Il Sole Esiste Per Tutti

Ca fiecare mi-am dorit mereu recunoasterea valorii (evident maxime!) a blogului, undeva pe un site/blog unde isi plimba multi privirile, un numar orbitor de vizualizari si comentarii fara numar. Zilele trecute, in sfarsit-mi-am zis- m-au bagat in seama si m-au expus publicului larg! Gata! m-am gandit! De acum mi s-au deschis portile consacrarii!!! Am sarit in sus super incantata, cu inima pulsand in ritm de fanfara urmarita de elefanti furiosi, mi-am cautat iute „rodul imaginatiei”,  ce urma sa fie supus unor dezbateri, alaturi de posturile altor bloggeri. In timp ce cautam, totusi, nu mi-am putut reprima complet un gandulet din restul de apreciere corecta a scriiturii mele(ramas in urma umflarii si perierii proprii) si care ma tot inghiontea spunand ca nu asta e cea mai reprezentativa-marcanta-mirobolanta chestie pe care am scris-o vreodata, ci dimpotriva, e doar o schita amuzanta, de vacanta si destinata  relaxarii la o sueta micuta, nicidecum dorindu-se o analiza fonetico-morfologico-semantica docta a subiectului. Am gasit, am citit comentariile catorva cititori si pe masura ce am realizat modul in care mi-a fost disecat articolul, mi-a disparut zambetul, marea implinire sufleteasca si pentru cateva minute bune mi-am compus un raspuns in minte, care sa explice cum imi dorisem eu sa pun problema. Apoi m-am framantat marunt si inutil, ca nu-s in stare sa-mi exprim suficient de bine starile sufletesti, ca sontacai jenibil printre cuvinte, mi-am pus cenusa in cap alte cateva minute…  moment in care am inceput sa-mi vin in simtiri si sa gandesc cu mintea mea de blonda vopsita: mi s-a reprosat ca folosesc o romano-engleza deranjanta si ca e chiar urat sa studiez oamenii care mananca, doar pentru a-i critica ulterior.

Ca sa fiu corecta in intregime, este perfect adevarat ca ador engleza si ca mi se pare distractiv ca asezonand cate un cuvant dintr-o limba pe care 9/10 din cititori o cunosc  sa dau pe alocuri un plus de exotism povestii . Asa ca nu ma scuz, pentru ca este foarte posibil sa o mai comit, asta sunt si nu vad de ce as incerca sa schimb! In ceea ce priveste studierea oamenilor care mananca, au fost constatari adunate privind pe strada, pe geam sau la prietenii mei, pe care nu i-a deranjat niciodata ca ii observ, dimpotriva a fost un subiect amuzant de ambele parti. Da, imi place sa mananc, singura sau in compania altora, ma distreaza sa observ cat putem fi de diferiti in toate manifestarile si-mi plac oamenii, nu-i judec, incerc sa-i inteleg si pentru aceasta ii observ. Si daca tot a venit vorba, imi pare rau sa constat ca in loc sa ne amuzam de un subiect inofensiv cum a fost cel in discutie, s-a insistat pe critica limbajului sau pe insinuari voalate referitoare la caracterul meu , ignorand complet zambetul si buna dispozitie pe care cu draga inima am vrut sa le ofer.

Concluzionand, am decis ca-mi place si mi se asorteaza perfect la atitudine, conul de  umbra in care ma aflu, cu cititorii si comentariile exact pe masura stradaniei mele. Va multumesc de atentia acordata, dragi analisti de bloguri si va sunt recunoscatoare ca v-ati coborat privirea asupra mea, dar data viitoare va rog sa ma ignorati! Acum stiu exact unde mi-e locul… nu printre voi!

Anunțuri

25 de gânduri despre „Il Sole Esiste Per Tutti

  1. Stii ce zic? Sa-i consideri pe oamenii astia precum sunt, niste nimicuri…Nu te consuma.
    Si la mine au fost momente in care am dorit sa inchid blogul, prea multe vorbe rele legate de ceea ce scriu si de cum scriu si de cum fotografiez….Mi-am dat seama ca n-are nici un fel de rost si mi-am vazut de treaba in continuare….Asa ca, capul sus si genunchii tari, cum obisnuia sa zica bunica.

      • Cum spunea Vera, dar mai altfel: ”Vorba lui Lenin: Capul sus, burta-nainte!” 😀
        În concluzie: Vezi-ți de treabă așa cum ai făcut și până acum. Noi te iubim și te citim așa cum ești. Printre altele, vreau să spun că ai un blog pozitiv și lipsit de răutăți sau încrâncenări, lucru care mi-l face drag, ca și pe autoarea lui. Răutatea comentariilor (a unora dintre ele) vine din sufletul emițătorilor lor, nu dintr-al tău.

      • dupa cateva clipe de ezitare, mi-am amintit de ce si pt cine scriu si mi-a trecut.
        iti multumesc pt cuvintele bune. daca reusesc sa imprastii voie buna, optimism, poate si un zambet, ma consider multumita. premiile le las celor mai merituosi 🙂

    • este clar ca parerea voastra primeaza.
      scriam doar pt cei ca mine, care au tanjit vreodata sa fie bifati undeva si sa-si puna simboluri… ca-s apa de ploaie.
      singurul indiciu daca e bun sau nu ce faci pe blog sunt comentatorii, vizualizarile si prietenii virtuali pe care-i castigi de-a lungul timpului.

  2. Poate,daca ti-ar fi spus in prealabil ca vor sa studieze omul din spatele articolului,nu articolul,altfel ai fi scris.
    Dont uori (cum zice Georgiana)!
    Eu sper sa nu te schimbe chestia asta si sa continui asa cum te stiam pina acum.
    Inca o saptamina frumoasa,iti doresc!

  3. Io zic sa Duzinesti din nou si sa Provocesti…ca aici sigur esti apreciata!!!!
    Cat despre amintitul blog, dupa ce am citit ceva pe acolo, mie una mi-a fost clar ca nu e locul meu..eu sunt o umila Scorpie. :))

  4. Hm, am facut si eu recent un articol pe tema asta, iar comentatorii mei mi-au aruncat ca „si ce daca te-au criticat, lasa-i sa te critice, care e problema ta, ce nu iti convine?” Evident m-a durut, chiar nu ma asteptam o asemenea reactie din partea lor. Eu credeam ca o sa reactioneze asa cum au reactionat cei de mai sus…dar nu. Asta m-a dezamagit si demoralizat peste masura, acum mi-a pierit tot cheful de blogging.
    Au fost doua site-uri care mi-au preluat articolele(unul din ele este si cel la care faci tu referire, cred). Ce interpretari rautacioase, ce am putut citi acolo, am ramas perplexa! Asta la inceput pentru ca apoi i-am ignorat complet, nu am mai vrut sa le citesc aberatiile. Dar povestea e mai lunga, ea incepe de prin 2011 cand mi s-a acordat un premiu si eu l-am refuzat. Apoi altul si iar am refuzat. Si s-a tot insistat, m-au abordat pe facebook ca de ce nu vreau, ca ce am cu ei…in fine, pana la urma s-au razbunat si ei cum au putut.
    Eu vreau sa fiu lasata in pace, sa nu mai fiu analizata si preluata de tot felul de indivizi dubiosi. Nu am declarat ca sunt blogger mare, dimpotriva, eu am un blog mic si vreau sa ramana asa.
    Te inteleg perfect pentru ca si eu am trecut de curand prin aceeasi experienta neplacuta. Urmatoarea data cand cineva imi preia articolul il voi parola. Iar parola o voi da pe mess prietenilor. Aia putini care au mai ramas.

    • imi pare rau sa aud ca ai patit si tu chestii urate. e clar ca lumea blogging-ului este la fel ca cea reala, iar cei care nu pot sa creeze ceva, incearca sa mototoleasca ce fac altii. noi sa fim sanatoase, doar asta sa fie singura nemultumire din viata!
      nici eu n-am pretentii de marire, mi-au iesit complet fumurile din cap! nu-s nici mai bogata, nici mai saraca. importanta e senzatia de bine pe care mi-o da scrisul sau postarea unor poze care mi-au placut sau au exprimat ceva. in rest… unele lucruri chiar nu le poti controla.

  5. citindu-ti postul mai ca m-au apucat nervii! ma gandeam ca vrei sa inchizi sa pui lacate si gata! si nu intelegeam de ce! citind raspunsurile comentariilor, m-am linistit:)))
    pai mai draga Red, tu iti bati capul cu rautaciosii!! lasa-i, doamne iarta-ma, cu rautatile lor! noi mergem inainte zambind ca niste doamne dragute ce suntem 🙂
    hai te poop!

  6. Parerea mea o stii.
    Uneori cuvintele sunt gresit interpretate. Eu credeam ca-s mama sensibilitatii, da nu-s . Da, si articolele mele au fost analizate si comentate, am fost jignita si pe propriul blog. What s the point? Tot eu is 😉
    Si mie-mi place sa strecor anglicisme si mai nou, regionalisme dupa cum ai observat
    Da o steluta tot am: n-o sa fac in veci apoplexie pentru ca cineva-mi critica blogul 😉

    • uneori traiesc in bula mea de sticla si cred ca oamenii, macar aici, unde se pot dezbraca de conveniente, sunt corecti.
      sunt o idealista, dar ma vindec incet-incet. cand voi reusi, voi muri ca magarul rabinului, cand s-a invatat sa nu mai manance nimic 😀

  7. Nu stiu sigur despre ce vorbesti fiindca eu am lipsit din blogosfera in ultima vreme, dar unul colectiv stiu! unul care analizeaza si aia stiu dar nu stiu sa aiba semne! Ma rog oricare ar fi nu are rost sa-ti doresti admiratia unora cand deja o ai si o primesti des de la multi, cititori ai tai, care te cunosc iti stiu stilul si ii destinde, ne face placere sa te citim!
    Blogosfera asta nu e nimic altceva decat un loc de distractie si nu trebuie sa dai satifactie celor ce se cred „D-zeu-ul blogosferei”! Aici are toata lumea loc si trebuie sa iti pese doar de prieteni, de cititorii fideli care cred ca sunt unicii in masura sa „iti masoare valoarea”
    Iar eu vad blogul tau foarte bine …

    • ai dreptate, am citittorii mei, oameni dragi care-mi sunt alaturi de mult timp. e mai usor sa trecem prin viata ascultand doar parerile bune si ignorand rautatile care oricat de bun sau mediocru ai fi tot rasar si incearca sa te traga inapoi.
      multumesc, aliceee! sper ca absenta ta e de bine, tin pumnii in continuare 🙂

  8. Aliceee, sunt persoane care asta fac, ii anima pe ei :sa ii comenteze pe altii 😀
    Sunt ca criticii de arta – care nici nu scriu, nici nu compun, nici nu creeaza, doar fac pe desteptii 😉
    Da, hai ca poate mai prindem si noi cate-o cronicutza buna 😀

  9. părerea mea e că ai acordat prea multă importanţă şi prea mult timp unei chestii care… e irelevantă până la urmă. există în comunicare un instrument tare simpăticuţ, un soi de axiomă care zice cam aşa: 1/3 dintre cei pe care îi cunoşti te plac oricum, orice ai face, 1/3 dintre cei pe care îi cunoşti nu te plac nici dacă le desenezi stelele pe tâmple şi ultima parte oscilează. important e să te concentrezi pe aceştia din urmă. şi… şi mai important este să fii tu, să îţi aducă plăcere ceea ce faci, chiar şi în blogging.
    so… kisses and hugs!

    • multumesc, pisic, nu m-a afectat atat de rau, cat am vrut sa-i atentionez pe altii ca distinctiile alea afisate sunt un mare fas si nu constitue o apreciere. conteaza doar cei care ne plac, ne citesc si uneori ne lasa cate un gand bun, ca tine acum. iti multumesc 🙂
      kisses and big,big hugs!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s