Dupa 20 ani

Nu va speriati, azi va scutesc de recenzia cartii lui Dumas, pe care oricum cred ca a citit-o cam toata lumea sau macar stie fiecare muritor ce trateaza. Ma refeream la o intalnire colegiala, insotita de chef traditional. Ne-am intalnit si cand s-au aniversat 10 ani, insa pe unii colegi nu-i mai vazusem de cand am terminat scoala (nu spun care, tot incerc fara folos sa ma dau tanara!). Nu m-am grabit sa apar in ideea ca nimeni nu vine la fix, asa ca atunci cand am intrat, am avut un soc, venisera toti, o masa lunga era absolut plina si  ochii tuturor pironiti pe mine. Disperata am incercat sa recunosc fete pe care cu indulgenta mi le aminteam vag de acum 10 ani si am inceput sa fac turul mesei. Norocul meu ca unii dintre colegi m-au ajutat ei, inainte de a gafa sau se vedea pe fata-mi timorata fara dubiu ca eram absolut coplesita. M-am insinuat repede  la masa, langa colega de banca, gasita dintr-o intamplare intr-o agenda veche si chemata in ultimul moment si am pornit  distractia. Inutil sa spun ca ne-am dat in stamba ca pe vremuri, dansand pe orice- mergea si muzica de la telejurnalul de pe vremuri- urland din toti bojocii pe Compact, scandand pe „Thunder”, invartind hore si jocuri de doi, trei si cati s-au mai nimerit, conducand sarbe prin toata sala spre amuzamentul chelnerilor tineri care se minunau de unde mai avem atata energie. Momentele comice s-au tinut lant, unul dintre colegi a luat la dans o chelnerita care servea la terasa, incarcata de platouri in ambele maini si  au dansat lent cativa pasi de blues. Pe piesa celor de la AC-DC patru barbati dand din cap in ritmul demential al chitarilor si toti scandand din tot sufletul „Thunder!!!” sau cantand-o pe „Carolina- fata cea mai grasa, inalta, blonda” si cum o mai fi fost! Streaptease-ul cu siretul de la pantof pe „You Can Leave Your Hat On!” realizat de un coleg care era mereu sufletul petrecerilor si care nu si-a pierdut nimic din umorul fara rusine si vesnic acid care ne facea sa ne imprastiem de ras pe coridoare in pauze. Nu prea stiu cand au trecut mai mult de 10 ore de chef inceput la orele pranzului si terminat dupa miezul noptii! Ce stiu e ca n-am ratat nici o clipa de distractie, umor, povesti scurte si racnite peste muzica, la maxim, despre ce a mai facut fiecare, cati copii, soti sau realizari a mai adunat. Oameni frumosi, peste care a trecut timpul, dar nu i-a schimbat in rau, dimpotriva, micile rautati sau competitii au ramas undeva departe, iar dorinta de a se simti din nou tineri, macar pentru o zi, a triumfat!

Voi cum stati cu intalnirile de finaluri de scoli? Mai pastrati legatura cu fostii colegi?

Anunțuri

31 de gânduri despre „Dupa 20 ani

  1. Pare ca a fost disctractie in toata regula. 😀
    Nu, eu am pierdut legatura cu ei, nici macar pe facebook nu am reusit sa-i gasesc. Multi au plecat afara, asta stiu clar. Cei de facultate sunt raspanditi toate orasele tarii…

  2. Ultima intalnire de genul asta a fost la Galati, acum vreo… opt ani. Din pacate, n-am mai pastrat legatura decat cu vreo 2 colege, ca suntem imprastiate prin toata tara si in Europa.

    • si noi am pierdut legatura cu unii, iar altii nu au putut participa la cea de 10 ani. cu ei plecati afara e greu sa ne potrivim, ne mai intalnim separat cu ocazia venirii cate unuia.

  3. Looks like fun. It appears to be a college reunion? In the States we do High School reunions but I have not been to one since the 10 year, and that was 33 years ago.

  4. :)) eu am programat concediul din vara aceasta – 4 saptamâni in Romania, pentru ca am serbat pe 1 iunie zece ani mai mult decat tine – de la terminarea liceului! (n-a ca m-a scapat gura… e drept ca s-au adunat multi ani, dar batrâni nu ne simtim! Când imi amintesc de vremea cand eram elevi si vedeam pe geam ca se adunau pentru intâlnire-de-liceu, ne minunam si spuneam „Oare ce le mai trebuie si la babalâcii astia?!” ). Voi scrie si eu despre cum am chefuit :)) 4 zile si 4 nopti! Acum, jurnalul meu de vacanta a ajuns la ziua a 3-a. Intalnirea cu colegii este in a 6-a.
    Ce frumos este sa-ti revezi colegii! Eu comunic pe mail cu majoritatea, dar cu 4 colege ma intalnesc in mod regulat, de obicei facem cate o escapada intr-un oras mare, anul trecut în Paris, anul acesta in august vom merge la Bruxelles. Bartâne nu ne simtim nici una, ba dinpotriva, cand suntem impreuna, ne simtim de parca am fi inca la liceu! :))

    • nu-ti fa probleme, sunt cu foarte putin mai mica decat tine si ma simt bine cu anii mei…chiar daca unii considera ca la varsta noastra suntem expirate si se mira cand vreau sa incerc ceva nou sau sa invat ceva 😀
      voi trece sa-ti citesc escapadele, sunt tare curioasa unde ai lipsit atata timp!
      suntem si noi vreo patru care ne vedem regulat, ceilalti ori sunt raspanditi din alte zari ori au alte preocupari.

  5. Cu cativa colegi e liceu mai pastrez legatura iar intalnirea de 10 a fost acum 2 ani Sau 3 ? 😀
    Dar cu cei din facultate din pacate nu, n-am fost un grup inchegat
    Ma bucur ca te-ai distrat iar locatia pare interesanta, rustica………

    • da, locatia e la un demisol, decorat rustic, cu tot felul de relicve din gospodariile de pe vremuri. am vazut rasnite, cantare cu ratuste, iar pe partea opuse instrumente muzicale mai moderne, cum sunt chitarile din poze. intr-un stativ erau si niste sabii, florete si instrumente ascutite tocmai bune sa ne duelam cu ele.
      restaurantul a contat mai putin, ne-am fi intalnit oriunde numai muzica si voie buna sa fie! 🙂

  6. hm, am o mapa in calculator cu fotografii numita ‘dupa 20 ani’ 🙂
    fotografii cu colegi de la facultate… ne-am strans cam jumate de grupa, dar doar cu vre-o 3 colege tin legatura… of, cum mai trece timpul!

    • asa este, trece, la 10 ani doi colegi aveau bebelusul in cosulet, a stat pe masa cu noi la bere, iar acum e o mandrete de fetita 😀
      sesizez mai greu cum trece vremea, insa cand ma uit la reperele de pe marginea drumului, realizez ca fug anii si mi-ar placea sa treaca mai cu folos…

  7. Ce frumos ! Inca sunt destul de tanar din punctul acesta de vedere. Am terminat de 2 ani, dar colectivul nostru a fost unul destul de unit, asa ca ne intalnim deseori(cam de 2 ori pe an cand stim ca majoritatea lumii poate fi prezenta). In rest, nu stiu ce sa spun…probabil peste ani, totul se va umple de amintiri si povesti care intr-o zi nu vor reusi sa fie acoperite.

  8. ce frumoooooos! 🙂
    Ai noștri s-au cam risipit. nu am reușit să facem nicio întâlnire de 10 ani din cele 3 🙂 Dar am învățat să apreciez FB pentru un singur lucru: ne-a ajugtat să ne regăsim (pe unii) și să palavrăgim de la distanțe de mii de km.
    Să vă fie de bine!
    🙂

  9. Nu sunt invidioasa din fire, dar pozele acestea, si relatarile tale spumoase ma fac nostalgica! As fi vrut sa am si eu parte de asa ceva, dar n-a fost sa fie de nici o culoare, nici dupa 10, nici dupa 20 etc. In liceu am avut doua colective, in perioade de cate doi ani, nu m-am atasat peste poate de nici unii, si nici n-au fost clase foarte inchegate. In facultate, cam la fel. Erau grupuri si grupulete, atmosfera nu prea omogena, cand ne-am despartit, a fost probabil pentru totdeauna. Mai pastrez legatura cu 3 colege de liceu (bune prietene) si sporadic mai comunic cu vreo cativa colegi de facultate (la nivel de cunostinte, mai mult). E trist dar de unde nu e, nici nu poti pretinde mai mult, asa a fost sa fie.
    Mai pune poze, tu de ce nu apari nicaieri? 😉
    Zile frumoase iti doresc!

    • e perfect cand dureaza putin si nu apuci sa vezi toate detaliile oamenilor cu care te intalnesti. sunt convinsa ca daca ne-am vedea mai des probabil ca n-ar mai fi la fel. ar fi bisericute, barfe, invidii, rautaciosenii. au fost si aici grupulete dupa simpatiile de acum 20ani, dar eu am pendulat pe la toti si i-am zapacit cu dansul si chiuielile 😀
      nu mai pot pune poze, nu am acceptul fostilor mei colegi si e posibil sa-i deranjeze. eu nu apar in pozele mele…pentru ca nu ma gandesc niciodata sa rog pe cineva sa-mi faca, sunt doar la panda sa prind momentele cele mai frumoase 😉

  10. Ce faine sunt aceste revederi… Si cate amintiri se deapana cu aceste prilejuri.
    Cat priveste partea cu „expirarea”….nici la 80 de ani nu ma las! 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s