Cat de repede arunci mata in curtea altuia?

Munca, inceput de an, inventar, numarari, praf, lipsa de chef, nostalgie privind in urma la zilele de lancezeala. Bate un client la usa, dorind niste indicatii. Cum afara e tot iarna, il poftesc inauntru chiar daca numai chef de povesti nu aveam la ora aia, cocosata de spate de la taratul pe sub rafturi si permutari complicate. Imi dau seama ce cauta si ne deplasam impreuna catre raftul cel mai indepartat dinspre usa, ii arat, concluzionam ca i-ar trebui ceva asemanator insa eu nu-i pot oferi, omul ia cap compas iesirea. Dau sa-l urmez cand imi cade privirea pe gresie: plin de  noroi, ca si bucatelele de paine care aratau drumul din poveste spre casa in Hansel si Gretel. Mda, m-am gandit, exact chef de sesiune de maturat aveam acum si ma uit cu o privire incruntata spre bietul om, oprindu-ma in ultima secunda sa-l intreb unde a gasit atata noroi ca-i uscat pe drum si… chiar asfaltat! Il blagoslovesc dand marunt din buze,  pleaca fara sa ma auda, ma indrept spre locul maturii, cand ce sa vezi? Bucatelele de noroi continuau pana sub biroul meu si cum cel pe care-l privisem asasin cu cateva clipe inainte nu trecuse pe acolo, cad pe ganduri prin eliminare: daca nu el… ma uit in jur nimeni altcineva! Ciudat, raman doar eu!!! Imi scutur un bocanc de gresie si minunea se repeta: bucatelele de noroi incriminate mai devreme erau produse exact de bocancii mei. Iau o figura inteligenta si ma gandesc, chiar asa de somn mi-a fost azi dimineata ca am scurtat drumul pe aratura??? cred ca era ora revelatiilor, ca m-a mai lovit una: cu o seara inainte am urmarit preotul prin jurul blocului, ca venise cu Boboteaza  cand nu ajunsesem inca acasa si-l ratasem la mustata. Imi amintesc ca am gasit o alee unde se topise asfaltul, m-am impotmolit usor in materii cleioase, dar aveam alte preocupari atunci.

Asadar am rezolvat misterul si am ridicat ochii in sus a multumire, ca uneori mai si tac, ca in elanul meu de a-l pune pe bietul om sa-si curate incaltarile la usa, poate ma alegeam cu ceva cuvinte mai putin magulitoare (ca sa nu zic, un cap in gura!).

Trebuie sa recunosc ca mi-e mult mai usor sa dau vina pe altii, cand e vorba de tras la raspundere pentru ceva neplacut, iar treaba cu aruncatul matei peste gard, uneori poate fi teribil de confortabila. Voi practicati sportul asta?

16 thoughts on “Cat de repede arunci mata in curtea altuia?

  1. Felicitari pentru prezenta de spirit, da, ajuta in viata.😀 Uneori, singurul lucru pe care trebuie sa-l facem, e sa tacem. Bine, poate pe bloguri nu e valabila varianta asta, dar si aici sunt situatii.😛
    Da, mi se mai intampla si mie, uneori ma insel, alteori nu. Dar se intampla si invers, ca altii sa dea vina pe mine si atunci e chiar neplacut! Doar ca sunt momente cand cu greu iti mentii luciditatea si obiectivitatea.

    • asta cu datul vinei pe mine, mi se intampla mai ales la munca, am colegi care stau in alt sediu si la intrebarea sefului amenintatoare „cine a facut asta???” cateva degete se indreapta urgent spre cine nu-i acolo sa se apere😀
      dar eu zic, sa fim sanatosi, ca ne descurcam cu toate!

  2. Pingback: Blogul Anului 2012 | In jurul Kadiei

  3. Bine-nteles ca si mie mi se intampla, mai ales cand uit ca am folosit un lucru si il gasesc unde nu ii este locul. Ii cert pe baieti si ei se uita la mine ca la extraterestrii. Atunci ma gandesc, dau filmul inapoi si imi amintesc ca eu am umblat ultima data cu obiectul respectiv. Stii care este culmea? Uneori nici nu imi vine sa recunosc, stiind cate am bombanit… :))

  4. Adevarul e , cine nu pateste de astea?🙂
    Postarea asta mi-a amintit de o povestioara , ce tot circula pe mail , sub forma de pps , dar si altfel , unde o tipa , asteptand avionul intr-o sala de aeroport , se apuca si mananca biscuitii unui tip de langa ea si era foarte indignata ca ala se autoserveste din pachet , cu maxima nesimtire.Chiar , la ultimul biscuite , tipul rupe biscuitele pe din doua si il imparte cu ea,dupa care pleaca la avionul lui….moment la care tipa , gata sa izbucneasca asa ca tine cu clientul 😀 , se abtine in ultima clipa si deschide poseta sa mai scoata un pachet plin , de biscuiti , din geanta si constata ca acolo sunt ambele pachete , de fapt ea mancase din pachetul tipului respectiv.

  5. Na normal, practicat f des sportul asta, mai ales cu soramea, dar de ceva timp încerc sa ma controlez…eh, se întâmpla, oricum ai povestit cu așa umor, chiar mi a placut:D

  6. Ce frumos ai povestit…m-am amuzat copios!cred ca tuturor ni se intampla sa mai aruncam mata in gradina altuia,insa cu cat realizam mai mult cu atat reusim sa renuntam treptat la sportul asta.Ma bucur ca am ajus pe blogul tau.E minunat!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s