Citind un post la Vienela, imi amintesc de primele povestiri ale celor care au vizitat strainataturile si au parcat prin bai, incercand de zor sa faca sa porneasca apa la chiuvete sau prin cabinele de toaleta. Cascasem ochii cat cepele cand imi explicau amanuntit cum daca te deplasezi din fata WC-ului porneste apa singura, ca in unele cazuri dupa ce apesi o clapeta in perete, ti se roteste capacul cu totul, avand o folie desupra, mereu alta sau ca exista o legatura intre lumina din plafon si trasul apei. Era acum multi ani, prin antichitate, cand inca vazusem doar tara vecina si prietena Bulgaria, intr-o scurta aruncare de la marea noastra la marea lor si chestiile civilizate ma umpleau de uimire. Treptat am avut sansa sa-mi largesc orizontul si aflata in cabina de proba la butoane, stil naveta spatiala, n-am plecat pana n-am descoperit plina de nerabdare, mereu alta tehnica de spalare a recipientului. De la butoane ascunse discret la nivelul podelei, la pedale de care-ti puteai rupe nasul daca nu cascai ochii la picioare sau clasicele clape aflate la indemana pe perete.
Nu mica mi-a fost mirarea cand am intrat de curand intr-o astfel de cabina de baie, in urbea noastra, modernizata cel putin in centru la nivelul celor de afara si dupa ce mi-am rezolvat problemele, am inceput sa caut butonul cu pricina. Chestia asta daca n-o vad din prima, ma plaseaza mereu la granita dintre stanjeneala prostului care nu vede ceva evident si perspicacitatea inginereasca necesara descurcarii oricarei situatii, indiferent cat de complicata pare la prima vedere. Asadar dau cu mana pe perete, unde tapetul uniform neted si rectiliniu nu arata nimic, scanez podeaua de sus, ma aplec incredula sa vad sub si constat ca nu gasesc nimic ce sa semene a butonel, clapeta, maneta … sau macar o galeata incapatoare- asa cum se rezolva problema rustic din analele istoriei. Iau o figura demna de Einstein si gandesc profund: e imposibil sa nu existe un sistem sa tragi apa! Reiau operatiunile anterioare meditand la inerenta unei vizite la oftalmo… cand vad o umbra ca un snur metalic foarte subtire- insesizabil- ce cobora elegant din tavan. Imi benoclez ochelarii mai bine si vaaaaaadddddddd!!! Erau pe vremuri rezervoarele acelea sus plasate, pe care le actionai cu un cablu/sfoara/ lant sau orice atarna. Chestia asta era o treaba de genul asta, nu-mi mai amintesc daca am vazut si rezervorul ca m-a pufnit rasul puternic si mi-a disparut toate ingeniozitatea tehnica indelung chinuita.
Felicitari instalatorilor care au creat mica ghicitoare! Uite asa scapam de automatismul miscarilor zilnice si incepem sa ne redescoperim talentele ascunse.
V-ati prins urechile vreodata pe undeva, sa nu stiti sa porniti/ utilizati vreo smecherie de folosinta generala?