Pe Cheile Tasnei

Duminica dimineata ne-am trezit cu roua in picioare, lucru ciudat temperatura a crescut rapid si  in curand toata poiana era scaldata in razele unui soare darnic. Am executat rapid micul dejun, o aspirina sa-mi deznod putin muschii si am pornit la cucerit noi inaltimi. Cararea urca destul de abrupt pret de jumatate de ora pe langa un parau acum secat. Mi s-a explicat ca vara are traseu pe sub pamant, dupa un mecanism pe care n-am reusit sa-l pricep, dar l-am vazut aparand mai sus, la o cascada mica, cu un firicel de apa. Cand agatata de-un pom, cand facand scara din stanci, mai in 4labe, mai vertical, am ajuns la crucea care marcheaza inceputul cheilor. Privelistea se deschide larg deasupra muntilor, urmarind amuzati traseul facut cu o zi inainte si locurile unde facusem popas sau poenita cu corturile noastre.

Cu cativa ani inainte aceste chei erau ca niste pereti albi, imaculati, fara pic de vegetatie pe ei, abrupti si inaccesibili. Acum arbusti pitici si nelipsitii pini s-au fixat imbracand pe alocuri versantii si dand locului un aspect ciudat, rupt de lume. Dupa cascada formata sub o stanca imensa, paraul a devenit bogat si drumul continua tracand peste pietre cand intr-o parte cand in alta a apei clare si reci, tocmai buna de racorit. Fluturi la gramada stationand in grupuri pe flori salbatice, soparle micute incalzindu-se rapid la soare si disparand la cel mai mic zgomot, verdeata proaspata, ferita de razele directe ale soarelui de peretii inalti de stanca. Spre finalul cheilor, cararea urca pe un drum sapat direct in munte, ajungand deasupra unei mori, inca functionale si trecand pe partea cealalta, unde stancile fac pauza si se intinde un platou amestecat cu padure, paraie printre pietre si muschi, un izvor aproape ascuns de torentele ce vor fi fost tumultuoase la ultima ploaie. Am alimentat cu apa proaspata de la izvor si printr-o padure larga cu copacii cu radacini iesite la suprafata ca niste caracatite uriase, am ajuns intr-o poiana, unde intentionam ca mancam. Din pacate oamenii de la stana din apropiere dadusera drumul la vite si taurul a inceput sa ne priveasca ciudat (ca-n bancul cu acel cocos care” rezolva” tot prin curte), asa ca ne-am intors plini de curaj (sic!) si am intins masa langa izvor. Vremea a devenit noroasa si temandu-ne degeaba de o modificare in rau, ne-am grabit sa ne intoarcem.

Drumul inapoi a mers destul de greu, picioarele imi devenisera straine, fiecare hop cerandu-mi efort suplimentar sa reusesc sa-l depasesc. Mai problematica a fost coborarea versantului de inceput, pentru ca pe la mjloc solul era atat de spalat incat picioarele mi-o luau la sanatoasa singure, si faceam tot felul de figuri de balet (daca ma vedeam aia de la Balsoi eram angajata!) sa-mi mentin pozitia verticala. Intr-un moment neinspirat mi s-a parut ca partea cealalta a cararii ar fi mai stabila si am dat sa traversez. Habar n-am cum am simtit ca parasesc solul, picioarele imi zboara in directii diferite, alunec cumva spre partea de jos si pana sa gandesc ca mi se intampla ceva cam rau, m-am oprit. cand am reusit sa-mi restabilesc azimutul am relaizat ca ma gaseam cu cracii in sus si capul in jos, pozitionat ghemuit pe spate, pozitia liliac-de-padure-esuat-la sol. Am stat cateva clipe nemiscata sa-mi dau seama daca am toate prelungirile intregi si am inceput sa ma deznod pentru a ajunge inapoi intr-o pozitie mai fireasca. Cred ca i-am cam speriat pe privitori, dar m-am felicitat ca n-a avut nimeni prezenta de spirit sa ma fotografieze (eu cu toata rusinea as fi comis-o, ca direct youtube-ul era al meu!), mi-am privit triumfator cele cateva zgarieturi infime si mi-am scuturat praful de pe bulendre. Hai ca de data asta am scapat ieftin! Portiunea ramasa am reusit s-o cobor ramanand in 2picioare si abia stapanindu-mi rasul gandind cum aratam pe post de liliac (nu floarea, mamiferul!!!).

Cam acestea au fost cele doua trasee executate cu destul de putin talent dar gustate din tot sufletul. Data viitoare imi trebuie totusi niste bocanci mai potriviti baletului meu innascut!

picture-182 picture-152 picture-154 picture-155 picture-156 picture-160 picture-163 picture-175

36 thoughts on “Pe Cheile Tasnei

  1. Tare frumoase locuri ai vazut,calcat.
    Daca cei experimentati cu cere mergem in excursii ar putea calca in locul nostru,poate nu ni s-ar intimpla niste…figuri de gimnastica artistica.
    Poate,daca ai fi citit articolul meu „Uita-te unde calci „,ai fi fost mai pregatita.
    Imi place mult cum descrii locurile prin care ai trecut.
    Mai vreau…
    Saru’mina!
    Alexandru.

    • 😆 am niste bocanci un pic mai aderenti insa m-am gandit ca-mi va fi prea cald cu ei. nu sunt f sigura insa, ca eram mult mai stabila. trebuie sa investesc intr-o pereche de bocanci adevarati si daca ii folosesc o data la 2ani! imi tot spun asta… insa gasesc mereu altceva de facut cu banii.
      din pacate n-am stat decat 2zile… mai am povesti doar din tren si… o tura scurta prin herculane. vor fi probabil saptamana viitoare.
      numai bine si un we plimbaret!

  2. Si doar zilele trecute vorbeam de cutreierat in lung si in lat muntele. Te invidiez maxim caci eu n-am mai vazut muntele de multa vreme. Multumim pentru incursiunea palpitanta in munti!🙂

  3. Ești sigură că imaginile astea-s de la Cheile Tasnei? Că seamănă uluitor cu imagini din Munții Metaliferi ai moților? Pe-acolo mi-am petrecut copilăria. Superbe locuri. 🙂

    • cred ca multi tare, in prima zi am mers vreo 7ore cu pauze f mici si-n a 2a vreo 4.
      luni am crezut ca mi se desurubeaza picioarele din oase si ca n-am sa-mi mai intind niciodata muschii… dar a meritat!

  4. Ce locuri minunate! Ce bucurie că ai reuşit o asemenea drumeţie, în mijlocul naturii. Sunt convins că îţi doreşti o …revenire cât mai grabnică, în astfel de locuri de vis.
    Numai bine, dragă Red! Şi zile frumoase, cu cei dragi.🙂

  5. Apa rece de izvor, dulciuri si aspirine contra febrei musculare, bocancii in picioare si sunt gata de drum, stimulata de povestile tale. Dar nu astazi, ci peste o saptamana sau chiar doua, ca am primit o invitatie pentru sambata viitoare.

  6. Curand, curand, oi incalta si eu niste bocanci si-oi urca ceva inaltimi, macar de dragul aerului mai curat. Frumoase locuri, cam ca peste tot prin Romania.

  7. Frumoasa excursi si superbe fotografii. Mi-a placut si cea cu copacul acela putred si gaunos. Nu am inteles eu prea bine ce facea tipul de dupa copac. Poate ne elucidezi misterul. Si fluturasii m-au incantat cu atata gratie.🙂

    • Oh ce frumos ai descris excursia. Citind må smtzeam de parcå si eu am fost cu voi si simtzeam crampe in muchii gambei dr.😉. Ultima datå cand am cutreierat pe muntzii din Ro. a fost acum mai bine de 17 ani😦 De micå am fost mare fan al muntelui si prima tabårå la munte a fost undeva pe la Drobeta Turnul -Severin, pe muntzi timp de 12 zile si aveam 7 ani. Unul din motivele pt. care am dorit så må stabilesc in nordul Norv. a fost muntele care inconjura orasul 🙂 Dar de cate ori auzeam norv. låudand natura lor, am låudat si eu frumosii nostri muntzi 😀

      • n-am avut ocazia sa fac trasee cand eram mica si nici prin studentie. acum am niste prieteni de care ma mai lipesc… insa doar cand imi promit sa se limiteaza la trasee pe care le pot face si eu. nu-mi place sa ma ucid mergand. nu vreau sa ma audepasesc, imi place sa ma bucur de ce vad, sa respir natura din jur, sa remarc amanuntele captandu-le pe camera foto.nu ma opresc la fiecare pas… insa sa merg ore in sir privind doar unde sa pun piciorul, mi se pare deprimant si obositor.
        cred ca sunt niste peisaje de invidiat acolo la tine, clima difera si padurile sunt mai verzi si mai bogate. sau ma insel?

  8. Am inteles ca, odata ce incepi sa iubesti muntele, nu-ti mai trece! Ai grija, Anca!🙂 De aceea, eu ma tin deoparte. Nu am nici suficienta ambitie, nici destule resurse sufletesti sa ma bag in asa ceva!🙂

    • ba eu am din toate. doar rezistenta fizica si suflul nu ma ajuta la orice traseu. am avut niste dureri musculare infioratoare saptamana trecuta, inca n-am uitat! dar cu prima ocazie, raspund iar prezent😀

  9. e incredibil copacul ala ciuruit de gaurele! Mi-a placut plimbarea ta, mai ales aventuroasa asa. La noi de obicei Vlad le pateste, dar nici eu n-am prezenta de spirit sa-l fotografiez, ci mai degraba sa ma intreb daca mai are toate oscioarele intregi😉

  10. Pingback: cand se decide o trilogie? « In jurul Kadiei

  11. Nu, nu te inseli peisajele sunt superbe si sunt in alb sau verde, iar toamna iarba-i tot verde inså copacii devin multicolori🙂 De o cca. o lunå ne-am mutat ( dupå 10 ani cu ierni de cca. 8luni/an) la Oslo, dar si aici privesc de la geamul bucåtåriei, la partia de schi. Iar din fatza casei pot pleca pe jos sau cu bicicleta pe drum special amenajat panå prin pådure si ocolesc muntele( mai degrabå deal) unde-i partia de schi sau pot så urc pe trasee in sus panå-n top. Asta mi-a lipsit toatå copilåria in Buc. si de aceea imi cicål båiatul cu iesitul la plimbare cu noi, måcar o datå la 2 såpt.🙂 Aici din cauzå cå-i mai råcoare vara, nu prea am våzut fluturi mari si asa frumos coloratzi cum ai reusit tu så fotogr.. Aici sunt oi libere, impråstiate peste tot pe munte in sezonul cald, iar spre toamnå apar elgii, vulpile( care-s tare indråznetze). Mai spre granitza cu Suedia sunt si lupi, dar fricosi de prezentza oamenilor.

    • am remarcat si eu ca natura e mai bogata in alte tari! in germania am vazut castori pe malul apei, intr-un parc si iepurasi salbatici. aici cred ca-i gasesti greu si in padure… suna tare bine ce spui tu, cred ca te ustura narile de cat de curat e aerul🙂

  12. Pingback: Prea multe deodată | Iubesc Viaţa

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s