O mica schimbare…

Se intampla ca uneori sa ma plictisesc de aceeasi imagine din oglinda. E adevarat ca-mi pot zambi mai des (daca nu-mi e foarte somn dimineata), imi pot increti nasul (dupa o varsta, ridurile iti dau seriozitate) sau scoate limba (mda, n-am zis despre care varsta vorbim!). Imi pot picta ochii intr-o culoare turbata sau buzele intr-o rosu aprins, dar dureaza, trebuie dexteritate, vointa si efectul adesea ma oboseste sau imi contrariaza cunoscutii. Si dintr-o data imi vine cate o idee salvatoare, pun mana pe telefon, ma programez si dau fuga la coafor, iarin timp ce astept sa se elibereze scaunul, privesc la tunsorile modelelor de pe pereti, scrutez celelalte femei din jur in cautarea unui indiciu, urmaresc suvitele abandonate pe podea, aratand ca frunzele ravasite ale toamnei si incerc sa-mi gasesc chemarea simtita intr-un coltisor ascuns al mintii. Oare vreau ceva nou? Dar ce? Si cum sa fie?

Imi vine randul, iau loc timid pe scaun fara sa ma fi decis ce vreau. Coafeza care ma cunoaste de multi ani, imi zambeste si ma asculta incercand sa-mi ghiceasca dispozitia sufleteasca, spunand ca adora oamenii ca mine, care-i dau mereu mana libera, sunt putini pretentiosi si aproape intotdeauna pleaca de la ea multunmiti si facand-o sa se simta utila. Relatia noastra dateaza de multi ani, de pe cand fiica-mea era doar o mogaldeata ce abia se vedea din oglinda si clipea aproape bazaind la fiecare clantanit hotarat al foarfecii. Anii au trecut, ele se intalnesc acum la evenimente deosebite pentru coafuri savante, sau sa-i scurteze un centimetru invizibil de par, iar eu continui sa vin oarecum neregulat, reusind cu greu sa impac dorintele de fudulie cu parul destul de putin tolerant la agresiuni.

Imi scutur amintirile, ma focalizez pe ce se intampla in pletele mele, odata ce m-am decis sa apuc taurul de coarne. Evident ca-mi tremura inimioara, dar ma avant! Daca nu risc niciodata, am sa stau mereu sa ma intreb cum ar fi fost daca as fi incercat. Trec prin deja stiutele procedee, stau o vreme cu manglavaisul in cap, povestesc cu fetele ce s-a mai intamplat si ma minunez de burtica uneia care asteapta un baietel ce va fi se pare, totusi fetita, ma supun masajului capilar bestial pe care mainile indemanatice ale unei doamne mi-l executa mereu fara cusur si cand aproape ca adorm gadilata pe fiecare folicul, ma trezesc din nou pe scaunul din fata oglinzii, fata in fata cu decizia luata. Prosopul zboara si inca nu-mi pot da seama de rezultat. Pe masura ce imi usuca si aranjeaza parul realizez ca schimbarea e „destul de” semnificativa, dar parca nu-mi displace total. Trec peste babalicismele care ma trag mereu inapoi, ma studiez si decid ca e ceea ce voiam: o reinventare, o alta eu, un fel de lup cu parul schimbat!

Ok, ceea ce incercam sa va spun, s-ar putea rezuma si in cateva cuvinte mai putin pompoase, dar e luni si ma simt vorbareata: nu mai sunt blonda (decat in minte, eventual!)… am trecut in tabara roscatelor!

Anunțuri

25 de gânduri despre „O mica schimbare…

  1. Anca, m-ai depasit. Asta vroiam sa fac si eu, sa revin la culoarea mea natuala, cea de roscat auriu, In ultimul moment m-am razgandit pentru ca trebuia sa ma duc la un job interviu si m-am zis ca e bine pentru momement sa nu incerc experimente. M-as soca si pe mine. Sunt blonda de vreo
    douazeci si ceva de ani. Cred ca si mama a uitat ce culoare am la par, darmite fiul meu care are 25 de ani. 🙂 Dar data viitoare, o sa trec la o alta culoare, la o alta stare si poate la o schimbare majora. Cine stie? Si pe mine coafurile noi ma binedispun, cu conditia sa fie conforma asteptarilor ori mai bune. 🙂
    Asteptam sa vedem si o fotografie relevanta. Cer prea mult? 🙂

  2. Intotdeauna e binevenita o schimbare de acest gen. Si eu am fost mult timp blonda(foarte deschis), iar vara trecuta mi-am inchis treptat parul pana a ajuns blond inchis cu reflexii castaniu-roscate. Dar niciodata nu as reveni la culoarea mea naturala, la negru. E mai bine asa, cu o culoare mai deschisa. Iar negru mie imi pare ca aspreste trasaturile, ca imbatraneste.
    Felicitari pentru curaj! 🙂

  3. Uite si eu trebuie sa fac schimbarea asta! Momentan am 3 nunate in par! sunt satena la radacina si blonda deschis cu saten deschis pe lungimea firului! imi placea asa dar m-am saturat!
    Astept si eu sa apuc taurul de coarne! sa fac miscarea

  4. Pingback: Cu cine mă văd mâine seară | Oana Kovacs

  5. Esti tare!! Pune si tu o foto … din spate 😉 sau din ” avion”pt. a avea si noi( åstia de la distantzå) o idee. Eu visez doar la o culoare de roscat-morcov- aråmiu, dar sigur nu am så må fac asa decat peste 30 de ani :D, cand nu o så mai intereseze pe nimeni. Momentan råman asa cum am fost de micå ;-), chiar ieri am reimprospåtat culoarea si am si foto 😉 dar zis nu era ceva de blog 😛

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s