Impresiile mele despre blogging

In urma unui comentariu ciudat din partea unui cititor frecvent al blogului, pe care-l apreciez de altfel ca persoana, m-am gandit sa va impartasesc cate ceva din felul meu de a scrie si comenta, urmand sa va provoc si pe voi, cei care inca mai aruncati cate un ochi pe aici, acum in preajma weekendului insorit( intre doua vise de vacanta), sa-mi destainuiti cum bloguiti sau cum va dati cu parerea.

Scriu in baza inspiratiei de moment, nu le ajustez decat cand suna aiurea la ureche si de cele mai multe ori dureaza mai mult incarcarea pozelor, decat povestea propriu-zisa. Cand ma roade un subiect il pun urgent pe „hartie”, mai ales daca am o tema clara (sunt agatata bine cu dintii de posteriorul cuiva!). Singurele care imi creau probleme, erau posturile impuse de la Clubul Psi unde trebuia sa integrez cuvintele date si cu ceva vreme in urma incercam sa le dau  o oarecare nota literara, metafore, figuri de stil, din astea pompoase si pe care marea majoritate a cunostintelor mele le ignora cu aplomb. Deocamdata am pus pauza acelui stil de scris, urmand sa-l reiau sau nu, dupa inspiratie si chemare. Cred ca imi place sa ma joc, iar acum ma joc cu altceva, fac poze  la povestile care se ivesc in fiecare zi, las incurcatul itelor pentru vremurile mai friguroase cand voi sta la gura sobei.

Mi-as dori sa vizitez mai multe bloguri pe zi, insa uneori nu gasesc puterea sau timpul de a frunzari, alteori privesc si nu gasesc in minte nici un cuvant de comentat. Nu citesc niciodata doar titlul, daca nu am dispozitie, e prea lung sau nu-mi trezeste nici o curiozitate, abandonez fara sa las comentarii, de teama de a nu da cu bata in balta. Ma feresc de cei care fac politica si chiar daca am ceva de spus dupa citirea unui post, parerile contradictorii ale altor cititori ma fac sa abandonez dorinta de a-mi spune parerea. Ocolesc cu indarjire conflictele, sunt porumbelul pacii, pentru linistea mea interioara in principal si apoi… detensionarile se fac la sala, nu pe bloguri. Daca totusi de cateva ori m-a mancat sa iau atitudine, m-am straduit sa fiu calma, concisa si la obiect, atacand subiectul si nu interlocutorul, iar norocul a facut sa ies nesifonata pana acum.

Am momente lirice (rare ce-i drept) si momente in care caut ceva amuzant. De regula lamentarile si suferintele interminabile( si fara leac imediat!) de pe unele bloguri ma deprima. La asta ma pricep foarte bine si singura, nu caut ajutor. Imi doresc istorii cu actiune, eventual mesaj- nu faceti ca mine!- spuse in termeni clari si daca se poate finite in concordanta cu rabdarea mea, calatorii cu poze din locuri in care am fost sau destinatii unde poate nu voi ajunge niciodata. Ma inspir din blogurile culinare, admir cu nesat cat talent au unii sa combine arome, ingrediente, culori si pe alocuri, unde imi permite buzunarul si priceperea (nu neaparat in oridinea asta!) incerc si eu sa imit.

Alternativ trec prin intrebari felurite despre rostul latratului in gol la luna, cum ma simt in unele zile, dar imi amintesc mereu ca in primul rand scriu pentru mine, ca un fel de jurnal unde-mi pot regasi evenimentele dragi( calatoriile, experientele mai mult sau mai putin esuate, sentimente sau amintirea unor zile frumoase),pentru ca ma pasioneaza sa o fac si ca am intalnit pe parcursul celor aproape 2 ani, oameni frumosi, dintre care mi-am selectat cativa prieteni dragi. Ma bucura fiecare vizita si cu atat mai mult o parere, chiar daca e contrara celei enuntate de mine. Asadar, voi cum interactionati cu ceilalti bloggeri? Cititi in diagonala vreodata? Conteaza sa fiti original in comentarii sau mergeti cu turma? Cat sunteti de indulgent cu un coleg „de breasla”? Cat are voie sa-si piarda inspiratia pana dispare din blogroll? Cum va alegeti preferatii?

52 thoughts on “Impresiile mele despre blogging

  1. 1. Nu citesc pe diagonala niciodata! imi place sa citesc bloguri, dar daca nu imi place subiectul, inchid repede pagina si o deschid pe urmatoarea

    2. Nu merg cu turma fiindca eu niciodata nu citesc comentariile altora (ma rog se mai intampla) dar numai dupa ce comentez eu!

    3. Destul de indulgenta! mai ales daca imi place cum scrie! nu ma deranjeaza articolele sponsorizate, cat timp sunt facute intr-un articol ce poate fi citit, nu ma deranjeaza articolele proaste, fiindca intru din nou maine, si poimaine si peste o saptamana 🙂 Nu sunt indulgenta aproape deloc cu mesajele rautacioase etccc, dar eu ma refer strict la ‘breasla’

    4. Destul de mult, eu ii sterg daca ajungem sa nu mai comunicam, si aici ma refer la comentarii! chiar daca imi place cum scrie, daca ajung sa nu mai am nici un contact cu cel care scrie, prefer sa recomand pe cei care sunt acolo pentru mine si la bine si la rau! cei care stiu sa imi zica o vorba buna, cand trebuie! am o lista word cu toate blogurile ce imi plac, e impresionanta! poate ca unii blogari din lista mea de pe blog, nici nu imi plac atat de mult cum scriu, insa ii trec in blogroll fiindca imi place de ei, ca oameni!

    • eu citesc comentariile celor care-su scris inaintea mea, de cele mai multe ori, pt ca nu-mi place sa repet ce a mai zis cineva. am eu incapatanarea sa fiu originala 😀
      n-am destul timp sa citesc ceva la care nu rezonez si mai nou, nici rabdare. daca patesc asta in mod repetat, ma distantez o vreme sa vedem cum simt dupa un timp. adesea nu e de vina bloggerul ,sunt eu, am stari proaste, ma tolerez greu si pe mine 🙂 nu comentez negativ niciodata si ma straduiesc sa nu critic. daca eu sunt in razboi cu lumea, nu trebuie sa stric cheful tuturor…(ipotetic vorbind)
      si eu ii sterg pe cei care nu mai activeaza, in ideea ca poate oamenii se ghideaza si dupa gusturile mele. la ce sa-i trimit undeva unde s-a inchis magazinul? daca revin, ii repun la locul lor.

  2. Interesant punct de vedere.
    Cred că această problemă, este cumva, exagerat pusă.
    În definitiv, fiecare blogger a avut motivele sale pentru care a început să bloguiască, după cum bloggerii care au început să renunţe, au motivele lor.
    Nu văd nici-un început de lume cînd un nou blog apare – (deşi….) – după cum nu văd nici-un motiv de îngrijorare cînd un blogger decide să nu mai scrie pe blogul său – indiferent de motive. (deşi…).
    Nu cred că dau dovadă de simplism afirmînd că fiecare blogger decide dacă apare, dispare sau reapare în blogosferă. Este o opţiune strict personală şi motivaţia fiecăruia, la fel.
    Cine vrea, merge înainte. Cine decide că nu mai vrea să, este de înţeles. NU?
    ps. nu mai lungesc peroraţia pentru că îmi place să abordez un singur aspect al problemei.
    În definitiv, tematica propusă la un moment dat pe un blog – şi MAI ALES – comentariile n-ar trebui să fie exhaustive.
    alt ps. blogrolul este irelevant. Fiecare dintre bloggeri are motivele sale de a trece sau şterge din blogrollul său, un blogger, motive pentru care nu are de dat socoteală, nimănui.
    – – –
    ultimul ps: I HATE YOU! că m-ai şters din blogroll. Desigur, glumesc. 😛

    • tiberiu, departe de mine de a ma baga in motivele pentru care un om s-a decis sa blogguiasca. asta tine de intimitatea fiecaruia si la fel, doar el decide cand nu mai are sau nu mai vrea sa posteze. desigur ca daca se vede apreciat si rugat sa-si mai bucure cititorii cu textele/ pozele/ incantatiile lui, poate continua cu alta inima alergarea si lupta pt afirmare. eu ma intrebam doar cum relationam intre noi ca bloggeri, comentatori, indiferenti, sufletisti… citim ca ne place persoana si ce scrie sau din obligatie sa fim vazuti si sa atragem trafic?
      pt mine aparitia unui noui blog inseamna o gura de aer proaspat, elan nou si adesea scrieri frumoase. disparitia unora dragi, aduce un anumit regret…
      nici nu cred ca tematica sau comentariile sunt exhaustive. altfel dialogul nu si-ar mai avea rostul. si avand atatea pareri, adesea care se bat cap in cap, e placut sa dezbati, sustii, glumesti, schimbi turnura discutiei.
      la ultimul ps nici nu are rost sa povestim despre 😀 am un fix cu blogroll-urile lungi: nu-mi plac! mi se par irelevante si desigur gasesc greu pe cine imi doresc sa vizitez la un moment dat. asa ca tot tai din el… si tot adaug 🙂

  3. Pentru mine blogul este un refugiu, un loc in care ma retrag pentru a ma relaxa, pentru a da frau liber unor ganduri sau cuvinte nerostite, pentru a exprima ceea ce ma pasioneaza, sau impresii despre cele ce intalnesc in cale de-a lungul zilelor. Nu mi-am propus sa fac ceva pretentios, stiu ca postarile mele sunt mai mult „vizuale”, dar acesta este modul meu de a exprima niste stari, niste ganduri… Consider ca fiecare are dreptul sa faca ceea ce doreste si asa cum crede de cuviinta. Este o cale a libertatii de exprimare, pe care nimeni nu are dreptul sa o judece, atata timp cat nu se depasesc niste „bariere” normale ale bunului simt. Sunt destule persoane care se erijeaza in judecatori ai celorlalti, ceea ce e tare neplacut. Inteleg sa primesc sugestii, sfaturi utile, idei bune si sunt deschis spre toate acestea, dar nu imi plac cei care vin cu noroiul pe bocanci in „casa” altuia. Ma rog, fiecare cu „menierele” lui….

    O zi frumoasa, Red! 🙂

    • alex, e mereu o incantare sa-ti vizitez blogul. imi aduci o stare de liniste si calm, pozele tale reflecta modul in care vezi tu lumea, frumos! gasesc ca e tare important sa dam mai departe ce aveam bun in noi, sa-i ajutam si pe ceilalti care, poate, au o zi mai putin buna, sa zambeasca. incerc sa nu-mi pun tristetile aici, fiecare le are pe ale lui.
      imi place modul tau de gandire liber de obligatii. vin cu drag la tine, nu din obligatie. si stiu ca nu ma certi daca lipsesc o vreme, ma intampini la fel de cald 🙂
      nu ma deranjeaza critica, exact cum ai spus, dar sa fie constructiva, sa fiu ajutata sa fiu mai buna, nu sa fiu tarata in noroi. nu-mi palce mizeria asa ca ea ramane in fata usii!
      multumesc pt raspuns, alex, we deosebit! 🙂

      • Sarut mana, Anca! Un sfarsit de saptamana minunat, tie si celor dragi.

        PS. Si pentru mine este o delectare sa vin pe blogul tau, este atat de frumos, ne arati multe locuri faine si ai si umor. Exact ceea ce place. 🙂

  4. Anca, nu stiu ce sa zic. De obicei imi las trecerea pe un blog, dar doar daca am ce spune. Sunt zile in care nu scriu nici un comentariu, insa blogul res[pectiv il citesc constant. Uite, si pe tine te vizitez zilnic, dar nu simt nevoia sa comentez mereu.
    Cu disparutul din blogroll…hmmm…de obicei am ce imi place sa citesc. Daca nu a mai scris de mult timp, daca nu m-a vizitat niciodata(chiar daca eu intru mereu), daca incepe sa ma plictiseasca..dispare si apare altul.
    Poate te ,,loveste” inspiratia si te Duzinesti cu noi, din nou.
    In rest…BAC, BAC, BAC…:)))

    • offffffffff, nu-mi aminti! la mine sunt ore,ore,ore si bani, bani, bani! si stres maxim, desigur!
      nu cred ca e vorba de inspiratie, ci de o anume nervozitate si dorinta de a zburda pe afara, care nu ma lasa sa stau linistita sa creez sau sa citesc lucrurile frumoase pe care le scrieti, atat de inspirat, voi. imi lipsesc totusi sambetele in care admiram ce a creat fiecare. eu zic ca voi reveni, dar cand, habar n-am! odata va treziti cu mine 😀

  5. Eu ador sa citesc bloguri si o fac in fiecare zi, ba chiar citesc si toate comentariile. Descopar zilnic noi ssi noi bloguri, iar asta inseamna din ce in ce mai putin timp. Incerc sa las un semn ca am trecut pe acolo, chiar daca parerile noastre difera. Nu imi este frica sa-mi exprim parerea, chiar cu riscul de a provoca discutii. Dar evit cat pot oamenii care nu pot comunica civilizat.
    In privinta blogroll-ului, am ales sa pastrez doar cativa in lista, probabil in timp unii vor fi stersi, inlocuiti cu altii. Dar nu i-am ales in functie de felul in care scriu(oricum i-am evitat pe cei ce nu ar face cinste nimanui).

    • eu incerc sa nu stau atat de mult pe net mai ales cand e superb afara. ador soarele si iarba!
      inteleg ca ai in blogroll doar prietenii sau cei utili in anumite privinte?
      cum ii tii minte pe cei pe care doresti sa-i vizitezi?

      • Pe vechiul blog ii aveam in lista pe toti cei pe care ii citeam, ca nu cunosteam alta modalitate de a da de ei. Acum i-am trecut in feedreader si ii citesc de acolo. Am ales pentru blogroll doar cativa dintre cei pe care ii citesc, aproape la intamplare. Cu timpul sigur voi face cateva schimbari. 😉

      • daca tie iti este bine in regimul asta, e perfect. cred ca fiecare isi alege cu timpul varianta care-i cade cel mai bine 🙂
        duminica faina!

  6. Mai citesc si in diagonala, uite, ieri am facut performanta de a comenta dupa ce am venit obosita acasa, seara, la toti cei care imi scrisesera ziua pe blog si nu numai, in total am vizitat vreo 20 de bloguri si am lasat peste 40 de comentarii. Nu pun la socoteala raspunsurile de pe propriul blog…
    Rar uit cate un blog si incerc sa-mi las cate o parere de fiecare data, chiar si atunci cand nu prea am nimic de spus si opinia mea nu e tocmai relevanta, elocventa, pertinenta. Marcar incerc. Daca ar fi sa comentez strict unde am(realmente) ceva de zis…nu as mai posta nimic. :)) Ma rog, acum sunt si modesta. 😛 Pana la urma facem treaba asta de placere, de dragul comunicarii, daca nu ai nimic de zis, ce rost mai are sa continui? Oricum, imi place sa cred ca nu am ajuns degeaba la varsta asta, as vrea sa gasesc replica la orice(nu mereu imi iese). Si trebuie sa precizez ca eu provin din randul postatorilor, am fost 3 ani de zile un simplu commentator fara blog, asta spune multe. Nu m-a lovit revelatia intr-o buna zi ca cine stie ce talent as avea si e musai sa-mi deschid blog, nu, nici pe departe…
    Eu vad normala treaba cu cititul comentariilor pe un blog, nu intru, arunci si eu o parere si plec, nu mai intai citesc articolul, vad si alte opinii, si abia apoi mi-o las eu pe a mea. Asta in cazul in care nu sunt prima, evident. 😛
    Eu ma las aleasa de ceilalti. De cate ori am ales eu, am facut-o prost. Si nu doar in online ci si in offline. 😛

    • eu nu am energia ta, te invidiez la propriu!!! obosesc, ma plictisesc, ma plang ca-s neinteleasa si ignorata, revin si stralucesc. asta-s eu, niciodata la fel 🙂
      incerc sa intorc vizitele celor care-mi sunt aproape zilnic si am cateva bloguri care scriu cu umor si mi-e drag sa vad ce au mai scos. comentariile le citesc pe toate cand sunt diferite, cand deja fiecare spune acelasi lucru, ma plictisesc si derulez.
      si eu am fost o vreme doar comentator pe un blog. eram o echipa faina, ne distram pana tarziu in noapte, ne-am si intalnit o data la moeciu. cand s-a stricat treaba, fiecare si-a gasit altceva de facut iar eu am simtit ca am ceva de spus si am incercat sa vad daca place cuiva, ce imi naste mie neuronul. mi-au placut oamenii, scrisul, mai nou fotografiatul si am continuat. spre sansa mea m-am si imprietenit cu cativa oameni tare faini!
      mi-as dori sa comentez mereu original, dar sunt unele locuri unde nu gasesc nimic inteligent de spus de spus, dar imi place omul, ce a postat si ma gandesc ca e frumos sa-i apreciez munca.
      eu aleg cand imi atrage atentia calitatea/amuzamentul/ciudatenia unui comentariu de pe alte bloguri si vreau sa vad cum scrie omul ala. uneori imi place…alteori zbor iute de acolo 🙂

  7. Cred ca asta cu mersul cu turma in comentarii spune multe despre omul in cauza, despre cum procedeaza in viata reala si nu numai in cea virtuala. Cat despre mine, rareori ma uit la comentariile precedente si scriu ce emotie, ce frustrare, ce impresie, ce amintiri mi-a rascolit postarea respectiva. Cat despre preferati, nu as putea spune ca am. Exista insa bloguri in spatele carora se afla oameni destepti si plini de sensibilitate cu care rezonez foarte bine si imi face placere sa ma confrunt cu parerile lor atunci cand am timp sa-i citesc!
    P.S. Imi place mult aici la tine!

    • ce pot sa spun? emoticon-care-roseste 🙂 ma bucur mult, te astept oricand ai putina vreme si chef de rasfoit imagini sau povesti.
      eu citesc comentariile precendente daca nu-s prea multe. e posibil ca ideea mea s-o mai fi avut si altcineva, e plicticos sa spunem toti acelasi lucru. pe de alta parte daca postul atinge o problema importanta, din comentarii pot afla informatii noi sau puncte de vedere la care nu m-am gandit.
      numai bine, vera!

  8. Writing outside of the traditional blogging community for 12 years has generated for me almost no following. That’s ok, because I write primarily to remember, and to leave memories for my family. Curiously, over 100,000 people a year visit, primarily to the quote pages, and maybe one person per year will leave a note or sign the guestbook. Of the two or three blogs I read, all are located outside of the United States so that I can get a view of the world from another perspective, even if the translations are sometimes very hard to understand.

    • i was sooo surprised of your comment to this subject. i honestly believed that you just looked on my pics, and say omg!!! 🙂
      im sorry, but my english isnt that good to translate the posts in your language. anyway if you feel the need to undersand something i can try to traslate for you.
      have a nice sunday! here is summer finaly!

  9. oops, dur, dur…
    in primul rand nu sunt de acord cu tine cand folosesti cuvantul „turma”! E si nepoliticos, e si usor „de sus”…
    ma rog, treaba ta, dar am simtit cum ma incretesc.
    nu suntem toti la fel, nu putem fi toti la fel.
    citesc multe bloguri, inclusiv acesta, in emisiunea mea de miercuri chiar fac un top al blogurilor, dupa mintea mea, dar nu folosesc asemenea cuvinte.
    imi place, bine; nu imi place – de ce as da lectii?

    week-end placut!

    • am recitit postul, exprimarea mea nu dorise sa deranjeze pe nimeni. intrebasem, poate nu suficient de politicos -lucru pentru care-mi cer scuze- daca in comentarii va asumati o alta parere decat cea enuntata de predecesorii dv. nu suntem toti la fel, asa este. dar de multe ori ne vine greu sa ne diferentiem sau sa emitem ceva original si atunci copiem pe altii. nu e cazul dv, al meu sau al cititorilor nostri. discutam in general.
      nici nu mi-as permite sa dau lectii, nu ma consider atat de desteapta, fac doar atat cat simt eu ca e permis, in limita bunei cuviinte.
      we placut, insorit si plin de ganduri bune!

  10. Ufff… in ultima vreme, am tot scris despre mine, de m-am plictisit pana si eu. Ce sa mai spun despre cititori, nu? 🙂 In fine, ideea e ca nu pot fi intotdeauna desteapta, nu stiu daca temele filozofice ii preocupa pe multi- si daca da, nu vin la mine pe blog, cred ca mai degraba ar alege sa citeasca o carte-, nu cred ca propriile tristeti intereseaza pe altcineva, in afara familiei mele, si nu-mi gandesc subiectele cu doua saptamani in avans, ci ele vin spontan, o data cu inspiratia. Adica, in ultima vreme, din ce in ce mai rar! 🙂
    Cand intru pe cate un blog, de regula citesc mai toate comentariile, mai ales daca nu inteleg mare lucru din postare si, totusi, as vrea sa ma lamuresc si eu! 🙂 Nu-mi plac blogurile politice- mai ales acum, de cand nu mai votez si, fiind departe de tarisoara, privesc lucrurile cu detasare, nu ma amestec in scandaluri on line si nu ma pasioneaza barfa intre bloggeri. Las, de regula, comentarii, daca imi place postul, si intru, de cate ori pot, pe blogurile preferate. Nu atat de des pe cat as vrea, insa! 🙂 Trebuie sa-mi impun sa sterg din blogroll vreo trei bloguri de cucoane pe la care am tot intrat, am tot comentat, dar vezi, Doamne, este sub demnitatea lor sa faca acelasi lucru pe blogul meu. Cu alte cuvinte, si in blogosfera este ca peste tot in lumea asta- unii cred ca pur si simplu anumite lucruri li se cuvin, pentru ca au ei blog mai mare! 🙂 Pana la urma, bloggareala este o stare de reciprocitate intre bloggeri. Cititorii fara blog sunt altceva, pe ei nu ai dreptul sa ii judeci! 🙂 Cam asta cred eu despre blogging, comentarii si postari… te las acum, Anca, sa ai un week-end placut! 🙂

    • pai scriem despre ce cunoastem cel mai bine, despre noi, nu? esti ocupata cu cea micuta si familia ta, e firesc sa ai mai putin timp sau inspiratie de blogerit. lasa, e timp pentru toate 🙂
      uneori nu stiu ce sa cred despre o postare si exact ca si tine incerc sa ma dumiresc citind comentariile.
      eu nu tin in mod deosebit sa mi se intoarca vizita, insa ma atinge un pic neplacut cand nu mi se raspunde la comentariu. sunt unii care insa nu raspund niciodata la comentarii, asa ca nu incerc sa judec pe nimeni. fiecare face dupa cum ii cade bine.
      un we deosebit si tie, gabi! 🙂

  11. Am momente cand citesc comentariile toate inainte sa citesc articolul…am momente cand nu fac asta.Pentru mine blogul e ceva ce in ultima vreme ma defineste.Ma relaxeaza chiar si atunci cand sunt nervoasa..!Ador sa scriu..si sper sa o fac mereu:)O zi frumoasa draga mea!

    • am avut o zi superba, cred ca s-a adeverit urarea ta, iti multumesc frumos! 🙂
      daca numarul comentariilor e mare, ma cam pierd si eu pe drum. uzual insa citesc, unele sunt amuzante si fac deliciul postului. sunt cativa comentatori pe care-i urmaresc in mod special, ca-mi place cum puncteaza idei despre subiectele puse in discutie.
      o duminica frumoasa iti doresc! 🙂

  12. Imi place sa citesc bloguri , as scrie in fiecare zi, dar asa cum ai scris si tu, nu port cuvintele zi de zi dupa mine si nici timpul nu e pe-acasa mereu , cat despre inspiratie…ploua de cateva zile bune!
    In mare parte eu ma regasesc in cuvintele tale…stiu ca am o postare in care am scris despre acest subiect dar e prea dimineata si cofeina inca nu si-a facut efectul si mi-e tare lene sa ma apuc de rasfoit,
    Chiar daca sunt in criza de timp, intru aproximativ zilnic si citesc comentariile (daca ma pricep sa raspund , o fac), noutatile la care dau macar like .
    Citesc si in diagonala uneori , doar titlul alteori ….printre randuri deseori si daca ma captiveaza tot continutul de cele mai multe ori. Fiecare are dreptul la pauza iar inspiratia nu trebuie stresata doar de dragul ” numarului de postari”.

    • am renuntat si eu sa ma agit cand mama-inspiratie se lasa rugata. e drept ca si simul umorului se cam lasa asteptat in ultimul timp…dar am de gand sal resuscitez 🙂
      numai bine, clopotel!

  13. Saru’mina!
    Neavind urmasi,speram sa pot arata si altora cite ceva din ce am avut eu sansa sa cunosc,sa vad,sa aud.Asa au aparut articolele despre muzica,despre pietre,excursii.
    In blogroll ii am pe cei care imi plac,pe care-i consider interesanti,fara insa obligativitatea de a fi si eu la ei in blogroll.
    Citesc cu grija intreg articolul-uneori in mai multe rate- si comentariile.
    Nu ma prea amestec in „temele de casa” care tin de tematici impuse.
    Am intrat la Miercurea fara cuvinte pentru ca nu ma obliga sa fac ceva anume.
    Nu-mi plac blogurile vulgare.
    Nu-mi plac comentariile in doi peri.Unde nu sint dorit,nu insist.
    Sa ai un sfirsit de saptamina,placut!

    • as putea spune ca suntem prieteni vechi si ne cam stim deja, la miercurea fara cuvinte, chiar colegi. eu ma mai bag in seama si duminica la costin.
      mi se intampla in unele zile sa citesc si sa nu pot scoate nici o vorba referitor la nici un subiect citit la altii. doar contemplu, imi place, nu-mi place, citesc si merg mai departe, fara sa las nici un semn, desi stiu ca unii se bucura de un cuvant bun. imi doresc ca starile astea sa nu ma tina niciodata prea mult… si sa pot rasplati bucuria pe care posturile multora mi-o aduc.

  14. Uneori mă uit la comentariile dinaintea celui al meu, pentru a nu repeta ce s-a spus deja. Alteori, însă, prefer să scriu mai întâi ce-mi trece mie prin tărtăcuță, pentru a nu fi influențată de alții, și abia după aceea citesc comentariile celelalte.
    Iar blogrollul… al meu devine din ce în ce mai scurt, dar pe aceia îi citesc zilnic.
    Pe alții i-am băgat însă în diferite categorii, fără a renunța complet la ei.
    Sunt foarte puțini cei pe care i-am șters cu totul. Ori și-au desființat blogurile, ori nu mai scriu, ori au dat rău cu bâtaîn baltă într-o anumită situație.

    • da, e o idee mai buna cum ai procedat tu, impartind in categorii blogroll-ul. inca nu m-am decis cum voi proceda in continuare. pe unii nu-i am dar ii citesc, pe altii ii am dar nu-i citesc 🙂

  15. Asta cu stersul din blogroll e mai spinoasa la mine si anume : eu nu tin blogrollul ca sa-i trimit pe altii spre un anume blog sau ca sa am legaturi multe. Ii tin pe cei cu care ma vizitez frecvent . Evident ca trebuie sa-mi placa si ce scriu.
    DACA sterg un blog inseamna ca respectivul nu ma mai viziteaza sau ca a aparut o ruptura in comunicare si nu mai e cazul sa ne clickuim prea des. Deci-eu mai trec des pe la el, el nu mai trece des pela mine sau daca o face, lasa un comentariu pe luna . Si atunci, eu in mandria mea virtuala incep sa inteleg ca nu mai sunt interesanta pentru X .Nu se pune problema ca nu-mi mai place sau ca n-o sa-l mai vizitez niciodata. Pur si simplu blogrollul meu e ca o echipa ce joaca in aceeasi liga cu mine
    Dar intru si pe bloguri care n-au link pe Hapi

    Nu tin ca parerile sa adie in jurul opiniilor mele. Cu exceptia unui singur dubas care ma ploua frecvent cu comentarii absolut goale de continut, am publicat toate rautatile 🙂

    • eu n-am publicat nici o rautate, imi strica zen-ul 🙂
      nu atentionez oamenii ca i-am trecut on blogroll, n-o fac la rugamintea nimanui si-i sterg cand am senzatia ca nu mai rezonam sau sunt ei in pauza.
      asta cu mandria virtuala la mine nu functioneaza… e alegerea fiecaruia daca ma place sau nu. eu pot fi intr-un singur fel. nu pot rezona cu toata lumea. in plus am perioade si perioade, scriu cum simt. desigur ca nu ma lamentez interminabil aici ca mi-a murit crinul vecinului, dar cand toata flota mi-e inecata, pot fi cel mult amabila, mai greu amuzanta.

  16. imi place tema! Si unul din motivele pentru care imi place este si acela ca este o tema cu potential de discutie. Spre deosebire de tine, eu nu sunt neaparat porumbelul pacii. Adica daca vad ceva de contrazis, nu ma feresc sa o fac. Desigur, cu o oarecare aroganta consider ca si blogul respectiv trebuie sa merite comentariile mele 😀 🙂 In diagonala mi se intimpla destul de des sa citesc, dar asta nu este neparat o disconsiderare, ci o modalitate de a parcurge diverse chestii. Si pentru job fac „scan” la multe chestii zilnic tocmai pentru ca altfel nu as avea timp sa le citesc pe toate. Cit despre a merge cu turma sau originalitate in comentarii … asta te las pe tine sa apreciezi 🙂

    • asa e, la tema asta fiecare are ceva de spus, expriente sau trairi. ma consider flatata de aronganta de a comenta la mine pe blog 😀
      ti s-a intamplat vreodata sa citesti in diagonala si sa nu prinzi de fapt ideea celui care a scris? ala sa se planga de ceva si tu sa-l feliciti de cat de bine se simte sau o treaba de genul asta?

      • cred ca s-a intimplat. Este inevitabil sa nu patesti si asa ceva. Dar in general diagonala pe care citesc este destul de oblica … fix cit trebuie ca sa inteleg bine despre ce e vorba. La nevoie fac si zig-zag. Daca articolul e rarefiat rau, pot citi si pe verticala 😀

  17. Ah, ah , ah, am citit toate comentariile si am uitat ce-ai intrebat !
    Deci, citesc de la cap la coada 🙂 Dar, fiind eu mai tacuta de felul meu, nu prea las comentarii . Cred, ca mai usor as lasa o imagine 🙂
    Asa-i cum scrii, Red, blogul e un jurnal si ne aduce aproape cu oameni din blogosfera … cu unii ne potrivim, cu altii nu … Cum imi aleg preferatii ? Instinctiv. Am si bloggeri ce nu imi scriu deloc, dar ii urmaresc eu si invers, persoane ce comenteaza des si nu apar in blogroll. Incerc sa raspund la toate comentariile lasate si sa ii vizitez si eu pe cei ce trec pe la mine.
    La tine gasesc Timisoara mea draga si o sensibilitate in scris si in imagini. Fotografiezi cu pasiune, cred, ca asta ma atrage aici in primul rind. Te imbratisez si iti urez o zi asa cum ti-o doresti !

    • dani, acelasi lucru il gasesc si eu la tine, pasiunea de a impartasi lucrurile frumoase pe care le traiesti. in plus ma atrage mirajul greciei, al marii si al soarelui pe care-l ador, chiar cand mor de cald 😀 uneori amortesc intr-o pozitie pana incerc tot felul de unghiuri. daca asta e pasiune…probabil ca-s pasionata, multumesc!
      numai bine iti doresc!

  18. Foarte frumos spus. Eu te-am descoperit aståzi,asa din blog in blog si chiar må bucur 🙂 Am obiceiul så ” frunzåresc”,cand am timp,bloguri din care må inspir cu crosetatul sau in arta culinarå,modå si design de interioare din chilipiruri 😉 Comentez rar din lipså de timp sau pt. cå ceea ce vroiam så scriu deja era scris de altzii 😀

  19. Frumoasa despicare a firului in patru, si vioaie, intotdeauna o vizita la tine inseamna pentru mine un refresh binecuvantat!… 😉

    Am sa raspund intrebarilor tale indata.

    „Asadar, voi cum interactionati cu ceilalti bloggeri? ”

    Interactionez politicos si corect. Fara multe complicatii. Asa sunt si in viata reala, fiindca exact asta imi doresc si eu la randul meu de la oameni. Daca se pot dezvolta si prietenii din bloggingul meu, atunci radiez de fericire!

    „Cititi in diagonala vreodata? ”

    Nu citesc niciodata in diagonala, mi se pare un act de tradare. Asa simt si vis a vis de carti.

    „Conteaza sa fiti original in comentarii sau mergeti cu turma? ”

    Evident ca da, conteaza. Dintotdeauna am fost originala in toate!… :)))

    „Cat sunteti de indulgent cu un coleg “de breasla”? ”

    Nu-mi plac certurile, cutitele rasucite in rani. Totusi, daca ma atasez de cineva, daca se dezvolta o anumita comunicare intre noi, la care ajung sa tin, atunci spun adevarul, chiar daca el poate zgaria un pic. Tin la sinceritate.
    Altminteri, eu chiar sunt o persoana extrem de pasnica si de iertatoare.

    „Cat are voie sa-si piarda inspiratia pana dispare din blogroll? ”

    Poate sa taca o suta de ani si sa nu mai scrie nimic, nu-l scot din blogroll fiindca nu incetez sa sper ca va reveni intr-o zi. Vorbesc de oamenii de care m-am atasat. Imi face placere sa le citesc numele acolo. Sau poate in vreo zi chiar mi-e dor sa-i re-rasfoiesc…

    „Cum va alegeti preferatii?”

    Intotdeauna se aleg ei singuri.
    Unele bloguri imi merg drept la inima, si pe acelea le asez in lista ca sa-mi fie usor sa le accesez cand simt nevoia.
    Asa s-a intamplat si cu blogul tau, ca tot veni vorba!… 😉 Nu te-as scoate de acolo doar fiindca nu ma regasesc si eu in lista ta. Imi placi, si basta!… :)))

    • multumesc mult pentru comentariul detaliat, mi-a facut o reala placere sa-l citesc. realizez tot mai mult ca sunt o multime de oameni care-mi plac cum scriu sau cum fotografiaza, insa nu pot si nici nu vreau sa-mi petrec tot timpul liber pe comp, incerc sa-mi limitez dependenta si atunci firesc sar de la unii la altii, raman intepenita si atrasa de ce au facut unii in ultimul timp, rasfoiesc tot si ma trezesc ca mi-a trecut ziua fara sa reusesc sa ajung pe la toti cei pe care-i aveam in gand.
      ma bucur ca scrierile mele te binedispun, incerc sa fiu la nivelul asteptarilor 🙂
      iti doresc o zi frumoasa si optimista, exact ca starea pe care mi-a creat-o raspunsul tau de aici si culori cat mai pastelate in paleta, acuarele!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s