista. Si plangeau in hohote, tinandu-se de dupa cap, ca si betivii, cu cordialitate si compasiune, simultan. Am asculat dialogul lor care mi-a ramas impregnat in memorie.
    ” El – Mai tii minte cum mergeam la cofetarie?
    – Da, raspunse ea vizualizand in memorie momentele cand in grup se duceau la cofetaria din centru, Lemnul Verde. Dar tu mai tii minte cum mergeam la Somesul nou, la bar?
    – Daaa, raspunse el cu nostalgie.
    – Si cum iti plateam eu de fiecare data?! La naiba sa te duca! Hai noroc! continua ea inecandu-si durerea despartirii intr-un pahar de suc imbunatatit cu cine stie ce tarie.”
    Ea, e o simpla mamica acum, el e profesor de geografie intr-un oras la 300 de km. Viata si drumurile ei. 🙂

    • amintirile tale seamana f bine cu ce mi-a povestit fiica-mea dupa ce s-a intors de la banchetul ei. s-au pus pe plans dupa ce o colega le-a facut supriza si au inceput sa curga poze cu ei din clasa a9a pana acum la final. a dansat si desculta si pe tocuri pana a facut febra musculara. si cred ca a fost cea mai glossy petrecere la care a participat pana acum. am admirat si eu toaletele din poze si coafurile fetelor. ce mai, a fost ca pe podiumul de moda 😀

  3. :)) ce amintiri! pai eu nu lipseam de la nici un banchet! ca era de sf de saptamana, luna, trimestru, an, eu eram prima :)))
    la petrecerea de absolvire am avut mari probleme! aveam mai multi iubiti. adica doi! 😦 poblema mea mare era cum fac sa nu se prinda.
    rochia nu a fost o problema. m-am dus si mi-am luat-o de la Casa Vanda intr-o secunda. bineinteles, mama s-a oferit sa imi faca o rochita! da stii cum e…ea mi-a facut intotdeuna totul de la pijamale pana la palton de iarna. de data asta am vrut sa o cumpar. clar, cand am ajuns cu rochia acasa a zis ca putea sa mi-o faca ea si nu era necesar sa o pun la cheltuiala :)).
    cu iubitii m-am descurcat.evident m-am suparat urgent pe unul :))). a fost frumos! pooop…..

  4. E… eu am fost norocoasă la banchete. Am avut la sfârșitul clasei a patra, a opta, a 12-a și la final de facultate. 😀 Banchet- banchet de fiecare dată.

    În clasa a patra am făcut cu toată școala. Țin minte că a fost prima dată când am dansat mult, prima dată când am dansat cu un băiat, că mama mi-a făcut rochia și că plouase atât de tare cu o zi înainte că până la localul unde s-a ținut banchetul, mi-am murdărit puțin șosetele de noroi (albe!).
    Banchetul din clasa a opta l-am făcut tot cu toată școala, dar nu țin minte mai nimic din el.
    Banchetul de final de liceu a fost mai memorabil. Am făcut doar clasa noastră și la cât antrenament aveam de la majorate, petrecerile cu clasa erau o rețetă garantată de distracție și voie bună. Și s-a încheiat cu… plecat la pădure după doar 4 ore. 😆
    Cel de la finalul facultății a fost aproape magic. Am avut aproape doi dintre oamenii cei mai dragi, a fost într-o locație de vis… sincer, nici nu am prea mâncat la banchetul ăla. 😆 Așa de mult mi-a plăcut că mâncarea nici nu a mai contat.
    De la ultimele două banchete am filmări și multe poze, așa că nu o să le uit prea curând. 😀

    • s-au schimbat mult vremurile. probabil ca evenimentele au devenit mai comerciale, dar este clar ca si calitatea amintirilor e alta. pana la urma banii vin si pleaca, dar o asemenea amintire detaliata, cu filmari si poze de tot felul ramane. iar peste ani, cred ca va fi amuzant sa te poti privi in diferite ipostaze 🙂

      • Banchetele au ceva aparte și sunt unice până la urmă.
        Majoritatea petrecerilor mari de care au parte oamenii se învârt în jurul nunților, cumetriilor, eventual niște Revelioane la restaurante mari. E un anumit gen de distracție pe care îl poți întâlni doar acolo.
        În plus, pozele și filmările cuprind toți colegii… și în general cu puțini rămâi prieten, alții au fost colegi buni și vrei să le păstrezi o amintire. De multe ori pozele de la banchet rămân singurele cu unii colegi sau profesori.

      • asa este si cu vremea, pierzand complet contactul, sunt colegi al caror nume nu mi-l amintesc deloc, din pacate. mi-a fi dorit niste poze si doar ca sa compar cat ne-am schimbat si cum ne-am transformat cu anii 😀

  5. 🙂 Am participat si eu la trei chiar: la terminarea clasei a 8-a, la terminarea liceului si a facultatii.
    Tin minte ca nu m-am stresat niciodata in privinta hainelor, asa cum se intampla mai nou, in ultimii ani.
    Mi-am cumparat, in clasa a 8-a, ceva simplu, iar la liceu si facultate mi-am confectionat singura ceva. Ma pricep cat de cat asa ca n-o fost vreo problema. Dar stiu ca nimeni nu avea tinute foarte scumpe, niciuna dintre fete.
    Au fost banchete frumoase, fiecare in felul lui…parca le-as retrai…macar partial.
    Multumesc pentru ocazia de a-mi reaminti 🙂

    • te-am recuperat din spam, habar n-am cum ai ajuns acolo!
      uitandu-ma la sedintele foto ale fiica-mi pt album si la toata agitatia cu banchetul, este clar ca lumea a evoluat. sunt clipe frumoase, depinde cat apreciaza participantii distractia in sine sau modul de a-si etala toaletele. eu am mers mereu pe varianta de mijloc, cu aplecare clar spre distractie maxima 🙂

  6. la mine nu s-a învrednicit nimeni să organizeze vreun banchet…eu nici atât; dar soarta a făcut ca vreo câţiva colegi de şcoală generală şi alţi câţiva de liceu să-şi aducă copiii la cursurile-mi de teatru şi-aşa ne-am reîntâlnit. 🙂

    • in ultimii ani au evoluat toate spre fastuos, dar nu mi se pare un lucru rau, sunt niste ocazii unice in viata, care merita a fi imortalizate.
      am mai participat la vreo 2 intalniri de la terminarea facultatii, dar pe astea nu le-as incadra in banchete. au fost niste agape antrenante, fara fast, dar cu multa distractie si voie buna. se mai anunta una in curand, sunt foarte curioasa cum va fi 😉

  7. Pe mine ma lasa rece astfel de reuniuni. La sfaristul liceului nu s-a organizat nimic(din ce stiu eu), eram o clasa nu foarte unita, iar la sfarsitul facultatii, colegii mei au tras un chef de pomina, insa eu eram extenuata dupa licenta si foarte dezamagita de nota de la lucrarea de diploma si am preferat sa stau acasa si sa dorm. Dar nu regret nimic. Poate unde nu sunt eu genul sociabil si petrecaret. Adica nu agreez grupurile mari, simt ca nu e locul meu acolo.

    • mie-mi plac distractiile, dar nu ma simt bine in orice companie. colegii mei de facultate mi-au placut, am tras cateva chefuri simpatice impreuna, mai mergeam sa dansam la casa studentilor pe vremuri, dupa cursurile de seara…amintiri din alta viata 😀

      • Si mie imi plac distractiile, nu ma intelege gresit, dar prefer grupurile ceva mai restranse. Si la fel ca si tine, sunt mai selectiva cand imi aleg compania.

      • stai linistita, nu judec pe nimeni, fiecare e liber sa-si aleaga distractiile dupa bunul plac. eu ma simt bine si cu oameni multi si cu oameni putini, doar sa fim asemanatori ca si gusturi sau/si preocupari 🙂

    • bine ai venit, nymphetamine! de la banchetul fiica-mi am plecat si eu sa-mi amintesc 🙂
      asa-s mereu lucrurile frumoase de termina iute, insa raman amintiri cu carul!

  8. Am participat la unul singur – cel din liceu. Cand s-a organizat cel de la facultate eram plecata pe undeva…….nu dusa, doar plecata 🙂
    Imi amintesc si acum de rochia de la banchetul meu din liceu si ma apuca rasul……… as plange daca ar mai trebui s-o port odata. Aratam ca Cruella din 101 dalmatieni, rochia era alba cu pete negre si dintr-un fel de material pufos.

    • 😆 poate asa era moda pe atunci! macar ti-a placut, te-ai simtit bine in ea? m-am gandit si eu adesea la modul in care ma imbracam prin liceu sau facultate si-mi vine sa-mi crestez venele 🙂

  9. Da, m-am simtit foarte bine in ea. Duuuuamne 🙂 🙂
    Si mai aveam si o mesa, de-aia lunga si creata pe care am dat multi bani pe vremea aia. Nu stiu ce era in capul meu ca doar avem plete lungi……Probabil nimic

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s