Mica petrecere de Craciun

Din intamplare m-am gasit alaturi de cateva colege, la petrecerea de sfarsit de an a unei firme colaboratoare italiene. Desi tangenta mea cu produsele firmei tinde vertiginos spre zero, dorinta de a vedea despre ce e vorba a invins timiditatea si vremea cainoasa de afara. E adevarat ca prin nametii la care a lucrat baba iarna sarguincios am triplat timpul de teleportare, insa evadarea pentru o sambata seara din confortul domiciliului conjugal, ne-a facut pe toate zambitoare din cale-afara! La prima vedere s-a dovedit ca gandurile de acasa nu s-au potrivit cu atmosfera de la fata locului. In locul muzicii asurzitoare de timpane si a dezmatului culinar, adunarea s-a dovedit mai degraba o petrecere micuta, unde rafinamentul inlocuieste cantitatea, iar muzica domoala cantata live la pian, suplineste basii urlati in boxe. S-a inceput cu sangria, care pentru mine a fost o revelatie si cateva felioare de salamuri si branzeturi italiene. Apoi a sosit o mancarica de carne macinata cu niste carnaciori mici foarte picanti, insotiti de o mamaliguta aurie (si eu care credeam ca numai noi mancam asa ceva…). Daca mancarea a fost adusa deja portionata in farfurii de plastic, vinul a fost la discretie, alb sau rosu dupa referinte. Sa fiu sincera eu nefiind practicanta serioasa, as fi ales ceva mai dulce, insa cunoscatorii au degustat indelung licorile.

Ca sa mai odihnim burtile, au stins lumina si ne-au pus la informat, cu un filmulet care prezenta istoria de 30 ani a firmei, incepand de la un depozit micut si trecand prin diverse stadii de evolutie. Desi ne-au amenintat si shashait de cateva ori, nu ne-am putut opri din susotit si comentarii, exact ca niste scolari cand se fac proiectii in clasa si profesorul nu stie exact cine face galagie. Intr-un final filmul s-a terminat si pe fond de muzica de pian am sporovait scurt, in asteptarea tombolei. Totusi, inaintea tragerilor, au fost premiati clientii care au adus cele mai mari beneficii firmei si s-a dovedid ca premiul intai l-am adjudecat noi, cu mare aplomb! Ne-am pozat alaturi de italieni si bradul impodobit, dorindu-mi in secret un panetonne, de care sunt indragostita. Desigur ca numerele celor care au fost premiati intial au fost scoase din urna de tombola, dar noi am tot chibitat, pana la final, fara sa stim.

Una peste alta, fiecare din firmele participante a castigat  un cadou mai mare sau mai mic, iar dupa friptura de porc scaldata intr-un sos delicios de branza si ciuperci, ne-am retras discret. Din pacate vremea nu se domolise- ningea abundent, sediul firmei italiene fiind in afara orasului, a fost o adevarata aventura sa gasim un taxi, dar pana la urma am reusit sa ajungem acasa, dupa ce (nimic anormal, as zice eu!) mi-am uitat panetone-le dupa care am bazait toata seara, in taxiul uneia dintre colege.

A fost o seara agreabila poate tocmai prin diversitatea asteptarilor si combinatia calitatii servita fara fasoane. Cel putin din exterior mi-au dat impresia unui colectiv inchegat, cu sefi sufletisti, oameni care se respecta intre ei si vin cu drag la munca. La final, boss-ul italian a primit o medalie din partea angajatilor, plina de laude la adresa lui, lucru care l-a emotionat si l-a facut sa se codeasca o vreme sa ne citeasca ce scria pe ea. Un gest frumos, primit frumos. M-am simtit placut si cred ca ar fi cazul sa dau deschiderea la petrecerile de sezon, avand in vedere ca intentionez sa mai bifez doua!

Anunțuri

12 gânduri despre „Mica petrecere de Craciun

  1. Putzin,bun si frumos 😉 Succes si la urmåtoarele petreceri. Pe aici se obisnuiesc petrecerile så inceapå in ultimele 2 såpt. din Noemb. panå prin prin prima din Dec., restul lunii sunt foarte ocupatzi cu fam.. cumpåråturi si planuri pt. anul care vine .

  2. Serios, l-ai uitat in taxi??? Si eu iubesc cozonacele italienesti (eu asa le numesc) cand ajung in It. mananc pt tot anul :)Mi-a placut ce ne-ai povestit de la petrecere, acum salivez dupa friptura aceea si sangria!!! Pozele unde-s? 🙂

    • nu ma prea pricep sa identific din ce-s carnatii… sa fie buni e destul 🙂
      da, au fost foarte de treaba si intr-un alt mod decat petrecerile noastre, fara fast si paraduiala, o gustarica, un premiu, o poveste.

  3. Cu asa sefi, sa tot faci treaba! E bine de stiut, in cazul in care te hotarasti sa iti schimbi locul de munca. :))
    Mie mi se pare mult mai bun cozonacul nostru traditional. Si am incercat nenumarate sortimente de panettone. In general nu prea imi plac dulciurile italienilor. Dar ador mancarea lor. In aceasta privinta sunt mai macaronara decat macaronarii. :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s