Neprofesionalism la Curtea Berarilor din Timisoara

Ultima data cand mancasem aici ne-au placut denumirea si gustul preparatelor, chelnerii simpatici si locatia fara fasoane. Am tot evitat totusi terasa, fiind postata intre doua ziduri, complet nepotrivita pentru zilele caniculare, dar cum tocmai se racorise, am zis ca e momentul sa repetam experienta.

O chelnerita imbracata intr-o uniforma simpatica ne-a adus iute meniurile, dar pentru ca eram inca indecisi si-n formula incompleta, i-am spus ca ne mai gandim. In alte cateva minute ne-a preluat alt chelner si cum aratam ciudat cu masa aproape goala, am comandat ceva de mancare. Intre timp ne-am examinat mainile prafuite, apoi luciul mat al mesei si am realizat ca praful era la el acasa. Cum tocmai se varsase putin suc pe masa, l-am rugat de chelner sa ne stearga masa, dupa ce i-am aratat ca puteam scrie lejer in stratul de praf. Tipul a scos tacticos unul din servetelele din cosul cu chifle aflat pe masa, a sters scurt doar pata umeda si a ignorat praful, spunand ca e o problema continua. Am simtit cum buna dispozitie mi se dilueaza dar am decis sa tac (poate pentru ca mereu eu sunt cea care isi cere drepturile si cea cu scandalul sau pentru ca sila ma impiedica sa ma razboiesc inutil cu cei cu tupeul mai nesimtit decat standardele normale!) Am continuat povestile, au sosit si ceilalti prieteni, am comandat mancarea si dupa o vreme l-am vazut pe chelner venind cu mai multe salate intr-o mana. Printre degete i se scurgea o suvita de lichid, dintr-una din farfurii. Uluita l-am atentionat ca are scurgeri la preparate, dar mi-a replicat nonsalant ca e „doar zeama”(adica grosul muraturilor ramanea pe loc)! Trec peste lipsa de amabilitate de a ne modifica niste preparate (desi ar fi fost doar o rotire a  carnurilor de pe-o farfurie pe alta, per total suma fiind aceeasi), peste incurcarea salatelor si introducerea in discutiile noastre particulare cu adaugiri de prost gust si remarci la care se amuza doar el. Am incercat sa ignoram amanuntele acestea, in fond era o zi speciala, eram intre prieteni dragi si nu voiam cu nici un pret sa-mi ruinez ziua sau sa fac oamenii sa se simta stanjeniti.

La final, dupa ce pana atunci ne agasase cu prezenta, curatase masa pana oamenii nu-si terminasera mancarea de rontait, ne intrebase in mod obositor si repetat daca mai dorim ceva… a disparut complet. Ne tot rasuceam sa-l vedem cand apare sa-l rugam sa ne faca nota… fara folos. Am rugat un alt chelner sa-l caute si sa-l roage sa ne incaseze, dar dupa minute bune, ne-am gandit ca poate iesise la pensie intre timp, desi avea in jur de 20 si ceva de ani, plecase la un curs de reciclare sau se autoflagela in vestiar de cat de stangaci isi putuse face meseria! Pana la urma s-a ivit cu fata de smecher din dotare, leganandu-si mainile cu nota si luandu-ne la rost: „Doar nu va grabiti???”. Absolut satui de atitudinea sfidatoare, lipsa de profesionalism si mitocanie, am platit lasandu-i un bacsis minim. A numarat banii si in timp ce dadeam sa plec, a inceput sa strige dupa mine ca i-am dat mai mult, trambitand  suma exacta pe care i-o lasasem in plus, in timp ce ceilalti clienti se uitau la meci, in incercand sa priceapa ce se intampla. Am facut un gest de lehamite cu mana si am plecat regretand intens banii pusi drept ciubuc, chiar asa putini cum fusesera si promitandu-mi solemn sa nu mai trec pe acolo in urmatorii 100 de ani!

Ma intreb si acum de ce nu am cerut sa vorbesc cu seful de sala sau de ce nu i-am spus pe un ton hotarat chelnerului, ce nemultumiri am. Este clar ca nu am rezolvat nimic incercand sa-l ignor si ca omul va agasa si alti clienti, pentru ca asa crede el ca se face remarcat si iubit in meserie . Am insa uneori senzatia ca peste tot e doar atmosfera de scandal, lumea abia asteapta o scanteie sa se ia de par si odata ce reclami ceva, acreala servirii ulterioare iti ruineaza  sansa de a-ti pastra buna dispozitie ulterioara. Sunt zile in care linistea mea sufleteasca conteaza mai mult decat orice, iar locuri de petrecut timpul liber in mod agreabil sunt destule altele in orasul acesta mare!

Ca sa fiu totusi corecta, mancarea a fost delicioasa, iar berea la inaltime:

img_0987 img_0984 img_0985 img_0986

Anunțuri

39 de gânduri despre „Neprofesionalism la Curtea Berarilor din Timisoara

    • eram cam iritati cu totii, dar incercam sa ne calmam unii pe altii, sa nu ne stricam zen-ul ce ne insotise pana acolo.
      sunt sigura ca nici unul de la masa noastra nu va mai calca acolo…

  1. Clatitele alea cu nuci si frisca cred ca sunt delicioase. Bine ca le vad pe monitor si nu in realitate. 🙂 Apropos de amabilitatea chelnerului. Mi-am amintit de o intamplare ce ma face sa zambesc de fiecare data cand imi amintesc, vizavi de schimbatul preparatelor. Abia sosisem in Germania si incepusem sa invat despre practica in materie de servit clienti, oriunde, in magazine si restaurante. Acolo, poti schimba orce produs daca nu l-ai folosit, in 15 zile de la cumparare, fara sa motivezi de ce. Nu se supara nimeni. Iar daca produsele, alimentare ori nu, au defecte, ti se iau inapoi imediat cu scuzele de rigoare. Eu, preparasem un ceai pentru un client si cum el nu il consumase imediat, o musculita aparuta nu se stie de unde, plonja direct in paharul de ceai. Eu, politicoasa, ii duc o lingurita sa salveze biata musca ce nu dadea semne ca ii place lectia de inot. Clientul, un tanar patron ia lingurita si incepe sa pescuiasca dupa care se dumireste. „Gabi, ce e asta? Ada-mi un alt ceai.” Abia atunci am realizat ce facusem. Trebuia sa ii inlocuiesc ceaiul din prima, fara lingurita- vasla ajutatoare. 🙂 Am ras amandoi si i-am cerut scuze. M-am intors imediat cu un alt ceai.

    • corect, se mai intampla, dar ai avut bunavointa sa rezolvi problema.
      la noi fusese vorba de niste meniuri pre-stabilite la care noi voiam inversate garniturile. in loc sa transferam noi micii care veneau cu cartofi prajiti in locul cefei de porc care venea cu piure, s-o fi facut ei direct la bucatarie. era mai elegant si meniurile ramaneau in esenta aceleasi, indiferent pe ce farfurii fusesera asezate. ni s-a raspuns din start ca nu se poate!

      • Foarte urat! Orice e posibil. Eu as fi intrebat de ce nu se poate. Nu abandonez asa, cu una cu doua. 🙂 In privinta serviciilor din turism si alimentatie publica avem multe de invatat si de corectat.

  2. vai ce bine arata calatita aia cu nuci!!! sa inteleg ca esti fan clatite??:)
    despre stangaciile baietelului…nu stiu! am mai zis ca tu ai rabdare..:P. eu nu o gasesc de ceva ani! i-as fi zis de toate pe un ton prietenos, desigur 🙂
    sa ai zi faina!

    • clatitele erau desert la doua din meniurile comandate. noi uitasem de ele…si cand le-am vazut ne-a pufnit rasul.
      sunt fan tot ce-i dulce spre excesiv de dulce…dar incerc sa ma limitez 😀
      zi faina si tie!

  3. Românie, „ţara mea de dor”! Avem un „talent” mortal să dăm cu stângul în dreptul, când vine vorba de imagine. Ăştia parcă au făcut aceeaşi „şcoală” de „neamuri proaste”. Pe oriunde mergi, trebuie să găseşti asemenea specimene. Păcat că ajung să îţi strice o zi frumoasă sau bucuria de a fi cu oameni dragi.
    Numai bine şi o zi senină, dragă Red! 🙂

  4. Da, acum iti inteleg reactia, sarbatoreati un eveniment deosebit si nu doreati ca nimeni si nimic sa va strice dispozitia. Cred ca ai procedat corect asa.
    La Multi Ani sanatosi si fericiti si din partea mea! 🙂

  5. E clar ca omul era un nechemat in meseria lui. Poate ca n-ar fi fost rau sa-l avertizati totusi pe patron sau factorul de conducere la acel moment, pentru ca din cauza unuia ca el isi poate ruina afacerea.

    • pe langa faptul ca nu avea talent era si sfidator si extrem de mandru de badarania lui. poate ca ar fi trebuit sa vorbesc cu seful de sala… dar am asa o oroare de a tulbura apele si a face rau cuiva, chiar daca merita…

  6. Urat, urat de tot din partea lui. Parca l-au luat de pe strada si l-au pus acolo
    Asta ma deranjeaza in „turismul” din Romania ca majoritatea celor care lucreaza in domeniu (de ce nu, incepand cu chelnerii!!!) sunt persoane nepregatite, total pe dinafara, care nu stiu sa relationeze si sa-si respecte clientii.
    Foarte bine ai fi facut daca mergeai la seful de sala, poate a doua oara s-ar fi gandit mai bine……Dar inteleg ca nu ai vrut sa-ti ruinezi seara

    • cam asa arata marea majoritate a chelnerilor din romania. si asta nu ar fi atat de grav, daca s-ar stradui putin sa fie amabili. adica daca te roaga cineva sa-i stergi masa iei o carpa uda si-i faci omului placerea. sunt gesturi simple, care tin de bunul simt si care nu necesita efort sau bani in plus, doar putina bunavointa. poate sa era platit prost, poate avea o zi rea, dar asta nu-i o scuza sa te razbuni pe altii.

  7. LA MULTI ANI!!! Cu intarziere. Sper sa imi fie iertata.
    Asta este solutia, sa te ridici, prefacandu-te ca vrei sa pleci. Desi imi este jena, de obicei asa procedez. Sa ii vezi ce repede apar…

  8. exact, a strigat oricum sa-mi dea restul ce i-l lasasem ciubuc, cred ca ma facea de bacanie pe strada. am intrat dupa alt chelner si l-am rugat de vreo 2ori sa-l caute pe omul cu plata. greu de tot! am decis ca data viitoare sa ma ridic si sa plec in alta parte cand din start nu-mi convine cum se desfasoara situatia 🙂

    • Mi-a spus cineva ca nici chelneri bine pregatiti nu se mai gasesc pe meleagurile patriei, fiindca aceia cu profesionalism se duc direct peste hotare, unde se angajeaza pe posturi bine platite. Noi ne multumim (sau nu) cu personaje ca acesta descris de tine. Pacat de munca bucatarilor, de eforturile patronilor de a oferi clientilor o locatie eleganta, cu stil. Poate ca ar trebui sa mai calci pe acolo doar o singura data, doar ca sa-i faci junelui o reclamatie spumoasa!

  9. Pingback: nea nicu de pe șepcari | DAP

  10. draga mea ,deoarece comentariul tau se termina cu o poza la berea timisoreana il consider o reclama mascata la berea respectiva.Nu inteleg de ce nu ne spui locuri din Romania unde serviciile sunt bune, nu de altceva dar de critici m-am saturat si nu frecventez locuri care nu-mi plac.Pur si simplu puteai sa pleci de le inceput dar cred ca esti masochista,o zi buna

    • draga mea, eu spun ce mi s-a intamplat. daca cineva doreste sa viziteze acel loc, se poate considera avizat, dar sunt convinsa ca acel chelner a fost un caz izolat.
      ceea ce consideri tu ca e reclama mascata sau nu, e doar problema ta, nefind cunoscatoare intrale berii, imi este perfect indiferent ce eticheta are.
      ai o usoara iritare in exprimare, cam nepotrivita cu ziua asta plina de cizmulite cu dulciuri. ai avut papucii murdari si te-a ocolit mosul? 🙂

  11. Aseara 19 01 2013 am fost si noi la Curtea berarilor dar la restaorantul de la fabrica de bere,si contrar asteptarilor dupa cele citite pe forumuri,totul a fost OK,inclusiv chelnerita si mancarea,exceptie facand fumul de tigara din restaorant,cu toate ca au ventilatoare ,dar ce sa faci cand eram noua nefumatori intre o suta de fumatori.Urmeaza sa incercam si restaorantul lor de pe B-dul Eminescu,si sa speram ca doar voi ati avut ,,norocul”sa dati peste un astfel de chelner,sau poate ca s-au luat masuri in urma celor scrise.

    • sunt convinsa ca a fost un caz izolat si ca omul ala n-a facut multi purici acolo. ar fi fost pacat de mancarea deosebita si efortul investit, sa fie anulate de comportamentul nepotrivit al unui singur om.
      mi-am propus sa testez si eu restaurantul de la fabrica de bere, mi-a placut ce-am vazut.
      multumesc pt comentariu, fery! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s