O noua surpriza: Fiul de Michel Rostain

In urma concursului desfasurat pe blogul Oanei, sponzorizat cu marinimie de Ed All- carora le multumesc pe aceasta cale, am castigat cartea de mai sus, ce mi-a sosit prin curier si pe care am devorat-o in cateva ore. Subiectul este dezvaluit de un baiat de 21 ani care in urma unor complicatii isi pierde viata si a carui moarte parintii lui lupta sa o accepte. Dincolo de faptul ca nu cred sa fie durere mai mare ca un parinte sa-si ingroape copilul (Dumnezeu sa ne fereasca pe toti de o asemenea nenorocire!) cartea trateaza o problema de nerezolvat- ce poti sa faci pentru a trai inevitabilul, cum sa-ti continui viata mai departe si cat de importanti sunt prietenii, rudele, munca facuta cu pasiune si micile bucurii, hobby-uri pe care unii stiu sa le gaseasca atat de bine.

Maniera aleasa e o naratiune blanda fara a starni lacrimi (chiar ma gandeam ca parca n-as vrea sa-mi gasesc motiv de plans!), o poveste a unei familii fericite, oameni care stiu sa se bucure de prezenta fiecaruia, ambii parinti muzicieni, el dirijor, ea soprana, copilul abia student,  traiesc la modul in care (firesc!) nu stiu ce se va intampla maine, dar fac totul ca ziua de azi sa fie o reusita,un bun care nu se mai intoarce, intalniri, vorbe frumoase, timp de calitate petrecut impreuna. Vocea fiului parca vine de undeva de departe fara regrete dar pe alocuri cu un umor tolerabil tocmai potrivit pentru a insenina atmosfera si a da nuanta aceea de speranta atat de dorita, de viata care nu si-a pierdut complet sensul, care poate fi carpita si chiar traita alaturi de acceptarea pierderii.

Cartea este o pledoarie pentru viata prin contrast, arata o posibila modalitate de a ne impaca cu noi insine cand suferim o pierdere definitiva, in masura in care dorim s-o facem si gasim puterea de a merge inainte.

20 thoughts on “O noua surpriza: Fiul de Michel Rostain

  1. Sunt convins că e o carte faină, după cum ai descris-o. Apropo, cred că ai avut note mari la română! 🙂 Ştii să descrii frumos subiectul unei opere.
    Mai multă lume spunea că fiecare carte citită, este o experienţă de viaţă pe care o ai, fără să treci efectiv prin ea, ci doar virtual. da, dar este o …experienţă. Te îmbogăţeşti sufleteşte cu ceva.
    O zi frumoasă, dragă Red! 🙂

    • am avut, am fost si la olimpiada. cand faceam comentarii prin liceu scriam tone de pagini. aveam multe de spus 😀
      imi plac cartile sau filmele care-mi pun probleme si care ma fac sa realizez ca ceea ce am, la prima vedere poate parea putin, incomplet, superficial, insa de fapt e o mare comoara si trebuie apreciata in fiecare minut.
      zi si we deosebit, alex! 🙂

    • eu va multumesc 🙂
      este trista, dar are unele accente care mi-au placut, cand te gandesti uf! acum ma face sa plang, scriitura ia o volta eleganta si-ti starneste zambetul. in plus, pt cei care au suferit o pierdere, de orice natura, cartea e un indemn la lupta contra renuntarii, chiar atunci cand viata pare lipsita complet de sens si cumplit de nedreapta. are un mesaj optimist de mare valoare!
      si… bine ai venit la mine 🙂

  2. Frumoasa carte si placuta lectura ai avut. Am remarcat intr-un coment ca ai avut multe de spus. Eu cred ca mai ai. Puteai face o cariera in domenii legate de comunicare: jurnalist, politician, filozof, profesor. E adevarat ca si marketing faci comunicare. Doar ca altfel.

    • probabil, gabico, necazul e ca am ales stiintele exacte si fac „literatura” doar in timpul liber 😀
      e bine sa ramana ceva si pt hobby-uri, ar fi plicticos sa fac la munca si acasa acelasi lucru.

    • n-am gandit atat de departe, doar am incercat sa vad cum pot doi oameni sa mearga mai departe, in pofida oricarei ratiuni si in lipsa personajului cel mai important din lumea lor.

  3. Nici eu nu cred ca as putea sa o citesc. Cand s-a nascut fiica-mea am constatat ca lumea mea tocmai a acumulat niste spaime noi (una dintre ele, la care nu m-as fi gandit era ca nu cumva sa patesc eu ceva si sa ramana ea fara mine) iar cea mai mare evident, sa nu pateasca ea ceva. Ai nevoie de curaj sa citesti asa ceva… e ca si cum ti-ai lua inima in dinti sa te uiti sub pat, sa vezi daca nu e Bau Bau acolo.

    • am ales si m-am aruncat in gol. dupa primele pagini m-am intrebat ce-a fost in capul meu??? am primit-o premiu si m-am simtit cumva obligata sa raspund oamenilor care asteptau ceva de la mine. nu m-am pus in pielea personajelor,nu cred ca as gasi vreun motiv sa merg inainte fara fiica-mea- nici nu vreau sa concep asa ceva! mai degraba mi-am comparat eforturile dupa o lovitura grea si reacomodarea cu viata, cu suferinta lor. primii pasi, lacrimile continue, suferinta care doare mereu…dar cumva te obisnuiesti sa traiesti cu ea…

    • pe mine ma educa experienta altora. incerc sa invat din fiecare cate ceva, omenirea are o capacitate de vindecare atat de mare, ca daca te lasi incet-incet se estompeaza orice suferinta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s