Jurnal de vacanta: Ziua 8-Croaziera printre insule (partea a2a)

Escala de la Kefalonia a durat in jur de o ora, timp care a zburat pe nesimtite si ne-am imbarcat iar pe puntea de sus, urmarind iesirea in largul marii , darele siajului lasat de alte nave care au strabatut marea inaintea noastra, coamele fin inspumate ale valurilor, cercetand intinderea indigo, in cautarea delfinilor.

Drumul pana la urmatoarea insula, Ithaca, mi s-a parut scurt, un alt port mai mic, o locatie linistita, retrasa, iar la mal puzderie de iahturi sub diferite pavilioane. M-am uitat cu mirare la posesorii lor cum savurau o bautura rece pe punte, stand la o barfa mica alaturi de vecinii de ancora si m-am intrebat cum o fi sa traiesti o vara pe mare, sa haladuiesti pe valuri, sa ancorezi azi la o plaja mica printre stanci, maine intr-un port retras si sa cobori seara sa iei masa la taverna?

Ithaca lui Ulise nu mi-a atras atentia prin nimic deosebit, doar damingenele cu lichid colorat cu sistemul de cantarire la vedere, o mare aproape fara valuri, limpede ca peste tot pana acum si o terasa cu pisica. N-am remarcat nici o urma a razboiului de tesut al Penelopei si se pare ca exista o controversa privind punctul de plecare al eroului lui Homer, unii sustinand ca nu aceasta ar fi vechea Ithaca. Cu toate acestea, impresia de dupa amiaza linistita si un loc unde mi-ar fi placut sa lancezesc mai mult, m-au facut sa parasesc cu regret locul.

Am continuat cu o lunga plimbare pe mare, putina plaja in soarele deja prietenos, scrutand orizontul unde norii se amestecau cu crestele muntoase, adesea confundandu-se si intalnind iahturi zvelte alunecand pe luciul marii, ca niste fluturi albi furati de farmecul apei.

Asteptam cu nerabdare sa vedem grota de la Meganisi si cand am vazut ca vaporul se indreapta spre o deschidere in munte, ne-am intrebat cat de mare o fi si daca intram complet in ea sau doar o vom admira de aproape? E greu de povestit senzatia care m-a cuprins vazandu-ma intrata in grota, cu tot cu vapor si pierzandu-mi privirea in albastru suprinzator al marii care schimba cateva culori in adancimea clara. Desigur ca mi-am dorit sa fi putut face baie, insa am intrat doar cateva minute cu botul vaporului si apoi ne-am retras pentru ca un alt vapor isi astepta randul.

Luand la strabatut din nou marea, am aruncat ocheade indiscrete celor care s-au izolat gasind o plaja liliputana doar pt ei:

Si am atins ultimul obiectiv insula Scorpio, unde a locuit Onasis. Am admirat…. padurea care imbraca discret proprietatea si debarcaderul, fiindu-ne permis sa ne scaldam pe o plaja micuta, cu vegetatia aproape pana la apa, umbrita la ora aia de soarele care se indrepta spre apus. Spre capat era amenajata un fel de grota acoperita abundent de lastaris, insa fiind intr-un proces avansat de dardaiala in urma baii, am renuntat la chestionari prea atente.

Croaziera s-a incheiat la scurt timp, in portul de plecare, Nidri, sub un cer roz in nuantele blande ale apusului.

Seara am completat-o cu o clatita cu ciuperci, sunca si branza intr-un amestec delicios, iar apoi plina de impresii m-am abandonat unui somn fara vise catre o noua zi.