Obositi de apa, aer, soare si multele impresii adunate pe parcursul unei zile pline, am decis sa testam cate ceva din delicioasa bucatarie greceasca, dand o raita pe faleza unde de-o parte se aliniau vasele ce realizau plimbari printre diferitele insule si de cealalta se rasfatau tavernele cu oferte imbietoare. Luminile vapoarelor si mirajul croazierei din ziua urmatoare, m-a facut sa ma invart putin printre ele, ba chiar cei de pe vasul Makedonia Palace m-au lasat sa urc la bord sa arunc o privire si, desigur, sa fac poze.
Ne-am decis in alegerea unei taverne, fiind subjugata de engleza melodioasa absolut perfecta (desigur, dupa urechea mea de amator!) a patroanei care ne-a intampinat, alaturi de cel mai respectuos si profesionist chelner pe care l-am intalnit acolo. Discret, promt, atent la nuante- meseria ii venea ca o manusa. Am decis ca a venit vremea sa incerc ceea ce ratasem de putin in Cipru, Klefticos, mancare mult laudata de miel, scazuta la cuptor timp indelungat si care mi s-a topit in gura, lasandu-ma visand la cum ar fi sa mananc o vreme indelungata asemenea bunataturi ( ei cum ar fi? dezastruos pentru silueta!!!). La masa s-au mai testat paste, pizza, care nu m-au tentat, mousaka (o combinatie divina intre sosul ca o spuma si carnea condimentata delicios!) si nelipsita salata greceasca, pe care spre rusinea mea n-am gustat-o (sper sa mai am ocazia alta data…).
Povestea Klefticos-ului am mai spus-o undeva anul trecut, dupa intoarcerea din Cipru, in esenta fiind vorba despre niste hoti care au furat o oaie si in timp ce-o frigeau, au vazut apropiindu-se politia. De frica sa nu fie descoperiti, au facut o groapa unde au aruncat taciunii si oaia intreaga cu tot cu blana, acoperind totul cu pamant. Politaii au sosit si negasind nimic s-au intins la baut in jurul focului cu hotii, cateva ore, timp in care oaia a ramas in groapa, acoperita. La final, dupa ce politaii au plecat, hotii au dezgropat oaia si spre mirarea lor, carnea se patrunsese bine si avea un gust delicios, asa ca metoda s-a transmis din generatie in generatie, rezultand ceea ce am testat eu cu succes in seara aceea la Nidri. Intre timp au renuntat la blana oii si la gatirea unui intreg animal odata, insa metoda gatirii cu rabdare, timp indelungat la foc mic, s-a pastrat.