Timisoara Gospel Project- partea a doua

Pranzul celei de-a doua zi a sosit cu emotii, pentru ca ne-am intalnit in fata Penitenciarului, lucru pentru care am avut o strangere de inima, de cand am citit programul. Am intrat cate 20 si cand am trecut de o poarta, doua porti, trei porti, garduri, politisti cata frunza si iarba, mascati, caini… am simtit ca parca doua maini mi se incolacesc in jurul gatului si incep sa-mi ia aerul. Intr-un final ne-am oprit intr-o curte interioara, deocamdata goala si cat am facut repetitii intr-o cladire, mi-am mai revenit. Intre timp curtea s-a umplut in careu cu detinuti, toti la fel, cu priviri sumbre, curiozitatea elefantului fata de furnica-zero, priviri cantaritoare spre partea majoritara feminina a corului. M-am concentrat spre ce aveam de facut acolo, nu spre alte ganduri care nu-mi foloseau la nimic si am inceput sa cantam. Mergeam bine, era soare, o vreme de vara superba, insa dupa cateva piese, auditoriul era inert. Aplauda la comanda cand taceam si cam atat.

Intamplarea a facut sa nu mai functioneze curentul o vreme, pianul a devenit inutilizabil si am ramas curand fara piese de cantat la rece. Dominic n-a avut nici o problema, a inceput sa ne invete piese noi, atat pe cei din cor, cat si pe… ati ghicit! pe cei care ascultau. Nu mica mi-a fost mirarea cand i-am auzit ca au inceput sa cante firav si sa bata din palme alaturi de noi. Desigur, n-au participat toti, insa am simtit pe masura ce se derulau piesele, aveam si pian din nou, ca muzica ne adusese impreuna. Incredibil, se crease o punte reala, cantam cu totii indiferent daca eram in vizita acolo sau nu si ne-au bisat absolut frenetic!!! Am avut cred una din cele mai mari suprize placute din viata mea, vazand ca n-am avut dreptate si ca intadevar oamenii aceia s-au bucurat pentru ca le-am cantat! Am iesit cantand impreuna cu ei si ne-au condus dincolo de gard cu aplauzele, iar noi i-am mai salutat o data de final, cantandu-le din tot sufletul. Dintre cele trei concerte acesta a fost cel care m-a emotionat cel mai mult!

A urmat o pauza de cateva ore, in care ne-am refacut energiile risipite, la o shaormerie si in Parcul botanic, privind  copilasii mergand de-a busilea prin iarba, intr-un inceput de inserare, iar cand racoarea ne-a cuprins, ne-am adunat sa mai repetam putin. Se citea oboseala pe fata lui Dominic, el a dus tot greul zilelor astora, dar chiar si asa a gasit modalitatea de a ne cizela un pic „cozile” si de a rade cu noi cand am uitat sa ne oprim si ne-am dus cu linia melodica pe campii. Concertul din sala Palatului Baroc a debutat intr-o inghesuiala imensa. Eram noi aproape 100, iar spectatorii cam 300, inclusiv cei care stateau in picioare, plus pianul. Cu toate astea Dominic a reusit sa ne conduca la fel ca de obicei, am cucerit sala si spre final cantau si ei cu noi, iar aplauzele au fost interminabile, fara nici o indoiala aratand faptul ca le-a placut. Am sarit, am cantat, am dat tot cu bucurie si mi-a placut enorm ce si cum a iesit!

Ca o concluzie, mi s-au parut dificile repetitiile si la un moment dat m-am intrebat serios oare ce caut eu aici, in loc sa ma plimb pe afara sau sa dorm in patul meu linistita? Insa doar cand am auzit produsul final, am reusit sa-mi formez o parere pentru ce iubesc oamenii acestia atat de mult grupul si continua sa participe la cor de atat de multi ani. Atmosfera concertelor merita orice efort, iar muzica atinge corzile cele mai sensibile ale sufletului, il elibereaza si-l ridica acolo unde putine rele pot ajunge. Am plecat cantand in gand si dansand pe strazile pustii dupa 10 seara, dorindu-mi sa am parte de cat mai multe momente placute la intesitatea aceasta.

Anunțuri

15 gânduri despre „Timisoara Gospel Project- partea a doua

  1. mă simt atrasă de chestia asta, să știi. îmi place să cânt și m-aș simți tare bine alături de alții ca mine. La Iași însă n-am auzit de așa ceva.
    Frumos!

  2. Pingback: Cine a POS DRUmu pe la mine-n bătătură? | Cristian Dima

      • Red,in SUA albii nu cinta gospel.Poate doar cei care participa la slujbe religioase.Si asta pentru ca albii n-au cum sa traiasca,sa perceapa trairea muzicala a sclavilor.Si pe acolo (in SUA) se ia in serios activitatea de a cinta.
        Poate ca noi sintem mai pe-aproape,ca tot un fel de sclavie a fost si pe-aici de la razboi incoace…

      • stii, eu nu m-am gandit atat de departe, sclavie, negri, SUA. am ascultat in filme, mi-a placut, am incercat si eu. poate nu suna la fel, dar forta cantecului ce l-am creat impreuna un grup de oameni complet necunoscuti, in cateva ore, cu siguranta ca a insemnat ceva, atat pentru noi cat, mai ales pt cei carora le-am daruit muzica noastra.

  3. „Muzica gospel este muzica creștină afroamericană din secolele XX și XXI. Mai exact, gospelul este muzica bisericească a comunităților creștine afroamericane, în principal corală, caracterizată prin influențe de jazz și blues.” Nu toate melodiile cântate au fost gospel pur, dar toate au avut menirea de a crea punţi între oameni: între corişti şi dirijor, între corişti şi corişti şi, la final, între cor şi auditori, indiferent de poziţia socială, de nivelul de cultură (muzicală sau de altă natură) sau de eticheta religioasă a fiecăruia. Mă număr printre fericiţii începători în ale cântatului şi, pe lângă atmosfera foarte plăcută pe care Dominic a reuşit s-o creeze şi s-o menţină la repetiţii în ciuda oboselii, mi-a plăcut atitudinea coriştilor care au venit să cânte cu plăcere, cu pasiune şi dedicare. Fără prejudecăţi, fără ambiţii de vedete, fără bariere. Asemenea pentru „cerşetorii” de la azil cât şi pentru „prinţii” de la Palat, la fel pentru cei liberi cât şi pentru cei în „lanţuri”, asemenea pentru oameni cât şi pentru Hristos. Mi-aş dori ca şi versurile să pătrundă la fel de mult ca şi muzica în inimile şi în viaţa fiecăruia, fie el cântăreţ sau ascultător.

    • bine ai venit, adriana, cat de frumos ai exprimat tot ce am simtit si eu, exact ca si tine la prima infatisare… nu pot sa uit bucuria imensa pe care am simtit-o si puntea care s-a creat intre noi. toata stima organizatorilor, lui dominic si multumesc grupului pt primirea calda 🙂

  4. Oare m-ar primi si pe mine, afona cum sunt? Sa stii ca am tendinta de a canta mai tare decat ceilalti, desi nu ma poate intrece nimeni la falsat. M-au dat afara din corul scolii dupa prima repetitie. :))
    Serios, atmosfera de acolo este super!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s