Jurnal de calatorie: Zilele 4,5 si 6- Plaja Lefkada, ploaie pe tot frontul si alte pierderi

Mirajul plajei cu mori ne-a atras si pentru ca vremea era oarecum in schimbare, am ales o plaja mai apropiata, cea din Lefkada. Reprezinta cea mai intinsa plaja pe care am vazut-o pe insula, curgand de-a lungul soselei kilometri buni, larga, cu nisip, dar relieful din apa e destul de putin prietenos. Culoarea apei nu se dezminte, un albastru cuminte, in ziua aceea cu valuri destul de mici, dar o apa rece  m-a descurajat de la inceput, abia indraznind sa-mi moi picioarele in ea. Cateva mori care poate in trecut au macinat ceva insa acum dadeau doar un farmec ciudat peisajului, turisti putin spre deloc. Grupul s-a sectionat, unii la tenis, unii la shopping in oras. Eu am ramas pe plaja, dorind sa-mi umplu sufletul de magia marii, de albastrul tivit cu dantela alba, de oftatul ritmic care parca imi netezea gandurile lasand o pace placuta.

img_1890 img_1781

 

Din pacate n-am reusit sa ne bucuram de soare decat putin timp, norii grei acoperind cerul si o ploaie deasa a inceput sa biciuiasca plaja. M-am ascuns la adapostul unei mori, insa peisajul dezolant din interior m-a gonit rapid afara. Rapaiala a durat putin, insa soarele s-a aratat cu zgarcenie in continuarea zilei, iar vremea se anunta foarte proasta.

Spre seara a inceput o furtuna adevarata cu fulgere si tunete care parca veneau din interiorul pamantului, se rostogoleau cu zgomot prelung lasand inetervale mici intre ele, doar cat sa auzim cum intreaga natura plangea abundent si interminabil. Rasunetul ploii s-a amestecat cu scartaitul obloanelor, parca intreaga camera era strabatuta de curenti si toata noaptea m-am cuibarit adanc in patura, incercand sa prind o geana de somn intre doua tunete si doua crapaturi sinistre de fulgere asurzitoare. Dimineata am aparut cu totii carpiti la micul dejun, scrutand fara speranta un cer inchis si dusmanos. Am incins partide de carti, rummy, scrabble, table, incercand sa omoram cumva timpul, am rontait tot felul de mancaruri si dulciuri, iar dupa pranz am dat o fuga scurta sa vad cum arata marea, intre doua ploi. O culoare amestecata, un gri albastrui, care se pastra limpede, dar probabil datorita cerului in nuante turbate parea neprietenoasa.

img_1985 img_1962

 

Am fugit la adapost cand stropii grei de ploaie au inceput sa cada rapid, insa spre seara am cautat o evadare, la o taverna unde se dansa sirtaki. Un local micut, cu doar cateva mese, o afacere de familie, cum sunt multe pe insula, intr-o atmosfera calma si muzica greceasca in surdina.

img_1991

Prima data am fost serviti cu niste placintele cu branza sarata, din partea casei, uzo si apoi am venit felurile comandate, peste-spada, spaghete, calamari, vitel in sos de lamaie.

img_1997 img_1994 img_1996

Am gustat fiecare din farfuria celorlalti si am concuzionat ca in Grecia se mananca deosebit de gustos, indiferent cat de mare este localul. Cu burtile pline am incercat sa prindem pasii de dans grecesc, care la prima vedere si prin filme par uimitor de usori. Atat ca batranul care m-a scolit schimba masura rapid in ritmul muzicii, iar picioarele ii alergau fara oprire, facand stopuri neasteptate si aplecari pana la pamant. Pana la final am facut schimb de experienta, noi l-am invatat jocul romanesc, simplu cu doi la stanga, doi la dreapta, iar el ne-a mai incurcat de cateva ori, pana obositi ne-am asezat la masa, sa mai „citim” ceva vin din carafa si sa ignoram ploaia care-si facea de cap in continuare afara. Seara s-a incheiat in povestile batranului care fusese in tinerete marinar, cu multe iubite prin tot felul de porturi si caruia ii placuse in mod deosebit o cubaneza focoasa la amintirea careia a zambit si o romanca plasata in mod gresit la Belgrad( eh, nu era chiar asa mare distanta intre ele!). Ne-am amuzat de combinatia geografica facuta, de amintirile amestecate din memoria mai putin tanara a grecului, i-am multumit pentru amabilitatea de a ne impartasi din secretele dansurilor lor si am plecat topaind printre balti si stropii acum mai rari de ploaie.

Vremea ucigator de ploioasa a continuat si a doua zi, iar noi ne-am stabilit campionate de jocuri de camera si turnee de filme. Spre seara s-a mai luminat, insa cand am vrut sa fac monetarul, am constatat cu stupoare ca imi disparuse portofelul cu banii si buletinul, din camera si dupa ce am rascolit totul in speranta ca m-am inselat, am reclamat la receptia hotelului, am mers la politie si intr-un final am cazut intr-o disperare si o depresie greu de manevrat, cautand solutii si sunand pentru inceput la Consulatul Romaniei din Salonic(program non-stop) pentru a afla cum as putea sa fac rost de un act cu care sa pot parasi tara, la finalul concediului. Am aflat cum, dar si ca distanta era de aproximativ 350km, deci o zi pierduta sau plecare in zorii ultimei zile.

Dupa ce am terminat cu reclamatiile, investigatiile si alte chestiuni inutile, am naufragiat spre seara la o taverna din Ligia, pe malul marii unde am servit un peste urias si cantitate de bere suficienta ca sa ma indeparteze oarecum de problema, macar pana a doua zi.

Anunțuri

18 gânduri despre „Jurnal de calatorie: Zilele 4,5 si 6- Plaja Lefkada, ploaie pe tot frontul si alte pierderi

  1. frumoooooos! 🙂 ce mi-ar fi placut sa va vad dansând!
    Urmaresc jurnalul tau de vacanta, sunt foarte interesata, pentru ca eu nu am fost niciodata în Grecia dar imi place foarte muzica traditionala si dansul lor.

    Sa ai o zi minunata! 🙂

    • ma bucur ca ti-a placut!
      e o tara frunmoasa, cu oameni calzi si primitori, dornici sa faca destule pt a te simti rasfatat si desigur, sa mai revii.
      zi frumoasa si tie, carmen si os aptamana de exceptie! 🙂

    • a fost in parte si vina mea, n-am utilizat seiful din camera( prostie, zgarcenie sau amandoua!), iar portofelul era la vedere, in poseta, total neglijent si la indemana. sunt hoti, dar nu grecii, ei nu-si pericliteaza turismul facand tampenii. din pacate au printre ei alte nationalitati, angajati de-ai lor de ani de zile, care uite… se intampla sa faca gauri.
      mi-au dat jumatate din suma furata proprietarii hotelului, asa ca am mai redus nitel din pierdere…

  2. Clar ca a fost frumos,chiar cu nori si furtuna.Daca n-ar fi fost norii din suflet,determinati de furt si disparitia actelor,ar fi fost aproape perfect.
    Mi se pare interesant ca,cu toti norii aia,marea arata ca un lac.Adica nu se vad valuri.
    Cit erau doar norii nu sufla vintul de loc?

    • vacanta a fost frumoasa, cu toata ploaia si gaura din buget. da si mie mi s-a parut ciudat ca marea era in continuare limpede si asa a ramas. doar ca s-a mai racit cateva grade. vantul a fost doar cat a durat furtuna…

  3. Ce frumos, påcat cå povestea a avut final mai nefericit, inså din fotografii o så invingå amintirile frumoase 😉 Ador furtunile la mare, atata timp cat sunt pe uscat. Uneori nici cu cele mai performante camere foto, nu se våd exact culorile apei pe timp de furtunå. Cat despre anomalii si aici in nordul Norv., contrar temp. din Ro. (cu care am fost obisnuitå) unde seara scad iar ziua cresc, aici era de cele mai multe ori invers (inafara verii cand soarele nu apune). Imi place foto. cu taverna 🙂

    • absolut, banii vin si pleaca, frumusetea locurilor imi va ramane mereu in suflet. eu urasc ploaia cu pasiune si mai ales cand sunt la mare si se interpune intre soarele si plaja mea 🙂
      tu trebuie sa ai multe de povestit, acolo la tine e cu totul alta lume!

  4. Uf, chiar nu ma asteptam la un asemenea deznodamant. Ploaia, ca ploaia, dar sa ti se fure portofelul si actele? 😦 Din camera? Au prins hotii pana la urma?
    Minunate fotografiile ca de obicei, doua m-au impresionat de nu-mi pot lua ochii de la ele: cea cu barcuta si cea cu moara. Fantastice! Iar in cea cu barcuta, cerul innegurat da imaginii un farmec aparte.

    • din pacate, nu. patronii pensiunii au concluzionat ca era una dintre femeile care facea curat, un concurs de imprejurari nefericite…
      ma bucur ca ti-au placut pozele, mai urmeaza si altele cu mai mult soare 😉

  5. Serios? te-au furat la Hotel? eu cred ca eram tare dezamagita de Grecia, de hotel, de personal, de situatie! urasc chestiile de genul asta si urasc faptul ca statiunile de la mare angajeaza personal sezonier necalificat, care lucreaza pe bani de nimic si vezi tu, ajung sa-si sustraga bacsis de la clienti! urat de tot
    Am auzit din astea si pe litoralul nostru 😦

    • da, se pare ca era o colaboratoare care ajuta din cand in cand la curatenie, o englezoaica stabilita acolo, in insula. mi-au dat jumatate din suma lipsa si mi-au spus ca anul viitor daca doresc pot veni din nou, am cazare gratis…
      vina a fost si a mea, am lasat garda jos, m-am crezut in siguranta si mi-am lasat portofelul la vedere, intr-o epoca in care banii cash sunt rari, toti folosind carduri. probabil trebuie sa invat ceva de aici.

  6. Tu spui c-a fost si vina ta, dar eu n-as spune, adica….esti turist intr-o tara straina, la hotel, pensiune, te astepti ca aceea sa fie camera TA cat timp stai si sa-ti poti lasa bagajul, chilotii si laptopul la vedere daca doresti. Pana la urma, in vacanta nu organizam tot. Ok, ai lasat portmoneul in camera dar poate a trebuit sa iesi repede si nu aveai nevoie de el sau mergeai la plaja, nu ti-ai mai amintit sa il incui 😦

    Trist.

    • greseala mea a fost ca desi erau safe-uri in camere, le-am ignorat. in plus am fost atat de sigura pe corectitudinea celor care faceau curat incat pur si simplu mi se vedea portofelul din poseta. privind retrospectiv, as numi-o prostie din partea mea, mai ales ca provin dintr-o tara unde se fura!
      imi place sa cred ca am invatat ceva de aici…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s