Unde ne-a fugit optimismul?

Asteptam in fata unui ghiseu de banca. Inaintea mea o doamna in varsta,trecuta poate de 70ani, aranjata decent si care conversa cu fetele din banca in timp ce functionara ii completa niste acte. Am surprins doar o parte din dialog in care domnisoara de la ghiseu ii spunea ca inca arata bine ( si desigur, sintagma care a inceput sa nu-mi mai pice bine de vreo cativa ani: „pentru varsta dumneavoastra”). – Vai, se apara doamna, cand cineva se uita la mine ma gandesc automat ca am tivul desfacut sau vreun fir dus de la ciorap si nu din alte motive!

Evident ca audienta toata a izbucnit in ras. Doamna a continuat dialogul: – Ii propun unei prietene sa ne plimbam prin parc, sa vedem coloritul toamnei, frunze, natura, ca doar a avut grija toata viata de sere intinse pe kilometri intregi si iubeste plantele. Raspunsul ei m-a lasat fara voce: Nu merg, daca ne violeaza cineva!

Desigur ca a urmat cu nou hohot general de ras, vreo doua functionare din spate au venit sa vada de ce se distreaza lumea  in banca. Comentariile ulterioare au continuat pe acelasi ton umoristic: -Auzi viol, la varsta noastra! Si unde? Ca doar mergeam intr-un parc mare, ziua, cu oameni in jur, nu in boscheti si nu traim intr-o localitate izolata unde n-au mai vazut satenii femei din preistorie!

Doamna si-a terminat treaba si a plecat prea iute din punctul meu de vedere, care am uitat ca fugisem cateva minute de la munca avand o treaba acolo si as fi ascultat-o la nesfarsit. Avea un mod de a povesti, un ton calm si o buna dispozitie absolut molipsitoare. M-am intrebat cati oameni din acestia, care raspandesc optimism fara efort,  am in jurul meu si cati oameni tristi, nemultumiti, gata de cearta si neimpliniti. Nu pot schimba oamenii si nici nu as dori sa intervin in viata nimanui, dar am decis sa incerc sa-i seman cat mai mult doamnei prin bucuria de viata aratata simplu, fara efort, unui strain, mie si careia i-a inseninat minutul de asteptare. Calde multumiri tuturor celor care detin aceasta arta, de a raspandi bucurie celor din jur!

Anunțuri

21 de gânduri despre „Unde ne-a fugit optimismul?

  1. Mult succes pt. cå Ro. chiar are nevoie de oameni cu zambetul pe fatzå. Maj. oamenilor merg incruntatzi,cu fetze triste sau ingrijorate, exact cu ai descris si tu , iar tinerii nu au curaj så mai zambeascå pt. a nu fi interpretatzi gresit. Mai rar så intri in birouri sau magazine si så fi intampinat cu zambet 😦 … bine cå nu si aici 😛

  2. am cateva zice de cand m-am intors din Ro. intradevar, oamenii sunt tristi cu gandul in diverse parti, cu capetele in pamant sau cu privirea asa haihui…
    am intrat in magazine toata un zambet salutand voios. abia de se auzea cate un raspuns…
    la iesire la fel, toata un zambet ziceam la revedere si zi buna….abia de se auzea un raspuns plictisit. trist, chiar trist….
    zi faina sa ai!

    • m-am gandit si eu sa fac o remarca gen „va facea un bine!” insa n-am fost sigura ca n-ar fi fost un umor cam deplasat, asa ca m-am abtinut 🙂

  3. Au si multumirile mele aceste persoane deosebite. 🙂 Rar le gasesc in offline, mai des pe bloguri. 🙂 Pentru ca o vorba buna pe blog conteaza enorm. Nu o ironie sau mistocareala, nu reprosuri si venin, ci cateva cuvinte de bun simt care sa-i aduca omului zambetul pe buze si soarele in suflet. Macar atat ar putea face comentatorii fideli de pe bloguri. Ma rog, am primit o scrisoare ciudata si sunt inca sub impresia ei. Nu prea reusim sa ne relaxam, avem impresia ca tot ce scrie cineva in articole ne e adresat…

    • cum sa-ti spun, trebuie sa-ti confectionezi o platosa care sa te apere de oamenii care au nereusite in viata si defuleaza pe tine. sa-ti para rau de ei, dar sa nu-i pui la inima. asculta doar ce-i bun si sa fii convinsa ca meriti! sunt probabil unii care si-ar dori sa fie in locul tau, dar nu pot si atunci tot ce pot face e sa te sape. nu le da satisfactie! trimit un gand bun catre tine! 🙂

  4. Si eu ma bucur de fiecare data cand intalnesc astfel de persoane
    Si ma incrunt cand intalnesc ciudati ca….cel de azi
    Eram la coada la Netto, aici in tarisoara adoptiva si la casa era o fata tanara, noua, ii cunosc pe angajati. Si un drogat a inceput sa ii faca fetei avansuri, ea nu se putea concentra la servit, ii mai si raspundea foarte respectuos (asa e politica magazinului) si noi nu puteam trece de el….Nimeni nu zicea nimic.Si mirosea ingrozitorsi-si puneamainile murdare pe banda pt alimente….
    Cat despre momentele in care se glumeste la casa (mult mai rar la o institutie publica unde oamenii asteapta la coada) lumea nu prea are rabdare :))) E adevarat ca sunt foarte relaxati dar fiecare pe pielea proprie
    Daca ma apuc eu sa fac glume la casa, e clar ca asta ii va deranja pe cel putin jumatate din cei care asteapta
    Oameni si oameni…

    • neplacut, ar fi trebuit sa ia atitudine un sef de acolo, pana la urma omul ala incurca o multime de alti clienti.
      ce bine ar fi sa putem misca din gura ca samantha si sa reparam tot ce nu merge cum vrem noi 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s