Consideratii despre Bac-ul 2012

Privind din interior de aceasta data, am remarcat cat de greu ar fi sa tragi o concluzie si spre cine ar trebui indreptat degetul pentru situatia existenta. Este clar ca liceele vor deveni in cativa ani apanajul doar catorva elevi, iar facultatile vor plange dupa studenti. Uneori am senzatia pregnant ca „tara ne vrea prosti” si face tot felul de manevre pentru a ne determina sa renuntam a ne instrui si a deveni un fel de legume tocmai bune de inhamat la jug si de inregimentat in orice doreste grupul conducator.

Nu contest faptul ca exista copii dotati care invata din dorinta de a sti si nu la ghionturile amicale sau santajul brutal al parintilor. Accept ideea ca sunt unii care inteleg tot ce se preda in clasa si chiar reusesc sa ia note maxime la testari, insa ma indoiesc sincer ca acestia constituie majoritatea si cred tot mai puternic ca diferenta o fac banii pe care doresti sa-i investesti in copil. Aici ar fi cateva variante, una ar fi sa-ti folosesti influenta si sa inspaimanti destul dascalii incat sa-i treaca odorului absentele cu vederea sau sa-i umfle notele, cunostintele care ar trebui stapanite in urma terminarii unui liceu, fiind absolut inutile. A doua varianta ar fi pomparea banilor in ore cu profesorii de la clasa sau cei de renume, ale caror tarife variaza de la mare la ametitor. In cazul in care ai un copil care mai si lucreaza suplimentar, se cheama ca ai noroc cu nemiluita. Altfel iti vezi economiile cum se scurg ca apa la un robinet cu garnitura slabita, copilul face slalom si are creierul la fel de neted orientat doar spre chefuri si iesiri in oras, iar tu esti cu nervii facuti felii marunte. Pe masura ce se apropie termenul testarii in unele cazuri se produce panica, una buna, care genereaza efortul masiv de „ingrasare a porcului in Ajun” si o vreme speri din toata inima ca examenele se vor incheia cu bine. Momentul adevarului difera dupa sansa fiecaruia, efortul depus sau discutiile permise la locul faptei in unghiul mort la camerei de supraveghere, ducand la tot felul de rezultate.

Singura mea nedumerire este urmatoarea: daca subiectele sunt la nivel atat de inalt, pentru a dovedi ca evoluam, de ce nu este  pregatirea si predarea materiei ca metoda la acelasi nivel, astfel incat elevul sa plece cu lectia inteleasa din clasa? Sa fie doar vina copiilor tot mai greu de pus la birou cu cartile in fata sau a profesorilor care isi fac treaba fara daruire, uitand ca pregatesc generatiile de maine, pe jumatate analfabete? Nu era firesc nici inainte cand se lua Bacalaureatul fara a sti tabla inmultirii (generatiile de inaintea inventarii camerelor de filmare in salile de examen), dar nici acum nu mi se pare firesc ca 3/4 din tara sa nu promoveze. Cum au ajuns acesti copii in clasele finale fara a sti macar de un 5? Cand a devenit Bacalaureatul examen olimpic, cu subiecte cu tot felul de capcane, intorsaturi de fraza si baremuri drastice tocmai bune de diminuat niste note muncite? Cum reusim sa luam din toate doar ce-i mai rau, sa stricam si ce era bun in tara aceasta, un invatamant competitiv, chiar daca se baza mai mult de reproducerea unor cunostinte si mai putin pe gandirea proprie?

Probleme de care se vor izbi generatiile care vor veni si care in loc sa se rezolve, parca devin tot mai spinoase. Din fericire, noi am scapat cu bine si ne indreptam spre invatamantul superior, sa vedem ce s-a mai schimbat in 20 ani…

46 thoughts on “Consideratii despre Bac-ul 2012

  1. La ore nu se preda adecvat, intrucat profesorii nu sunt motivati din niciun punct de vedere. Altfel isi fac treaba cand in doua ore le intra in buzunar 150-250 lei, elevii sunt interesati, iar la final mai au si satistactia ca acestia obtin rezultate satisfacatoare, sau chiar foarte bune. Nu spun ca e ok ca se intampla asa, dar iti raspund la intrebare.

    • ce bine ar fi daca ne-am face meseria fara sa ne gandim neaparat la bani, ci din dragoste. nu cred ca acum 20ani profesorii se imbogateau din invatamant si nu cred, de asemenea ca in alte tari profesorii sunt bogati. in plus aici, cei cu metoda si rezultate bune, pot da ore. ne e atat de simplu mereu sa dam vina pe altii, dar la randul nostru cati ne facem datoria perfect acolo unde dam cu sapa zilnic?
      in alta ordine de idei, bine ai venit, anca! te mai astept 🙂

      • Mi se pare dificil sa-ti faci meseria din dragoste, cum spui tu, cand esti mereu preocupat de cum sa-ti imparti banii sa-ti ajunga de pe o zi pe alta. Cu toate astea, cele mai multe plangeri (de genul: n-am bani, nu-mi ajung) le-am auzit de la profesorii care meditau in privat.

  2. Greu de spus ceva obiectiv fara a incerca sa lansezi acuzatii. Am totusi cateva observatii la articolul tau, mai ales ca nu e chiar asa mare distanta de cand am dat eu bacul, respectiv acum 2 ani, in 2010. Da, sunt profi si profi, elevi si elevi, sisteme si ministri si lista poate continua. Ideea este alta…in cazul in care doresti(si ar cam trebui sa isi doreasca multi acest lucru) vei reusi. Subiectele nu sunt chiar asa alarmante, fie ca vorbim aici de absolventii de mate-info sau de cei de la uman…la romana cred ca daca nici Eminescu, atunci nu mai am de spus nimic, iar la matematica, da, putin mai greu, dar sa nu exageram totusi ! Cat despre celelalte discipline…istorie, geografie, logica, economie…par totusi mult mai acceptabile si mai usor de parcurs.

    Cu alte cuvinte, daca la nivelul bacului se strofoaca atat, la nivel de facultate ce vor mai face, cand intr-o sesiune vor trebui sa se ridice la un nivel mult mai inalt si practic vor da de 3 ori mai multe examene decat intr-un bac ?

    Sunt cateva intrebari ale mele…o sa detaliez si eu acest subiect intr-un post viitor.

    Toate cele bune !

    • asa este, subiectul cu eminescu a permis multe, insa ciudat, la multe pagini scrise, notele au fost destul de mici.
      nivelul bac-ului la mate-info este mai ridicat la matematica, decat sa zicem, admiterea la politehnica… n-am reusit sa-mi dau seama care e rostul unor subiecte e olimpici. in fond se testeaza cunostintele acumulate, nu vor deveni toti academicieni.
      vom vedea cat se vor strofoca la facultate, am cunostinte, e drept la facultati private, care invata cateva ore in seara de inaintea examenului si iau 10. recunosc cinstiti ca eu am invatat doar in sesiune zi si noapte cateva zile, de-mi sfaraiau urechile si n-am luat niciodata 10…

  3. Draga Anca. In mare parte e corect ce spui tu insa, trebuie sa stii ca, daca se vrea, se poate invata. Chiar cu performanta. Tinerele generatii, insa nu am timp sa invete. Eu nu mi-as fi pus intrebarea ca si tine: ” Cum au ajuns acesti copii in clasele finale fara a sti macar de un 5?” ci ” Ce au facut acesti copii 4 ani de zile incat au obtinut aceste rezultate?” Eu ma bucur ca au pus camere de filmat. S-a mai rarit cu fentatul la BAC iar rezultatele acestea reprezinta chiar valoarea elevilor. Se poate sa iei note mari, chiar fara ore. Trebuie insa foarte multa munca. Elevii acestia au fost invatati sa nu munceasca. Noi ii invatam tolerandu-le atitudinea fata de scoala si de organizarea timpului lor liber. Eu nu am fost niciodata subiectiva fata de fiul meu iar cand a fost prost notat i-am spus ca atat a meritat si de atat a stiut. E adevarat ca se mai pot obtine inca note cu spaga. Asta inseamna ca isi fura singuri caciula iar la BAC, acesti elevi vor obtine notele dupa masura cunostintelor lor. Ma bucur ca sistemul de evaluare s-a schimbat. Avem generatii intregi de absolventi de liceu iar apoi de facultate, total neinstruiti dar diplomati ori licentati. E o aberatie. Angajezi un absolvent de facultate pe principiul ca este instruit iar cand sa faca fata cerintelor postului se dovedeste contrariul. Trebuie sa se termine odata cu sistemul acesta in care un om conteaza in functie de cate diplome iti flutura sub nas in timp el este aproape afon. E adevarat ca noi, ca si parinti, toti ne dorim ca odraslele noastre sa reuseasca in viata si ii impingem cat mai sus de multe ori impotriva vointei lor. Nu toti trebuie sa fie absolventi de facultate. Mai e nevoie si de muncitori. Si de angajati calificati in anumite domenii si buni meseriasi. Nu traim intr-o tara de ingineri, directori, avocati si doctori. Nu e rusine sa muncesti. Mai e de lucrat la sistemul de invatamant. Nu inteleg de ce un elev de liceu la profil uman trebuie sa faca atata matematica si fizica, materii care oricum nu-i vor folosi in domeniul profesional. Si invers. Programa scolara este un fel de „varza a la Cluj”. 🙂 Un amestec de din toate materiile dar care nu ii este util pentru viitor decat in proportie de 50 la suta.
    Am facut un lung coment> imi cer scuze, Vreau sa inchei cu o discutie intre doi baieti, auzita de mine recent.
    – Ce a facut sora ta la examen? A stiut? A dat ceva pe undeva?
    – Da. A stiut. La romana era mai slab pregatita dar s-a dus la profesoara si i-a dat 300 de euro. Sa o ajute la examen.
    – Pai si daca nu putea sa o ajute?
    – Ii ceream banii inapoi. Doar am inregistrat-o cu telefonul mobil.
    Cred ca asta spune foarte multe despre felul in care gandesc tinerii de azi.

    • Eu stiu ce inseamna „daca vrei, poti”, insa pentru asta trebuie sa te fii ghidat in toti anii de liceu in felul acesta, sau macar sa ai o anumita capacitate. Caci astfel, sa te pui in clasa a XII-a sa te pregatesti pentru bac cu resurse/bagaj zero e criminal, uneori imposibil.
      Si da, e adevarat ca atitudinea fata de scoala si invatat, nu ca e intr-un fel sau altul, practic nu exista, insa spun din proprie experienta, ca la niste ore la care duci referate de pe net pentru note, primesti materia pe mail, faci ce vrei, caci profesorului ii place sa vorbeasca sngur, si exemple pot continua, nu vad sincer, ce interes ti-ai putea cultiva.

      • Draga mea. Daca stii ce inseamna sa poti, atunci stii despre ce vorbesc. Nu se invata doar in clasa a XII-a ci in fiecare an, in mod constant. Si se lucreaza suplimentar, in afara de materia de la scoala, daca te intereseaza viitorul tau. „Important este ce faci tu pentru tine, nu ce fac altii pentru tine”. Poti sa ai un profesor la ora insuficient pregatit ori pur si simplu un prost pedagog. Dai vina pe el ca nu resusesti in viata? Profesorii asta fac. Ghideaza. Iar elevii trebuie sa munceasca. Pentru asta ii intretin parintii la scoala. Profesorul nu poate turna in capul elevului cunostintele daca el nu vrea sa invete ori gandul lui e la ce masina sa-i ia tata de majorat, la ce toale cu etichete de firma sa poarte ori cum sa faca rost de bani de umblat in cluburi. Nu consider ca e munca sa faci „copy- paste” luand de pe internet, desi plagiatul e la moda. E altceva. Ca sa faci referate, in adevaratul sens al cuvantului, trebuie sa citesti, sa analizezi, sa sintetizezi si sa-ti pui amprenta personala. In fine…nu dau lectii. Adevarul e ca in putine scoli se studiaza cu seriozitate si nu vad care ar fi solutia cu tanara generatie.

    • e adevarat ca s-au scos generatii intregi de licentiati care sunt semianalfabeti, dar acum s-a trecut in extrema cealalta. camerele nu folosesc la mare lucru sau nu asa cred eu ca ar fi modul de rezolvare al problemei. copiii ar trebui interesati in materiile care se predau, iar testarile ar trebui sa fie mai drastice in timpul celor 4ani. cine nu face fata sa abandoneze din primul an, iar cei care doresc sa ramana sa invete. ce se intampla e un fel de demonstratie „ia priviti cat de idioti sunt tinerii din ziua de azi!” avem o generatie pe care nu suntem in stare s-o educam. la varsta lor nu prea stiu ce vor si leplace doar distractia. oare nu noi suntem cei care ar trebui sa-i dirijam spre ce le trebuie?

      • E foarte posibil ca problema tinerei generatii sa fie responsabilitatea. Ei nu se simt responsabili iar parintii nu ii fac responsabili, gasindu-le tot felul de scuze. Mi-a placut cand mi-a scris Carmen, ca fetele ei lucreaza de la 16 ani, facand scoala in paralel. Noi ne ferim copiii de munca, sa nu le fie greu. Si ce inteleg ei din asta? Ca parintii au obligatia sa le asigure toate libertatile dar ei in schimb nu datoreaza nimic.

      • cand i-am sugerat fiicei mele sa-si gaseasca un job pe perioada verii, m-a intrebat daca stam prost cu banii si apoi subiectul a fost abandonat. acum dupa stresul cu invatatul si reluarea pregatirii pt admitere, nu pot ridica iar subiectul…dar ma bate gandul sa-l reiau la sfarsitul lunii 🙂

  4. Draga mea,
    Ai dreptate în mare. Țara are nevoie de câți mai mulți proști. Pe ei poate să-i manipuleze ușor iar dacă le mai și gâdilă orgoliul c-o diplomă de absolvire e și mai bine.
    Câți foști elevi slabi la învățătură, mediocrii ar fi deja prea mult, nu sunt absolvenții unei facultăți gen ” Spiru Haret ” ?
    Aceștia ne spun cu nonșalanță că sunt ca și noi, absolvenți de facultate.
    S-a picat la liceele tehnice.
    Am scris cu vreo lună și ceva înainte : http://dictaturajustitiei.wordpress.com/2012/05/26/uitarea-bat-o-vina/
    Dacă ai timp , te aștept să o citești și să-mi spui cum ți se pare atmosfera școlară actuală.

  5. Eh, lasa ca nici profesorii mei din liceu nu s-au omorat cu predatul, unii nici nu veneau la ore, si cu toate astea, am luat bacul. Si nu am fost vreun geniu carpatin… Dar mi-a placut sa invat, am facut-o constant pe toata durata liceului si am ales materii la care au stiut ca sunt in stare sa trec un examen, nu m-am dus la matematica, fizica sau chimie. Acolo probabil as fi picat cu brio pentru ca sunt discipline la care nu am inteles niciodata nimic.
    Nu se pica la liceele teoretice, si in special la uman, se pica la licee tehnice unde materiile sunt de neinteles, incaccesibile inca din clasa a 9 (sau poate a 6-a ar trebui sa spun) pentru elevi. Hai sa spunem lucrurilor pe nume, matematica e grea, nu e pentru oricine. Asta nu inseamna ca eu ar trebui sa fiu exclusa din societate pentru ca nu inteleg matematica. Poate sunt buna la altele, poate chiar dau un randament deosebit. Apropos de matematica, am urmarit ieri la televizor o emisiune in care un profesor preda unei clase ceva despre matrice. In 5 minute am adormit…
    E foarte simplu sa punem profesorii la zid, ca din cauza lor nu iau saracutii elevi bacul, elevi care isi asteapta dascalii cuminti in bancute, cu caietele deschise si pregatiti de lectie… Ei, care vin la scoala de drag, vin sa invete lectia din clasa, nu sa socializeze, nu sa aiba de cine face misto in ore, nu…ei nu vin pentru caterinca la scoala, nu isi tin non stop telefoanele deschise pe mess si facebook in timpul orelor, nu vin blazati, vin plin de entuziasm si de dorinta de a fi educati si invatati de catre dascali care ii ignora cu desavarsire pentru ca se gandesc ca nu au cu ce sa-si plateasca facturile…
    Stii, Redsky, e foarte usor sa judeci, sa arati cu degetul…

    • stiu ca-i usor sa judeci, stiu de asemenea ca nu se invata destul si unii profesori, ca si dictatura justitiei, se lupta cu morile de vant. ceva e defect in procesul de transmitere al informatiei si este clar ca invatamantul nu mai da randamentul din trecut. eu doream doar sa atrag atentia ca pe masura ce interesul pt scoala s-a diminuat, dificultatea subiectelor a sporit. nu ti se pare o neconcordanta? se pune prea mult baza pe ore particulare si studiu individual, iar unii profesori nu predau deloc sau nu reusesc sa se impuna in fata clasei, pentru a fi ascultati.
      nu cred ca liceele tehnice au materii imposibil de invatat. stiu sigur insa ca au elevi care n-au citit un rand si au mers sa dea examen. rezultatul e usor de estimat…

      • Nu ma refeream la toate materiile de la liceele tehnice, ci doar la cele de real, precum matematica si fizica. La astfel de licee vin copii din familii cu probleme, familii dezmembrate, care trebuie sa se intretina cumva, ei merg si muncesc de la 16 ani si uneori nici nu mai apuca sa ajunga la scoala. Daca totusi reusesc vin obosititi si stresati, cautand un mediu propice relaxarii, nu studiului. Iar ei, sa fim seriosi, nu pot avea rezultate bune la matematica sau fizica. In primul rand sa ne uitam cu ce medii au intrat la aceste licee. Profesorii care se impun sunt cei de matematica, fizica si chimie unde elevii stau in banca cuminti de frica notelor si a eventualelor corigente. Deci, elevilor nu le e teama de profesor cat de propria incapacitate de a invata la obiectul respectiv. Cand eram eu la liceu, ma uitam la ce scrie profesorul de mate pe tabla ca la ceva in chineza sau japoneza. Oricum, unii nu invata nici la celelalte discipline, caci acolo considera ca le stiu pe toate de la discovery sau wikipedia… Unii elevi nu sunt interesati de nimic caci fie considera ca le stiu deja pe toate, fie ca nu-i ajuta la nimic in viata. Poate aici e raspunsul mult cautat!
        Nu am o capacitate de sinteza la ora asta caci sunt pe picior de plecare si nici nu as fi comentat dar unele opinii de mai sus m-au incarcat de energie negativa, m-au intristat…
        Sunt multe de zis aici…intr-o clasa sunt 95% copii buni(asta nu inseamna eminenti) si cuminti si 5% elevi care deranjeaza. Uneori procentul e suficient ca linistea sa fie perturbata intreg anul scolar. Si conteaza enorm si cum stie dirigintele sa-si „educe” elevii…
        Ce spui tu cu subiectele e adevarat. Poate nici nu se mai doreste o tara intreaga de…absolventi de bac. De cand am intrat in Uniunea Europeana multe s-au schimbat…

      • la liceele tehnice vin si copiii care nu au avut niciodata chef sa invete si nu-i pasioneaza nimic (nu ca pe ceilalti i-ar pasiona, dar cumva aia sunt obligati sa obtina rezultate). stiu absolventi de asemenea liceu, inainte de a fi inventia cu montarea camerelor,care nu stiu sa citeasca si nici tabla inmultirii. ii vedeam cum sareau gardul scolii pe la 9 cu tigarile si bautura in dinti, fara nici o apasare. nu vor sa se instruiasca, indiferent cat efort ar depune dascalii.
        poti sa comentezi oricand doresti, schimbam pareri si e permis sa fie diferite, atat timp cat pastram un ton civilizat 🙂
        daca nu se doreste o tara intreaga de absolventi, atunci hai sa le gasim alta preocupare acestor copii, care-si irosesc atat timpul lor cat si pe al profesorilor, fiecare pretinzand ca-si face datoria.
        nu cred ca UE e de vina pt superficialitatea si neprofesionalismul celor care iau decizii. afirma la un moment dat un ministru al invatamantului ca cine nu ia bac-ul ar trebui sa se inscrie la facultate si apoi pe parcursul anului urmator sa il mai dea pana il ia. model de propunere!

  6. eu nu cred ca subiectele sunt mai grele decat in alti ani sau ca materia este din ce in ce mai grea, fata de ceea ce invatam noi in liceu este incredibil de rarefiata si lipsita de substanta si cu toate asta copii nu mai sunt stimulati sa invete. Nu de putine ori am auzit bataia de joc adresata amaratului care indrazneste sa ridice mana si sa spuna ceva inteligent sau macar corect. Sa fii destept a devenit un lucru de rusine si atunci cum se asteapta sa promoveze. Invatamantul superior nu este de masa, nu ajuta o diploma daca detinatorul nu poate face nimic cu proprii neuroni. Sunt de acord insa cu o intrebare: cum au ajuns acesti elevi sa fie absolventi si sa se poata inscrie la BAC daca nu sunt in stare nici macar sa scrie, altfel decat in stil sms si nu au citit in viata lor o carte? poate din cauza ca daca ai avea curajul sa dai nota reala elevilor tai te-ar zbura din slujba si ai pierde prapaditul ala de salariu de dascal, pentru ca nu se face sa ai 2/3 din clasa repetenta. E clar problema ta ca dascal daca nu poti face elevul sa invete. Mai bine il treci clasa ca sa devina problema altcuiva, nu a ta. Si daca nu trece bacul e problema lui si a familiei lui. Elevii fug de carte si dascalii de responsabilitate. Si cum sa fie altfel cand cei mai slabi studenti din anul meu au devenit dascali? Cei care educa generatiile noi sunt aceia care abia au terminat o facultate si nu au deloc dragoste de invatamant ci doar nevoie de o slujba.

    • materia la matematica e mai ramuroasa, eu as zice si mai complicata, dar e posibil sa ma insel. pe vremea mea se repetau la nesfarsit acelasi tip de exercitii pana tampit sa fii si tot le stiai macar de jumatate. acum insa sunt atatea modele, care folosesc metode si formule unice de rezolvare, incat iti trebuie mult exercitiu ca sa le stapanesti. este clar ca elevii de acum nu mai lucreaza cu orele cum faceam noi pe vremuri, nici nu pot sta atat de mult intr-un loc, nu sunt obisnuiti.
      asa cum spui cine mai alege azi sa predea din dragoste fata de meserie, cand banii sunt putini si satisfactiile aproape inexistente? poate o solutie ar fi reducerea locurilor la licee si a numarului de profesori, sa ramana doar cei care vor intradevar sa faca asta. cine stie cu metoda aceasta s-ar gasi si bani sa le mareasca salariile la cei ramasi, sa le creasca randamentul. solutii s-ar gasi, dar am senzatia ca nu-i nimeni curios.

  7. Bacalaureatul nu ar trebui să fie un examen olimpic, dar ar trebui să fie o treaptă greu de trecut.
    Cât la sută din populația unei țări chiar trebuie să aibă o facultate? Dacă e să faci un calcul, nici 40% intelectuali și 60% muncitori nu e o cifră rea pentru o țară normală. Franța, țara ca și noi are un bacalaureat, nu are un număr de „bacalaureați” mare; și nimeni nu își pune problema. Pentru că nu îi sunt nici unei țări utili 80% de absolvenți de facultate. Și nu e nici o rușine să ai o meserie, să absolvi o școală pre-universitară și să te oprești acolo; prea s-a înrădăcinat la noi că suntem genii și trebuie să avem o diplomă pe perete undeva… când statistic, cei cu capacități intelectuale deosebite sunt puțini.

    • nu doar statistic, ci si real. acum toata lumea are o diploma, fie ca stie sau nu sa faca ceva in urma obtinerii ei.
      n-ar fi rau daca s-ar crea un sistem de evaluare al copilului dupa aptitudini, dorinta de studiu si li s-ar recomanda parintilor din start pe ce drum ar fi cel mai castigat. asta alaturi de niste scoli de meserii cerute, care i-ar asigura un loc de munca. dar aici ne lovim de lipsa unei industrii care sa foloseasca acesti meseriasi pe care nu-i poti pregati gratuit, ca sa faca bani in afara tarii. desi, daca ma gandesc bine pana la urma si cei plecati afara, isi aduc banii sa-i cheltuie tot de unde au plecat… suntem un sistem dezarticulat, unde toate rotitele merg prost si se antreneaza unele pe altele…

      • Industria nu trebuie să existe de la sine, se poate crea.
        Un grup de instalatori se pot asocia într-o firmă mică (și ăsta e un segment pe care se câștigă bine, tuturor ni se mai strică o țeavă, un robinet, mai schimbăm o chiuvetă, etc.), de exemplu. Dacă reușesc să facă rost și de o finanțare europeană, e numai bine. E greu la început, până te faci cunoscut. Dar și dacă termini o facultate ți se cere de multe ori o experiență pe care nu aveai de unde să o acumulezi. Dar te descurci.
        Dacă societatea nu face nimic pentru tine, un an, doi, zece… trebuie să faci ceva ca tu să te descurci. Dacă învățământul nu merge, iei și înveți singur acasă, că atâția au terminat școli înalte fără meditatori, luând singur cartea și încercând să înțeleagă. Poți da vina pe sistem că nu ai unde te angaja, că nu toți au bani suficienți pentru o proprie afacere… dar de învățat carte sau meserie au demonstrat mulți că se poate independent de sistemul de învățământ.
        Și poate că societatea se va schimba măcar puțin dacă 10% din oameni nu s-ar mai plânge și ar încerca să facă totul bine măcar în perimetrul lor de câțiva metri pătrați și în grupul lor de 10-20 de oameni.

      • din pacate, ne-am obisnuit sa cerem si sa cautam victorii usoare. putini sunt cei care muncesc indelung pt a realiza ceva. cati citesc o carte, cand e mai simplu si rapid sa vezi filmul, chiar daca e mult mai prost si da doar cateva idei din original?
        modelele prezentate la tv sau pe fb au o viata spumoasa chiar si fara studii. s-a incetatenit ideea ca nu are rost sa inveti, oricum nu faci nimic cu scoala sau lasa ca pe bani faci orice scoala doresti. sunt generatii viciate care vin din spate. e foarte greu sa lupti singur cu o generatie care apreciaza doar banul gros, stie toate firmele din mall, dar abia a auzit de eminescu.
        pe vremuri unii radeau de ceva copii americani veniti la noi, care nu aveau nici un dram de cultura. acum suntem si noi foarte aproape de ei, o gramada de tineri nu au luat bacul, nu-si gasesc de lucru ce le convine lor, pentru ca nu stiu sa faca nimic si nici nu vor sa invete, asa ca stau pana la 30 ani pe banii parintilor.
        spiritul de turma e specific romanilor. cei care sunt diferiti, uzual sunt exclusi…
        pentru ca fiecare sa-si faca partea lui de treaba, ar trebui educat din scoala sa-si vada de invatat si astfel ajungem iar la sistem…

      • Sunt oameni care au reușit chestiile acestea și nu sunt supra-oameni.
        Eu personal m-am născut într-un oraș atât de mic, încât avea un singur liceu; dacă nu înțelegeai de la proful de la curs nu exista varianta a nu știu câți meditatori, ci de a învăța singuri. Bine, că nici dacă erau variante, o meditație ar fi fost un lux pentru mine. Nu neg că am avut profesori buni, dar am avut și profesori de la care nici să vrei nu puteai învăța materia. Majoritatea ciclului școlar am învățat singură, acasă. Și nu mi-a picat nici mâna și nu am picat nici bacul. Se poate.
        Se poate să ajungi dintr-un oraș unde nici trenul nu mai ajunge și să spui cu mâna pe inimă că trăiești bine în țara asta și ești înconjurat în mare parte de oameni în adevăratul sens al cuvântului, care și ei au trecut de sistem și și-au făcut viața ei, nu au așteptat.
        Putem găsi scuze, dar de fapt ele nu sunt.
        Nici un sistem nu s-a schimbat fără oameni. Oamenii schimbă sistemele. Degeaba pui lege pentru hoție, dacă toți fură, pentru că în final toți vor ignora legea. Nici un sistem despotic nu s-a schimbat de la sine, ci l-au schimbat oamenii (pe altul mai bun sau mai prost, nu mai contează).

        E ca la dietă. Nu spui de mâine; începi în secunda asta. Dacă nu vrei în secunda asta să te schimbi tu, înainte să ceri sistemului să se schimbe, ai pierdut lupta demult.

      • stiu ce spui, eu nu am luat ore niciodata, am reusit sa intru la facultate intr-o vreme in care aceasta n-o facea oricine si n-am fost elev de 10. aveam insa niste profesori deosebiti, care faceau ore o data pe saptamana gratuit cu toata clasa, la matematica, aveam caiete de 200file cu integrale, derivate care circulau prin toata clasa copiam cate 100 si rezolvam dupa lectii, asa ca sa-mi formez mana , iar la fizica o urmaream pe profesoara seara cand avea ore la seral, pana am reusit sa pricep problemele de temodinamica si fortele de frecare. nici parintii mei nu aveau posibilitatea de a-mi plati ore, nu stiau nici sa ma ajute, asa ca ori imi fortam neuronii, ori ajungeam la combinat la carat probe. cred ca am vrut mai mult si cineva acolo sus m-a iubit 🙂
        copiii de azi nu mai trag pentru nimic, daca nu stiu ceva, singurul efort e sa mearga la profesor unde asteapta sa li se explice. nu sunt obisnuiti cu efortul, iar cei care intradevar muncesc si realizeaza ca au nevoie de cunostinte pt a ajunge ceva, sunt foarte putini.
        asa este, oamenii schimba sistemele, dar tocmai asta e, eu am senzatia ca nimeni nu vrea sa schimbe nimic, e atat de simplu sa stai si sa te plangi…iar parerea mea de om simplu, nu ajunge la urechile celor care ar putea face ceva, iar ministri care se succed se intrec a-si anula unul altuia masurile.

  8. Foarte important subiectul şi de actualitate! În primul rând, vreau să te felicit că aţi trecut cu bine peste acest hop. Şi…mult succes în continuare! O etapă s-a încheiat, începe alta.
    Cât despre cele discutate mai sus, ar fi prea multe de spus. Este un adevărat „lanţ al slăbiciunilor”, în care sunt mulţi „vinovaţi”: copii, părinţi, profesori, societate, politicieni! Fiecare are contribuţia sa la o mare „vină” de a se fi ajuns la această situaţie tristă. Înclin să cred că ai dreptate şi că poate aşa se vrea (de către unii) – un nivel cât mai scăzut de educaţie şi civilizaţie, pentru o mai uşoară manipulare şi conducere. Aşa-zisele „reforme” din ultimii 20 de ani, nu au dus la niciun progres, dimpotrivă, lucrurile s-au degradat din ce în ce mai rău. Iar interesul cu care noi, cei din generaţiile mai vechi, învăţam până ce dam în brânci, numai să ne clădim o carieră cât mai bună, a dispărut aproape de tot la tinerii de azi, mult mai preocupaţi de orice altceva decât viitorul şi cariera…
    Red, m-am uitat peste subiectele de anul acesta. Nu au fost deloc de speriat. Spune drept, după atâţia ani de la terminarea liceului, cam ce notă ai fi reuşit, numai din …aduceri-aminte? Sunt sigur că mult mai mult decât „recordurile” celor ce au picat cu „succes” anul acesta. Am stat de vorbă cu nişte băieţi din vecini şi se mirau că mai ţin minte ceea ce am învăţat acum 20 şi ceva de ani… Păi noi chiar învăţam, nu glumă!
    În rest…subscriu la cele spuse mai sus de Gabriela!
    Numai bine şi o seară bună! 🙂

    • subiectele la mate, m-au depasit in mare parte, mai ales ca n-am mai facut din liceu derivate, integrale si functii. la romana m-as fi descurcat onorabil, insa exista niste linii pe care trebuie sa le respecte eseurile acum, iar luata la bani marunti, poate as fi schiopatat. la biologie mi s-au cam incurcat creierii, eu am fost pe mate-fizica, problemele alea de genetica, cu tot felul de combinari de cromozomi nu mi-au spus nimic.
      pe vremea noastra luarea bac-ului era ceva firesc, marea batalie se dadea dupa la admiterea la facultate, unde erau niste subiecte de-mi vajaiau urechile. azi e altfel, luarea bac-ului a devenit piatra de incercare, iar admiterea la facultate… o sa-ti spun cam in doua saptamani cat de dificila a fost 🙂
      numai bine si voua, si la bebe si o seara racoroasa!

  9. Eu știu că am învățat pe rupte pentru Bac, chiar am ales să dau la matematică în loc de sport, pentru că la admiterea la facultate dădeam examen la această materie. Cred că elevii din generația din prezent nu știu să învețe sau nu înțeleg că trebuie să faci și niște sacrificii, pentru a avea parte de niște rezultate. Multora le lipsește ambiția. Și în liceu și în facultate am avut profesori extrem de severi, dar dacă învățai nu prea aveau ce să-ți facă. Subscriu celor spuse mai sus, noi chiar învățam pe vremea aia!

    • probabil tu esti unul dintre cei constiinciosi, care isi vad clar interesul si au dorinta de a face ceva in viata. din pacate, nu asta e caracteristica generala a generatiei.

  10. In primul rand, felicitari ca ati trecut cu bine de hop!

    Interesanta dezbatere, si sunt foarte de acord cu spusele Gabrielei, care a pus bine punctul pe „I”.

    In rest, venind din sistem si cunoscand intrucatva atmosfera gernerala, imi dau seama ca si profesorii pot avea, intr-o masura deloc neglijabila, partea lor de vina. Problema se ia din timp in considerare, inca din clasa a noua se face cunoscuta elevilor structura testului si se lucreaza, conform programei, subiecte de tipul celor date in timp la bacalaureat. Parintii trebuie periodic informati in legatura cu performantele (sau neperformantele) copiilor lor, se tine sistematic pulsul situatiei, astfel incat toata lumea sa stie din vreme ce are de facut. Si desigur, sustin faptul ca subiectele trebuie sa fie de nivel mediu de dificultate, nu ca la olimpiade.

    Sunt de acord ca dragostea profesorului fata de profesia sa nu trebuie sa aiba legatura cu retributia sa. Dar totusi, de ce sa nu admitem ca si banul poate fi un factor puternic motivant! Nu e greu sa intelegi daca te pui in situatia celui de la catedra. Desigur, sunt cazuri si cazuri, poate ca unii chiar nu isi merita nici salariul ala pe care il primesc, din moment ce nu vin la ore sau nu predau sau alte asemenea abateri grave. Dar cum ramane cu cei care isi fac cu adevarat datoria si care abia -abia reusesc sa se mentina la limita de supravietuire? Li s-a spus de catre inaltele foruri ca daca sunt destepti, pot sa plece sau sa se reprofileze. O sa-si impacheteze dragostea si o sa gaseasca singuri solutii, pe cont propriu. Meditatiile, o solutie viabila? Pentru unii, poate, dar tot nu mi se pare corect. In plus, nu toate materiile se preteaza la asa ceva, oamenii aceia trebuie sa moara de foame?

    • ai mare dreptate in ultima parte a comentariului, din pacate sistemul economic nu permite salarii decente in sectoarele productive, despre cele care nu scot bani, ce sa mai vorbim? suntem condamnati sa avem niste generatii care vin din urma semianalfabeti, pentru ca e clar ca indiferent cat de mult ti-ai iubi profesia, daca nu poti pune o paine pe masa, cauti altceva de facut.
      nu stiu daca ai apucat sa citesti postarea dicataturii justitiei, dintr-un link de mai sus. un profesor care chiar dorea binele elevilor, dar dupa parerea mea se lupta cu morile de vant. oamenii vor alege mereu calea cea mai usoara, iar copiii acestia invatati sa fie superficiali si sa se extraga mereu de la orice fel de sarcini, nu fac exceptii. in trecut sistemul te obliga sa ai o ocupatie, sa dai randament, sa fii util cumva. acum cei care guverneaza au alte prioritati, iar caruta merge cu toata viteza la vale…
      multumim pentru felicitari, sa vedem acum pe unde intra si pot sa respir usurata 🙂

      • Sa aveti bafta in continuare!
        N-ar trebui sa fie platite cadrele didactice si medicii in functie de „productie”, e aberant si hilar. Tinerii care ies din scoli sau oamenii care pleaca din spitale (mai culti sau mai inculti, mai insanatositi sau din contra) nu se compara totusi cu niste suruburi sau boghiuri realizate la scara industriala. Dar cum cultura a ajuns la noi doar un cuvant, asa e, ai dreptate, suntem condamnati la analfabetism, din cauze care converg si intaresc argumentul numarul unu: Banii primeaza, indiferent de mijloacele prin care ei sunt obtinuti. Si la noi se cam stie care „industrie” merge mai bine, desigur!…
        Am citit postarea din link si m-am felicitat o data in plus ca am ales sa predau la o scoala generala si nu la un liceu!

      • multumim, sa fie!
        asa este nu ar trebui. nu ar trebui nici lucrurile sa mearga atat de rau la toate nivelurile societatii si din pacate sectoarele neproductive sunt lovite primele, cand ele au grija de sanatatea noastra mintala si fizica si ar trebui protejate special.
        mda, eu nu lupt cu morile de vant. as fi renuntat sa incerc sa educ generatii care nu au nici un fel de respect fata de nimic.

  11. Totusi, copiii care pornesc bine de la gimnaziu, in foarte mare majoritate se mentin si mai departe pe linia cea buna.N-as vrea sa stiu care mai e acum atmosfera la liceele la care am debutat acum 15 ani ca si cadru didactic proaspat iesit de pe bancile facultatii! Pe atunci inca era… binisor. Macar exista bruma de respect vis a vis de cei de la catedra. Acum nu mai pariez ca e asa.

    • o ascultam pe fiica-mea cum povestea ce discutii sunt la diferite ore si cum le raspund unii copii (n=as baga mana in foc ca ea nu!) profesorilor. am intrebat-o daca i se pare normal, omul ala a facut o facultate sa ajunga in fata lor, merita macar putin respect fie si doar pt ca stie ceva mai mult ca ei, nu? s-a gandit putin si a recunoscut ca nu-i firesc ca elevii sa vorbeasca pe acel ton… insa probabil ca i-a trecut cand a ajuns in clasa, intre ceilalti colegi.
      e foarte greu de gasit o formula prin care sa-i ghidezi spre bine, fara a-i forta. metoda asta de invatare din placere, eu n-am vazut-o decat peste hotare.

  12. Un copil care se pregateste pentru bacalaureat e aproape un adult, ii ajunge motivatia devenirii lui, daca intr-adevar are un plan si o cale clara de urmat. Insa acum nu prea li se mai ofera nimic in tara, de plecat nu pot sau nu vor chiar toti, asa ca se mai si „ratacesc” pe drum. Placerea de a depune eforturi, de a invata constient si sustinut, merge mana in mana cu scopul final. E greu dar merita, daca vrei ceva anume sa faci in viata, numai sa stii exact ce anume…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s