La restaurantul chinezesc

A fost o decizie spontana, care m-a gasit intr-una din zilele fara aparat foto la mine. De cand cu zilele acestea caniculare, mi-a fost greu sa ma car pe mine, camera foto, devenind un efort imens si inutil, pentru ca oricum nu ma ducea gandul la cadre cand ma ucidea caldura.

Revenind la subiect dupa ce v-am explicat de ce nu vor fi poze, restaurantul e plasat la subsol, la capatul unor scari destul de abrupte si nu are ferestre catre exterior, motiv pentru care mi s-a parut mereu usor prafuit, inchis ermetic si bun pentru speologi. Totusi, ne-am asezat la o masa, localul era gol iar chelnerita extrem de amabila ne-a sfatuit asupra meniului si ne-a adus bauturile rapid. In timpul cat am sorbit incet din berea rece, am studiat pultul barului in spatele caruia pe fond rosu intens si lucios se ridicau cateva miniaturi de animale cu multe capete disparute sau imaginare, balauri si dragoni. Mai demult mi s-a povestit ca existau aici bauturi cu tot felul de aratari in ele si care sporeau anumite calitati ale barbatilor (sau cel putin asa a mers vorba). Cateva acvarii subliniau atmosfera de liniste dand impresia de spatiu confortabil, rupt de zgomotul si agitatia strazii. Unul dintre pestii mari care pana atunci se confundase cu pietrisul de pe fundul recipientului, s-a lipit ca o ventuza de peretele transparent incepand sa curete vasul sau buzele. L-am urmarit o vreme fara a putea sa-mi dau seama daca se juca sau facea ceva util.

Intre timp, mancarea a fost gata si prima farfurie de carne de vita cu legume si taitei din orez serviti separat, au aparut. Imediat si supele noastre de pui cu muguri de soia si fasiute inguste de carne. Era extrem de fierbinte, puiul avea gustul cunoscut, la fel si supa. Am transpirat instantaneu, dar am continuat sa pedalez la lingura, realizand ca imi era destul de foame. Dupa supa si-a facut aparitia  platoul fierbinte, adus intr-un recipient de metal oarecum oval in forma de tigaie, inglobat intr-unul de lemn sau invers (da, stiu, erau bune niste poze, dar cum mi-as exersa altfel eu „talentul de povestitor”, iar voi imaginatia?). Continutul avea legume si pui (ma cam repet cu puiul asta, dar n-am avut alta inspiratie si nici experienta sa stiu ce sa aleg, asa ca am facut ce m-au sfatuit altii!) intr-un sos dulce amarui care le imbraca intr-un gust absolut divin. Legumele erau calite exact cat sa fie moi, dar sa-si mentina consistenta si savoarea,taiate in bucatele mici, iar carnita le completa desavarsit ca gust. Cand am vazut portia m-am gandit ca duc si acasa, insa nu stiu cum am facut, ca dupa ce am gustat n-am mai reusit sa ma opresc, iar la final stateam sa explodez. Nu stiu daca berea ce a incheiat festinul a fost cea mai buna alegere, dar mie mi-a cazut la fix, dupa amestecul de arome care imi gadilase cerul gurii si-mi rasfatase papilele gustative.

Ultima data cand fusesem acolo la iesire, rupta de lume, am realizat ca se schimbase vremea si ploua torential. Acum era sufocant, cerul cenusiu facea aerul vascos si greu de respirat, iar atmosfera ascundea parca ceva in pregatire. Am intins pasul catre casa pana furtuna se mai gandea cum sa atace, incercand sa diger cantitatea uriasa, dar incredibil de delicioasa ingurgitata in extaz gurmando-nesatulo-destrabalat. Uneori e atat de placut sa te lasi prada ispitelor!

18 thoughts on “La restaurantul chinezesc

  1. intrebarea-i alta: chelnerii erau chinezi?
    intr-un restaurant „etnic” mi se pare ciudat sa nu fie chelneri de … etnia respectiva. Tin minte acu multi ani am mers la (probabil) primul restaurant indiant in Bucuresti. Chelneritele, niste blonde superbe! :)) Dar era un indian care se invirtea pe acolo pe post de mascota :)) si mai dadea un aer cit de cit autentic locului.

    • chelnerita era romanca, dar foarte amabila si pe subiect. mi-ar fi prins o mana de ajutor in rasfoirea meniului, nestiind ce sa aleg, insa servirea a fost ireprosabila. chinez era bucatarul si cred ca patronul localului, care a aparut la un moment dat dar ne-am ignorat reciproc. localul in sine nu mi se pare deosebit, dar mancarea merita toti banii!
      iti inteleg ideea cu autenticitatea, insa se pare ca va trebui in cazul asta sa ne multumim cu ce este, atata vreme cat mancarea e delicioasa.

  2. In unele zone ale lumii sunt la mare cautare sticlele de bautura care au in interior diverse animale, ajung si pana la 1000 euro sticla. Unele sunt afrodisiace, altele se bazeaza pe supestitiile oamenilor, pe credinta ca un anumit animal poate aduce tot felul de puteri etc.

    • am primit zilele trecute un mail care continea astfel de sticle, cu tot felul de serpisori, sobolani si alte aratari. mi-ar fi placut sa le pozez, dar nu cred ca as fi baut din ele indiferent ce-mi promiteau 🙂

  3. Hm, ma faci curioasa, cam cat cantarete aparatul tau foto? 😀
    Pui chinezesc cu legume? Cred ca e una din mancarurile mele favorite. Mai ales daca nu e foarte picant asa cum am ales eu zilele trecute, in mall, unul de nu l-am putut manca deloc. Ce-mi mai venea sa-l returnez…dar nu am avut curajul necesar. Poate si unde eram sigura ca mi se va rade in nas. 😛

    • cantareste cam la 1kg, poate mai bine.dupa un timp incepe sa atarne 😉
      nu-l agreez nici eu picant, a fost doar dulce-amarui, dar am cerut din start sa nu fie iute, ca nu pot manca. depinde tare mult de ceea ce ai cerut si cat se apropie de realitate 😀

  4. Mancarurile etnice de orice fel sunt favoritele mele. Nu vreau nicidecum sa jignesc bucataria romaneasca si la urma urmei e chestie de gustul fiecaruia, dar de cand traiesc in diaspora (mai mult de 20 de ani) si am incercat o puzderie de mancaruri din toate colturile lumii, bucataria romaneasca mi se pare boring si la gust si la diversitate, daca stau sa o compar cu bucatariile asiatice (chinezeasca, japoneza, tailandeza, indoneziana, indiana) cea africana, din orientul mijlociu (persana, arabeasca, turceasca) si cea sud-americana.

    • bine ai venit, annarkali!
      cum sa-ti spun nu stiu daca e neaparat plicticoasa, dar mancand de atatia ani tot aceleasi feluri, simt nevoia sa schimb, sa testez arome noi, sa-mi dau cu parerea despre cum se hranesc altii. totusi dupa tot felul de experiente ma cuprinde dorul de ceva autohton si ma „intorc” cu drag acasa 🙂

  5. Nu prea ma dau in vant dupa mancarea chinezeasca, dar imi place atmosfera, mai ales prin filme :). Si chiar imi pare rau ca ti-e greu sa iei aparatul in plimbarile tale… Ce marca e? Cat cantareste?

  6. ”Chinezariile” incercate pana acum nu mi-au cazut prea bine la stomac, in general. Dar o sa mai incerc, trebuie sa fie acolo, intr-o bucatarie atat de sofisticata, si ceva pe gustul meu! 🙂

    • problema aceasta o am si eu, mananc ca disperata si apoi stau sa lesin, ca un gandacel cu picioarele in sus 😀
      sunt convinsa ca se poate manca si mai light, doar ca eu sunt cam lacoma si fac excese.

  7. Iubesc bucataria chinezeasca
    De fast foodul lor m-am cam saturat la un moment dat dar in restaurant chinezesc as merge oricand, cu placere…..

  8. Eu iubesc mancarea chinezeasca! fast food, restaurant, nu conteaza!
    I’m in! 🙂
    Apropo de chelneri, eu prefer romani, limba romana vorbita de chinezi e asa stalcita incat risti sa te trezesti cu o surpriza in farfurie 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s