Unii vin, altii pleaca!

In decursul vietii am avut cativa prieteni buni, alaturi de care am petrecut perioade mai triste sau mai fericite din viata, dar din pacate, drumurile noastre au evoluat diferit si constat, cu din ce in ce mai multa tristete, ca numarul celor care nu-mi mai sunt prieteni se mareste, iar numarul celor care inca mai rezista scade pe zi ce trece. O vreme am incercat sa dau vina pe ei, ca nu ma inteleg, ca eu am alte aspiratii si poate lor le place totul asa cum e, fara modificari. Facand o paralela cu starea de acum vreun an, realizez ca ceva se intampla… si din pacate nu bun. Cand iti intoarce spatele doar un om, poti crede ca e vina lui. Cand iti intorc spatele mai multi, incepi sa te intrebi daca nu e ceva in neregula cu tine?

M-am luat la bani marunti si am descoperit ca dau sfaturi aiurea fara sa mi se ceara si insist ca oamenii sa faca asa cum doresc eu, de parca as detine cheia intregului Univers. E posibil sa am dreptate uneori, dar se pare ca nimeni nu-i curios de dreptate, unii o stiau deja si fara „iluminarea” mea, iar altii vor doar sa fie ascultati, nu doresc rezolvari.

Nu ma pot dumiri cum relatii de ani de zile, oameni cu care am mancat/dormit/baut/povestit de toate, se pot supara intr-o clipa si disparea definitv din peisaj, fara explicatii, fara reveniri, fara regrete. Mi-am analizat actiunile atent, feliind fiecare remarca si n-am ajuns la nici o concluzie, insa pe masura ce trece timpul, regretul si dorul fata de omul respectiv se transforma in indiferenta. Da, mi-a lipsit si ma vedeam imbatranind alaturi de ea/el, pentru ca eu nu stiu sa ma daruiesc partial. Daca nu ma predau complet si nu-mi pun inima pe tava, am senzatia ca-s falsa. Totusi, cand remarc ca oamenii isi continua viata in pofida incercarilor mele repetate de a repara o stricaciune pe care n-o inteleg, dar o simt ca se mareste pe zi ce trece, incep sa re-evaluez situatia si sa gandesc cinic: daca valorez atat de putin pentru tine incat poti renunta intr-o clipa la mine… poate ca e bine ca s-a intamplat asa, s-ar fi terminat oricum!

Concluziile sunt mai triste decat ziua cenusie de afara: oamenii dezamagesc, iau hotarari la manie si apoi nu stiu sau au mandria prea puternica pentru a recunoaste ca s-au grabit. E pacat ca intr-o viata atat de scurta, ne pierdem in dispute fara sens si uitam ca la inceput am rimat impreuna si ne-am simtit atat de bine. Ganduri bune tuturor si o saptamana insorita!

30 thoughts on “Unii vin, altii pleaca!

  1. E trist articolul tau dar in acelasi timp e plin de adevar! Un adevar urat al zilelor noastre! (poate asa era si pe vremuri doar ca nu constientizam noi) oricum zic ca oamenii de acum cativa ani erau mai fericiti si tineau mai mult la relatiile interumane! De cand cu criza oamenii au luat-o pe cai financiare, de interes! cel putin cei care s-au perindat prin viata mea! e drept ca si timpurile sunt grele! si interesele s-au schimbat, si eu m-am schimbat asa cum zici si tu ca simti ca ceva s-a schimbat! poate si in tine 🙂
    Sa speram ca lumea va reveni la normal! Si noi! si toate
    Iti doresc o saptamana de vis!

  2. si eu am patit o data o treaba din asta. absolut inexplicabil. Adica ok, accept ca poate am facut ceva groaznic, dar macar in virtutea spritzurilor baute impreuna vreme de citiva ani, zi si tu ceva, da o explicatie daca nu o sansa.

    • stii, ma gandesc ca oamenii mai au si alta treaba decat sa ne dea noua sanse, astora care am gresit, au probleme, poate trec prin clipe grele si…nu mai au rabdare. ramanem cu ce-a fost frumos si mergem mai departe.

  3. Am avut si eu aceasta problema, rana nu este vindecata, dar merg in continuare pe drumul meu, cu capul sus. Cred ca stii, am scris pe blog despre prietena mea, cea care dintr-o data, fara explicatii, nu a vrut sa imi mai fie prietena, dupa 30 si ceva de ani.

  4. Am patit-o de cateva ori cu cele care imi erau prietene…cele mai bune prietene. Dar asa le consideram eu, ele, se pare, aveau o cu totul alta parere despre relatia noastra. Intr-o zi au decis sa dispara pentru totdeauna din piesaj, la inceput am suferit si mi-a fost dor, apoi le-am uitat. Desi e o vorba, sa nu spui niciodata…niciodata, in cazul meu nu se aplica, si zic asta fara teama de a gresi, de a ma insela.
    Dar cred ca mai bine separate, decat impreuna si incompatibile. Iar compatibilitatea se probeaza in timp…

  5. Nu cred ca a fost vina ta, pt ca se intampla prea des asta, si se intampla tuturor. Cine stie, poate si tu ai facut la fel cu o persoana de care acum nici nu-ti mai amintesti. Si nu ti-e bine si fara ei?

    • e posibil sa fi intors si eu spatele cuiva, nimeni nu-i perfect. nu, nu mi-e bine fara ei, mi-e dor mereu de ei, dar le respect decizia, nu poti iubi un om cu forta. am senzatia ca apropierea si timpul prea indelungat petrecut impreuna, secatuieste o relatie. se pare ca distantele regleaza mai bine sentimentele. sau poate ca incerc doar sa ma consolez cu asta 😉

      • a, nu, la partea cu distantele te aprob! cine stie, poate va veti revedea, aceeasi oameni, dar complet diferiti! 🙂

      • nu stiu si incerc sa iau lucrurile asa cum vin. nu vor fi prietenii astia, vor fi altii, nu vreau sa mai stau sa jelesc ceva trecut pe care nu-l pot influenta…
        avea compact-ul un vers intr-o piesa „o clipa sterge tot ce-ai scris o viata”. pt unii asa e, eu gandesc altfel, dar…

  6. Cu ce tristå reflectzie tzi-ai inceput såptåmana 😦 , bine cå esti realistå. Eu sunt foarte prietenoaså, dar din copilårie nu am mai avut o prietenå adevåratå (accea a murit la 16 ani). In decursul anilor am mai avut incercåri , dar toate esuate … din cel mai important motiv „ochii care nu se våd se uitå” 😀 ( eu m-am tot mutat la un interval de cca. 10 ani si de fiecare datå am zis cå am gåsit locul perfect in care så imbåtranim, dar …) C`est la vie 🙂

    • eu va admir, necesita mult curaj sa reiei totul de la inceput intr-un loc nou.
      subiectul ma bantuia de cateva saptamani, trebuia sa fac pace cu el… si am comis-o ieri, ca asa s-a nimerit 🙂
      poate trebuie sa invatam mereu ceva nou si de aceea relatiile se rup, tocmai pentru a face loc altora ce asteapta sa vina… eu-s mai conservatoare in ceea ce priveste oamenii 🙂

  7. Sunt o fire adaptabilå , dar asta nu inseamnå cå nu m-am lovit si eu de problema ta, numai cå nu o iau personal, ci spun ” asa mi-a fost scris” si cu asta basta 🙂 Conservatorismul meu stå cuminte deep in my mind,de obicei selectez din start persoanele, merg pe premiza respectului reciproc si apoi imi plac persoanele deschise, zambitoare, pozitive .Cele mai sigure prietene ale mele sunt pensionarele 🙂 Gåsesc mereu in vecinåtate pensionare singure care se bucurå de prezentza mea si eu de-a lor,gata så meargå la cafeneaua de tricotat, tur pe munte sau la cumpåråturi. Aici ele fiind mai in formå decat multe tinere, nu cicåle, nu se vaitå si rar cer ajutor.

  8. Și mai trist e când acest lucru se întâmplă într-o iubire. Atunci durerea și neputința de a înțelege e chiar mai mare. Dar deznodământul e același: ”Dacă contez atât de puțin pentru tine, atunci duce-te-ai! O să bocesc un timp după tine, dar o să-mi treacă până la urmă.”

  9. Am citit azi vb. astea si m-am gandit la tine 🙂
    „When people want to go
    Let them go
    Your destiny is never tied to anyone
    Who leaves you,
    & it doesn`t means that they are bad people.
    It just means that their part
    in your story is OVER „

  10. Ma regasesc si eu in articolul tau
    Am fost si cea care-a ramas si cea care-a plecat
    Se spune ca unii oameni raman in viata noastra pana-si implinesc menirea pe care-o aveau,pana ne invata ceva anume
    Probabil ca unori invatamintele sunt dureroase dar ma consoleaza cumva gandul ca nimic nu e randomizat ….lucrurile nu se intampla fara un motiv anume

    Iar in prietenie -comunicarea e importanta . Lucrurile trebuie spuse cat mai direct si mai sincer

    • am considerat mereu ca merita sa lupt pt ceva, cand simt ca si celalalt ma vrea in viata lui. cand dincolo e doar tacere, indiferent de eforturile mele… poate e cazul sa-mi vad de treaba mea…

      • Da, si eu cred ca e cazul
        Si mai e o situatia aparte si foarte deranjanta din punctul meu de vedere: atunci cand percepi ca pe „prieten” il deranjeaza fericirea ta de moment. O implinire, o calatorie mult dorita, o relatie, etc

      • da, am simtit si eu asta, insa ma gandesc ca poate se retrag in ideea ce ei cred ca nu mai am nevoie de mana lor. trista sau nu, mie mi-e dor totusi de ei…

  11. hmm… oamenii se schimbă. și noi la fel…
    viața unor poate lua întorsături neașteptate…alții poate nu sunt supărați pe tine, dar au cu siguranță ceva pe suflet care-i împidică să mai fie la fel…
    cine știe…
    e păcat, într-adevăr, când pierzi oameni dragi dar poate a adevărat că e făcut ca unii să treaca prin viața ta și să lase un semn…apoi să dispară…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s