Cu InterRegio la plimbare

De InterCity auzisem, termenul de mai sus a fost o noutate pentru mine, pana am aflat ca-i un fel de rapid si accelerat de pe vremuri, cu un fel de clima prin el. Aveam sa pricep ce inseamna „un fel” dupa ce-am urcat. Avand in vedere canicula din zilele anterioare m-am asteptat la o intarziere a trenului de ordinul orelor, dar pana la urma pentru mine a fost benefica, reusind sa prind la ora 18, trenul de la ora 16, care pana in final incercand sa mai rupa din intarziere a facut cu ceva zeci de minute mai putin pana la destinatie. Mda, in tot raul e si-un bine! Revenind, dintr-o usoara incurcatura m-am separat  de prietenii mei si a trebuit sa-mi gasesc scaunul in partea opusa a vagonului, fata de restul. Trenul fiind aglomerat la maxim, n-am indraznit sa comentez, m-am strecurat cu greu pana la locul de pe bilet, mi-am azvarlit cu sete gentoiul sus (lent n-as fi reusit sa-l ridic la nivelul cerut!) si mi-am coborat privirea spre locul de la geam. O duduita statea comod cu picioarele ojate cu rosu incisiv, exact pe spatiul meu. Mi-am lasat sa cada cu efect rucsacul, tipa si-a extras rapid picioarele si m-am integrat in peisaj. Clima nu exista sau nu facea fata, asa ca instantaneu am inceput sa ma lichefiez prin toti porii. Am eliminat miscarile inutile, am scos o carte si am incercat sa prind ideea romanului inceput atunci. Proasta decizie, discutiile pe ton ridicat din compartimentul cat tot vagonul imi lasau spatiu de gandire, cam cat sa te plimbi cu bicicleta in cabina de toaleta din capatul holului. Am ridicat privirea si am inceput sa-mi examinez partenerii de drum. Ea corpolenta, lanturi masive la gat, accent suspect. El descheiat complet la camasa, bronzat puternic, aproape explodat peste cureaua (care-l strangea nefiresc) si spre scaunul meu. Domnisorica era blonda, ca si culoare pendula la linia de mijloc intre etnii. Am coborat bratul mobil al scaunului sa fiu sigura ca imi pastrez spatiul de manevra intact. Femeia avea o problema cu o mana si dorea sa se intinda  pe locul duduii, ceea ce a si facut in momentul in care doua tinerele au coborat iar blonduta ciudatica s-a mutat alaturi. Se pare insa ca pe locurile acelea stateau „geana” si altii, care au reclamat la controlorul de bilete si in cateva secunde explodatul si cfr-istul urlau gata sa se ia de par, gratulandu-se pe ton periculos unul pe altul si promitandu-si „dragalasenii” la coborare. Calculam usor ingrijorata distanta fata de burtos si gaseam ca-s bestial de aproape de linia de foc… insa ca prin minune, doamna cu lanturile a ridicat tonul i-a zis vreo doua indesate barbatului consort, care s-a facut mic la locul lui, unde a mai mormait o vreme in surdina, dar fara sa deranjeze pe nimeni (m-as fi frecat la ochi incredula, insa eram deja murdara pe maini si n-ar fi fost intelept!). Baietii au ocupat locurile goale, toata lumea a fost multumita si spre surprinderea mea, in vreo ora chiar schimbau replici amabile unii cu altii. Daca initial am avut senzatia ca-s inconjurata de oameni dintr-o anumita categorie (de cand circula  cu trenul cand au printre cele mai tari masini din tara???), treptat am realizat ca erau oameni de treaba, au vorbit politicos si am relationat bine cele cateva ore de coabitare. Doamna mi-a facut loc sa-mi intind picioarele kilometrice care nu-mi incap niciodata, in timp ce-mi povestea cum  fiind in vizita la o ruda, a cazut prin usa beciului lasata din greseala deschisa si ca spre suprinderea tuturor inca mai misca, desi o dor toate madularele. Mi-am facut cruce in gand si am compatimit-o sincer. Timpul a trecut iute fara alte incidente, aproape de Timisoara am inceput sa simt si clima ce sufla dintr-o fanta de langa geam, dar numai cand considera ea ca trebuie, corelata cu viteza trenului sau functie de relieful ori mareea cauzata de luna- oricat m-am straduit, n-am reusit sa elucidez problema!

Una peste alta, calatoriile cu trenurile noastre ar fi chiar placute daca n-ar fi spatiile de bagaje si cele din fata scaunelor atat de inguste, climatizarea corelata cu temperatura de afara, iar oamenii  mai civilizati, incercand sa respecte intimitatea fiecaruia si sa-si discute politica doar cu cel de langa el, nu cu tot vagonul. Dar cum se spune, cui nu-i convine, sa-si cumpere masina!

12 thoughts on “Cu InterRegio la plimbare

  1. :))
    am inteles asa: nu ai prins ideea cartii abia incepute, ai picioare lungi iar parerea de inceput nu e valabila intotdeauna…
    eu ma amuz teribil in tren. nu ma bag in seama cu vecinii decat daca sunt intrebata 🙂 insa ascult dialogurle si imi plac la nebunie….
    zi faina sa ai!

    • cartea avea si un limbaj mai neaos, cu expresii ca de la tara, desi era tradusa din italiana. f greu am rezonat cu ea si acasa, unde era liniste. da, picioarele nu-mi incap, sunt usor mai inalta decat media…sau fac astia economie de spatiu 🙂
      exact, prima impresie poate fi gresita… desi as zice ca-i mai mult un sentiment si destul de exact.
      eu ma plictisesc sa-i ascult, mai ales cand reiau la nesfarsit aceleasi idei. si-n autobuz e la fel. noroc ca s-au inventat castile, altfel as fi pierduta!

  2. simpatica foc relatarea :)) Mi-am imaginat calatoria ta ca fiind asemanatoare cu cele pe ruta Regio Augsburg-München, în perioada Oktoberfest :)) (mai putin întârzierile – aici nu-s permise!)
    Cu siguranta, programul ce a urmat dupa calatorie, ti-a redat atâta optimism încât ai putut râde cu noi pe aceasta tema :)) Te pup

  3. Nu ai nimerit prea bine, dar putea fi si mai rau de atat. Iar daca ti-a facut loc sa asezi comod picioarele interminabile(vorbim cumva cu Roxana Ciuhulescu? ), o iertam si pentru lanturi si pentru toate celelalte. :))

  4. Ha, ha, ce peripeţii! N-am mai mers cu trenul de cîţiva ani şi nici nu cred să mai mă urc curând. Atunci era într-o iarnă cu zăpezi mari şi drumuri blocate, deci n-am avut de ales. La dus, a fost bine, la întors am avut compania unei…şatre în toată regula. O hărmălaie de nedescris! Din tot vagonul (acelea fără compartimente!), controlorul a venit doar la mine şi la vecinii mei (ne-şătrari 🙂 ) ca să întrebe de bilet. I-am răspuns că nu-i arăt niciun bilet, decât dacă îi controlează pe toţi din vagon. S-a lăsat păgubaş… Un puştan asculta cu pasiune singura melodie de pe telefonul lui: „Eu sunt căpitanul” – a lui Guţă. Până la destinaţie, am auzit bazaconia asta de o sută de ori, de m-am acrit! Când am coborât, mi s-a părut atât de bine şi de linişte… Cu greu am ajuns acasă, prin nămeţi, iar seara, butonând telecomanda televizorului, aud pe un canal muzical….”Eu sunt căpitanul!” 😀 Am tresărit puternic, crezând că vine şatra peste mine!
    Minunat mai e în ţara asta…de minune!
    O zi bună! 🙂

    • 😆 vai alex!!! deci se putea mult mai rau! sufletul meu! eu am castile mereu cu mine, cred ca bagam, un ac-dc la maxim sa nu-i mai aud, altfel intram in depresie pt urmatorul cincinal 😀

      • Ha, ha, bine ar fi fost să fi putut să-i ignor, dar era imposibil. Parcă era o adunătură de surzi, care răcneau unii la alţii şi făceau tot posibilul să pleci de acolo, să stea numai ei.
        Sper să nu mai repet experienţa (şi nu-i singura!) asta. Şi când mai aud pe unii, vorbind ca nişte nesimţiţi despre „discriminarea” minorităţilor! Poftim? E cea mai mare neruşinare să susţii una ca asta şi o minciună sfruntată. Discriminarea este numai în sens invers.
        Am văzut ce fac „discriminaţii” şi la voi, la Timişoara… În sfârşit…
        O seară bună! 🙂

      • cam fac multe…n-ar face daca nu s-ar imbogati unii pe spinarea lor. ce sa spun…e oricum degeaba…
        seara faina si voua! 🙂

  5. Foarte frumos povestit 🙂
    Deci era aglomerat….eu ma gandeam ca putini mai circula la noi cu trenul
    Astept sa ajung la cluj satestez si eu chestia….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s