Weekend la cort

Pare putin curios, dar n-am fost niciodata pana acum cu cortul. In tinerete n-am avut ocazia, colegii sau prietenii mei, au preferat  cazarea la gramada in camere ieftine sau am facut iesiri scurte, iar acum cu varsta, am devenit comoda si oarecum tematoare sa ma confund prea intens cu peisajul. Avand in vedere ca mersul pe trasee montane ma tenteaza mereu, iar pensiunea pe care am mai folosit-o pana acum era ocupata, s-a pus problema folosirii cortului. Am inceput sa-mi creionez in cap, ce bagaj imens imi trebuie, lipsa baii cu toate chestiile complicate care deriva de aici si inca vreo cateva ganduri negre legate de nesiguranta, discomfort, insecte, lipsa curentului electric si altele care m-au facut sa dau inapoi. Cand aproape abandonasem ideea am realizat ca ar fi un lucru pe care nu l-am incercat niciodata, am aruncat fricile la gunoi si am zis sa incerc. Daca imi place repet experienta, daca nu, data viitoare ma lipsesc.

Am facut rost de un cort, am ambalat salteaua pneumatica si pompa, o patura (desi parea cel putin hilara ultilizarea ei la aproape 40grd cat arata termometrul zilei abia incheiate), ceva conserve preponderent carnoase, o pernuta mica sa am pe ce-mi odihni gandurile si cateva hainute. A rezultat un bagaj voluminos pe care l-am tarat la taxi, apoi de la tren in alt taxi si la final in poienita unde urma sa campam. Ca drumul pana la poienita implica o denivelare destul de abrupta si o punte de traversat, e mai putin important. Am ajuns lesinata si gata obosita, dar curioasa sa vad cum se asambleaza un cort. Spre uimirea mea totul decurge foarte simplu, o pot face data viitoare si singura, mi-am scos limba de cativa coti umfland salteaua, insa per total, totul a mers mult mai usor decat m-am asteptat. Mancarea a fost depozitata prin copaci la inaltime destul de mare cat sa nu ajunga vacile sa ia pranzul inaintea noastra, spalatul se executa la raul din vale. Cel mai interesant a fost cand mi-am scapat sapunul si am inceput sa alerg dezbracata prin apa sa-l recuperez. M-am simtit ca pe vremuri cand se spalau femeile la rau si le pandeau unii-altii prin tufisuri, bucurandu-se de priveliste. Locul era pustiu, asa ca mi-a placut sa cred ca n-am avut spectatori. Oricum, dupa traseul dificil executat in ziua aia, sapunul si apa racoritoare au fost ca un balsam!

Cu dormitul in cort m-am descurcat un pic mai greu, pana m-am acomodat cu zgomotele noptii, desi susurul raului din apropiere era un zgomot de fond extrem de linistitor. Peste noapte mi-am dat seama ca n-ar fi stricat un sac de dormit, dar mi-am infasurat patura strans si am adormit cu pauze pana s-a facut dimineata. Singura mea teama a fost ploaia, care ne-ar fi stricat teribil planurile, insa nu s-a intamplat. Inainte de culcare razleti scanteiau din cand in cand licurici, singurele surse de lumina, in afara focului care palpaia la distanta, schimband ape rosietice si troznind suierat din cand in cand.

Experienta mi s-a parut inedita si m-am bucurat ca am incercat-o si nu m-am lasat doborata de comoditate si exagerari de igiena. Uneori cade bine o schimbare de ritm si o intoarcere la natura, la farmecul ei simplu, la zgomotele si respiratia noptii.

Povestea cu traseele pe unde am haladuit, o voi istorisi in zilele urmatoare.

Voi ati fost vreodata cu cortul? Va tenteaza? Ceva povesti deosebite?

45 thoughts on “Weekend la cort

  1. ei, uite nici eu n-am fost cu cortul până acum niciodată; deşi sunt genul hippie, merg la concerte prin ţară, ei, la capitolul cort am zis „pas” de fiecare dată şi-n locul campării am preferat să merg „fiţoasă” la hotel.. :))
    dar îmi doresc s-o fac măcar o dată. 😛

    • exact asa am fost si eu… insa uneori pierdem o multime de senzatii placute alegand confortul. acum visez la o gasca mare cu foc de tabara si palavrageli pana in zori, omul vesnic nemultumit 🙂

  2. eu te felicit pentru curaj!
    nu am fost nicodata cu cortul! aceleasi griji mi le fac mereu si intotdeauna am renutat la idee…:)
    imaginile sunt supebe si fluturasi la discretie 😛
    da zi-mi, repeti isprava?

  3. Singura experienta cu, cortul a fost groaznica!! Se fac chiar 3 ani de atunci si inca-mi doresc sa nu fi avut acea experienta. Pe langa faptul ca intreaga noapte am auzit toate animalele padurii facand ca ” toti dracii ” si tresaream din minut in minut , nu am inchis un ochi nici din cauza… umezelii si a frigului. Pe la mijlocul noptii m-am trezit in masina, la caldura si liniste. Nu-mi mai trebuie!

    • 😆 nu ma tem de animale, doar de ploaie, care ar fi ruinat toata distractia si ne-ar fi murat definitiv. mi s-a parut la un moment dat ca tuna, insa curand am realizat ca e doar un avion. n-am auzit nimic suspect, doar raul curgea linistit la baza colinei.

  4. Vinerea trecute ne-am intors dintr-o iesire cu cortul, la Vf. Omu. Pe scurt, a fost asa: ziua 15-16 grade, noaptea 5, prima zi ploaie-soare, ceva vant, ceata, iar soare, etc, a doua zi, dimineata intalnire cu caprele negre in zori, soare apoi ploaie, trasnete deasupra noastra, noaptea vant puternic, ceata densa… o iesire obisnuita in varf de munte! 🙂
    Partea cu agatatul merindelor in copaci e valabila si in cazul carnivorelor mari, macar daca vine ursul sa fure mancarea, sa munceasca pentru ea, nu? :))

    • da,da, sa ne vezi cum pescuiam din copac cu un bat mare, plasa cu merinde. pe alta craca era gunoiul. aratau pomii ca si brazii de craciun 😀
      voi ati avut vreme pt antrenati, eu inca joc la incepatori. au fost peste 30 ziua si noaptea nu cred ca a scazut mai jos de 15, cu un sac de dormit eram boier!
      eu aveam o teorie f solida, ursul nu vine unde circula oameni, fiecare cu partea lui de padure, nu ne amestecam. te rog sa nu-mi demontezi teoria 😀

      • Ai dreptate cu ursul, de obicei se fereste de pradatorul suprem, omul! Mai putin in Bucegi, cred ca singura zona unde cararile omului si ursului se impletesc, asta datorita bipezilor. In Retezat am pus cortul in zmeuris! Nici picior de urs nu am vazut!

      • culegeam zmeura si balotam copios. printre inghitituri mai bagam cate o stramba „ia uite a cui o fi mana asta paroasa cu gheare asa de mari???” prietenii mei faceau un pic de pauza la mestecat pana pufneau in ras 😀

  5. Foarte frumoase imaginile! Eu am fost de câteva ori cu cortul și, de cele mai multe ori, îmi făceam griji pentru insecte, în special căpușe, șerpi sau urși, acolo unde era cazul. Unele îngrijorări nu erau chiar exagerate, am avut prieteni care au de-a face cu căpușele sau am găsit aproape de corturi șerpi. Important, cred, este totuși să te bucuri de natură și să te relaxezi. O problemă este, într-adevăr, spălatul, dar, uneori, un râu prin apropiere este suficient pentru a scăpa de grija asta. Paradoxal, uneori, să dormi în cortul tău poate fi fi mai igienic decât să dormi la o pensiune 🙂 Cred că pentru oricine este binevenită, din când în când, o scurtă ieșire la cort, practic o evadare dintre betoane!

    • capusele sunt o problema usor exagerata de mass-media, probabil in scopul de a vinde ceva produse contra insectelor sau mai stiu eu ce interes ascuns. prietenii mei aveau pantaloni lungi din cauza asta. nu am bravat, insa era atat de cald ca eu i-am scurtat pe ai mei 😀
      cat priveste serpii si alte lighioane in general nu au treaba cu oamenii se tem la fel de mult de noi, ca si noi de ei. in cort pot intra eventual tantari, dar am fost atenta cu plasa si n-a fost cazul.
      iesirea aceasta cu toate noutatile ei mi-a pus simturile in miscare, am trait intens totul si m-am intrecut cu mine. la unele am iesit invingatoare…la unele m-am tarat in coada sirului 🙂

  6. Am fost cu cortul, cum sa nu!
    A fost minunat, o experienta ce as repeta-o oricand!
    Am fost de mai multe ori, de fiecare data am inghtat noaptea, dar focurile de tabara, sunetul chitarii, au ametita de caldura focului si a berii la pet, motociclete cu zecile (de obicei am fost cu cortul la intalnirile cu motociclisti) 🙂

  7. N-am fost niciodata cu cortul. Eu sunt gandac de-asta sclifosit -de hotel
    Defapt n-am avut ocazia sa merg cu cortul ca m-as fi dus cu placere!
    Ma bucur pentru tine, cred c-a fost placut

  8. N-am fost cu cortul niciodata si nici nu vrea sa merg prea curand. In schimb, cred ca mi-ar placea sa dorm macar o noapte sub cerul liber, dar neaparat undeva in siguranta, poate in curtea cuiva 🙂

  9. Pingback: ce mâncăm? (III) | DAP

  10. da, prin tinerete am fost cu cortul. Vacanta de vara din liceu si din facultate cuprindea o tura de vreo 7 zile la munte cu cortul. Insa mult mai compact decit ce descrii tu acolo pentru simplul motiv ca duceam in spinare chestiunile alea in fiecare zi! 🙂
    Acum insa intr-adevar … s-a scurs timpul pentru asa ceva … Nu as mai rezista in primul rind fizic!

  11. Foarte frumoasă o astfel de ieşire în natură. Îţi doreşti să revii cât mai repede, căci natura îţi oferă din plin frumuseţe şi acel sentiment al libertăţii absolute, pe care numai în natură îl regăsim.
    Foarte frumoase fotografii şi impresii! Să ne mai povesteşti! 🙂
    O seară frumoasă, Red!

    • intai trebuie sa ma refac , am o febra musculara ingrozitoare, n-am mers atat in toata viata mea de pana acum 😀
      multumesc, alex, voi incerca sa pun cateva impresii, sper ca pe maine.
      zi reusita si voua! 🙂

  12. Am fost cu cortul si imi place mult. In copilarie, obisnuiam sa mergem in vacante cu masina si cu cortul, facand trasee lungi, innoptand in natura pe unde puteam. De obisei campam pe langa cate un rau, si intr-adevar nimic nu se compara cu muzica apei bolborosind pe pietre, la munte. Iar aerul e plin de oxigen, si miroase permanent a ierburi, a brazi, o feerie! Merita sa lasi confortul hotelier pentru asa senzatii unice!… 😉

    • for me was the first time, even im a little old for that…
      i hope ill do it again, was interesting and a real chalenge 😉
      omg!!! i just read your post. i didnt know what to do first, laughting or frightening! you had a lot of luck!!!

  13. Ei, io-s veche corturăreasă cum s-ar zice. Mergeam cu părinții cu cortul, la mare. Apoi, cu iubitul meu -actualul ”peștișor”- tot la mare, dar și în Deltă. De un timp, însă, am încetat s-o facem. Era mai greu cu doi copii după noi, iar acum am devenit de-a dreptul comozi în privința asta; dacă s-ar putea, ne-am căra casa cu noi oriunde ne-am duce. 🙂

    • inclin sa cred ca v-ati facut plinul de mers cu cortul si acum testati alte optiuni. la mine e entuziasmul incepatorului si norocul celui care n-a prins o ploaie in care sa musteasca tot ce misca si sa ma intorc murata acasa 😀

  14. Am fost cu cortul in copilarie. Adoram sa stau intinsa in iarba si sa ma uit la stele. Sa caut carul mic si carul mare. Adoram si mirosul de lemn care pe urma era pus pe foc. Si numaram pana la urmatorul trosnit al lemnelor. Colectionam pietricele diferite, care aveau forme ciudate.Si mai era mirosul florilor de camp pe care mi-l amintesc si acum. Cu toate ca n-am mai fost cu cortul de mai bine de 15 ani, imi amintesc de toate de parca as fi fost ieri.
    E o experienta interesanta.

    • uneori lipsa lui poate aduce unele senzatii mai neprelucrate, dar care-ti bucura sufletul. ce farmec mai are viata daca stai mereu intr-un glob de sticla, ferit de toate? 🙂

      • Oh, dar viata mi-a oferit destula aventura, destula agonie si extaz, nici pe departe nu a fost blanda cu mine, nici de departe nu am avut doar zile linistite, tihnite, fara intamplari extrem de neplacute. Am avut parte si de bucurii si de multe necazuri, Redsky. Nu m-am pazit deloc, am comis acte nebunesti, am platit cu lacrimi de sange. Doar ca nu mi-a placut mie cu cortul, atata tot, asta nu inseamna ca am stat intr-u glob de cristal.
        Am fost de multe ori la munte, am facut drumetii, m-am ratacit in padure, nu mai am 12 ani…

      • atunci chestiile astea care pe mine ma extaziaza, pentru tine sunt ceva firesc. cred ca am avut norocul incepatorului 🙂
        iti doresc pe mai departe o viata lina, fara necazuri si doar zambete, ai suferit destul!

  15. Este frumos cu cortul. Pårintzii mei nu erau speriatzi så aibå 3 fete cu ei, in cålåtoriile pe munte cu cortul. Era amuzant si am numai amintiri frumoase. La randul meu l-am „educat” pe sotz in ideea cå nu plec din caså la o altå caså, dacå-i vb. de munte sau la pescuit. Anul acesta am fost cu cortul in Ro. la Nåvodari si a fost super, iar fiul meu (14 ani) era speriat pt. sigurantza noastrå si a bunurilor(special pt. nelipsitul PC, prin care era in contact cu prietenii de acaså-Norv.) a fost multzumit si linistit dupå 4 zile in care nu a „dispårut” nimic 🙂

    • m-am gandit si eu la aspectul acesta, cand am lasat o parte din lucruri la cort. nu neaparat valoroase…insa pt mine contau.
      nu ne-a disparut nimic, nu se fura chiar peste tot in romania 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s