Prima jucarie

Citeam undeva, pe vremea cand odorul imi era mic si cautam de zor informatii despre cum sa-i creez un mediu cat mai bun pentru un bebelus, ca doar copiii care  se bucura de dragoste insuficienta tind sa se ataseze strans de o jucarie. Nu stiu daca asa e in realitate, eu nu am avut nici un plus pe care sa-l legan la piept pana adormeam, iar fiica-mea nici atat. E drept ca cel putin eu, nu m-am simtit neglijata nici o clipa, mama era omniprezenta  (in sensul bun-ca ma apara mereu si in cel rau-ca ma teroriza cu scoala!) si am bazait mereu cand era departe.

Oricum, prima mea jucarie e legata strans de mama, implineam 4 ani si am primit o papusa. Din acelea mari, care erau destul de scumpe pe vremuri si la care toti copiii isi lungeau ochii pe vitrine, nestiind la care sa se opreasca si pe care s-o admire mai mult. Era pe un colt de cladire o librarie si o parte larga a vitrinei era rezervata papusilor. Acolo erau mereu expuse noutatile si murmuram la urechea mamei pe care mi-as fi dorit-o… de obicei cam degeaba. Revenind, papusa mea avea parul platinat, o coafura cu o parte din par strans in varful capului, iar restul lasat scurt si liber, abia ajungand in bucle bogate spre umeri. Cu ochi care se deschideau cand statea in picioare si se inchideau cand o puneai sa „doarma”, de un azuriu intens, aproape la fel de frumosi ca ai mamei, dar parca prea rotunzi si transparenti ca sa fie adevarati. Imbracamintea era dubla, o camasuta alba scurtuta si peste ea, un costumas albastru inchis, din catifea, o fustita minuscula si o jachetica cocheta care-i puneau ochii in evidenta. Croiul usor evazat, sosetutele scurte si pantofiorii albi, mi s-au parut mereu de o finete aparte. A fost mereu papusa mea buna, care a tronat la loc de cinste intre toate celelalte papusi mai mici, avand mereu tratament preferential si privind parca restul jucariilor de la o distanta sigura.

Peste timp, elasticele care ii tineau adunate mainile un pic dolofane, picioarele cu gropite si capul de copil dragalas un pic mai mare decat restul corpului, s-au slabit, dar am rugat-o pe mama sa n-o arunce; e dovada clara a unei amintiri aflata undeva departe, dar atat de plina de o bucurie adanca, pe care doar un copil fara griji o poate simti. De cate ori ma gandesc acasa la mama, vad undeva in coltul mintii si papusa, avand capul usor inclinat pe-o parte a oboseala anilor trecuti, dar pastrand aceeasi prospetime a nasucului carn si claritatea ochilor de peruzea.

Cat despre voi, ati avut vreo jucarie favorita pe care ati pastrat-o ca pe-o comoara de pret sau ati strans-o cu drag in noptile copilariei? Mai exista sau ati dat-o altor copii?

20 thoughts on “Prima jucarie

  1. Nåscutå in ’74 am o amintire asemånåtoare :D, diferentza fiind in faptul cå, påpusa mea avea pårul lung, carliontzat si castaniu, iar ochii un cåprui auriu. Era exact opusul meu, de aceea mi- am dorit-o, dar nu era preferata. Aveam o negreså si o chinezoaicå de mårime medie, pe care le-am tarat dupå mine in toate taberele, panå prin clasa a 8 a 😉 Toate sunt intr- o geantå la mama acaså, intr- o stare destul de bunå. Avand båiat nu le-am scos din geantå decat i datå, iar el a avut si mai are 2 ursi

    • eu-s ceva mai mare 😀
      daaaaaaa, mi-am amintit de negresele alea, m-am uitat mereu ciudat la ele, aratau interesant! si o chinezoaica mica de tot, care habar n-am pe unde s-a ratacit, o fi ajuns la alt copil. acum privind cu grija uneori obsesiva de mama, parca mi se pareau si cam colturoase pt un copil mic…

  2. mai am cuburile de lemn, care acum au trecut la stadiul de jucarie extravaganta a se traduce eco :))) se joaca Kari cu ele :)) Un lego mic in forma de masinuta pe care pe vremea aia era foarte scumpa si deci am apreciat-o mult chiar daca ma jucam rar cu ea! domino desi nici de acesta nu ma leaga cine stie ce amintiri, zarurile de Iams, ay ce as mai baga o partida ma jucam des cu mama si cu vecina, cateva farfurioare de plastic dintr-un set tare drag, primit de la bunici, colectia de papusi barbie si cred ca mai am si hainele ce le-am facut pentru ele, o cutie intreaga, in eventualitatea ca voi avea vreodata fetita, daca nu oricum imi raman mie 🙂 sunt cele mai dragi amintiri si o cutie de bijuterii muzicala cu o balerina ce se invarte pe care mi-am cumparat-o de Craciun din banii de colindat! aceasta o iubesc fiindca a fost primul meu dar pentru mine din partea lui Mos Craciun :)))) ps: i-am socat pe ai mei :))

    • 😆 am senzatia ca ai stiut mereu ce-ti doresti de la viata! frunzarind prin amintiri, am bifat si eu un set de cafea cu cescute rosii si farfurii crem( albe la vremea lor de glorie?!) si un domino cu piese mici cat boabele de fasole, ce se inchideau perfect intr-o cutiuta mica. cutiuta muzicala mi-am dorit mereu…poate dau peste una la batranete, sa adorm privind pierduta in amintiri , ascultand muzica aceea picurata 😉

  3. Pur si simplu nu-mi amintesc sa fi avut jucarii in copilarie. Doar cate o minge sau coarda de sarit. In rest… masinute, papusi, ursuleti sau catei de plush… de-astea n-am avut. Dar iarasi nu-mi amintesc sa ma fi plictisit vreodata.

    • probabil stateai la casa, alergai cat era ziua de mare peste tot si aveai o multime de alte alternative decat niste banale jucarii.
      poate si niste bunici sfatosi care te luau cu ei peste tot…

  4. Of, ce de amintiri am in acest sens. Tin minte mai toate jucariile care mi-au incantat copilaria, caci tare le-am mai iubit. Si erau jucarii simple, modeste. Nu mai am decat muzicutele din timpul scolii generale (am amintit despre ele pe blog). Din cand in cand, imi place sa mai cant la ele, de dragul anilor de demult….
    O zi frumoasa, Red! 🙂

  5. „Peste timp, elasticele care ii tineau adunate mainile un pic dolofane, picioarele cu gropite si capul de copil dragalas un pic mai mare decat restul corpului”
    Parca ai descris papusica mea preferata, rusoiaca, cu parul portocaliu si ochi verzi, teribil de dragalasa. Nu m-a lasat sufletul sa o arunc sau sa o instrainez(sa o dau unui copil) o tin si acum pe un raft deasupra patului, i-am facut poze in eventualitatea unui articol pentru blog. Cum mai are putin si se descompune, nu cred ca e o idee prea grozava sa o arat lumii…
    Imi aduce aminte de copilarie, cum sa o dau?

    • cred ca de cate ori o privesc, o vad cu ochii aia de copil de 4ani si nu cum arata de fapt acum. e ciudat cum ne uitam si vedem altceva decat este de fapt, prin prisma amintirilor. fiecare obiect de pe raft are povestea lui. poate ar fi mai simplu sa golim rafturile si sa incepem mereu un alt inceput 😉

  6. prima jucarie de care-mi aintesc era o raţă cu ouă. ea mergea şi ouăle se roteau pe lângă ea. prima păpuşă a fost Sorina, crăcănată şi cu mărgele roşii.

    • salutare!!! ma gandeam ca rata mergea si lasa ouale in urma, iar tu trebuia sa le strangi 🙂 trebuie sa fi fost tare frumoasa daca ai tinut-o minte, la fel si papusica decorata!

  7. Nu prea am avut jucarii de care sa ma atasez. Imi placea mult sa alerg si sa ma joc cu mingea. In schimb, baiatul meu a dormit pana prin clasa a 3-a un ursulet de plus.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s