Bocanci noi

Dupa cum poate stiti umblu mult pe jos, asa ca incaltamintea mea nu prezinta tocuri decat in ocazii extrem de festive si daca nu e de calitate, sucomba in maxim un anotimp. Din nefericire s-a intamplat sa-mi capoteze ambele incaltari de sezon, in plin proces de topire a mizeriei de zapada din care au mai ramas pe strazi munti interminabili de un gri deplorabil. In plus, m-am descoperit extrem de iritabila cand simt apa rece insinuandu-se tiptil sub talpa si murandu-mi temeinic ciorapii.

La sugestia unui prieten am inceput sa survolez oferta Decathonului, stiind ca au produse de o calitate si tehnologie mai ridicata, pe langa servicii de servire deosebite. Am facut un studiu „aprofundat” pe net, alegandu-mi culoarea, marimea si modelul, la un pret care sa nu-mi ofileasca mortal bugetul, subtiat bine dupa de Sarbatori, am rugat un coleg sa ma arunce cu masina pana acolo, sa nu conturb traseistele care fac soseaua, exact pe portiunea dintre capatul liniei autobuzului si locatia magazinului (vreo 5min de mers pe jos) si am intrat dornica de conduri noi, in Decathlon. Pustietate maxima, ca lumea nu-si mai cumpara nimic la ora asta, dar nici nu ia apa in bocanci ca mine! Am cascat ochii pe sus sa reperez raionul de incaltari, am gasit niste papuci la capat de rand si din aproape in aproape, magazinul nefiind asa stufos, am zarit ce vazusem pe net. Aratau chiar mai bine in realitate, blanita era moale, eticheta produsului promitea tot felul de avantaje, pretul cel cunoscut. E drept ca dupa spusele prietenului meu ma asteptam sa ma abordeze cineva, sa ma intrebe ce doresc si daca ma poate ajuta, avand in vedere ca eram singura clienta pe-o raza de cateva randuri, eventual sa-mi sugereze si alte variante, dar cred ca deja fabulez! Ritmic se auzea sunetul unei mingi de ping-pong, dincolo de raft, semn ca cineva se distra la palete. Am incercat cateva marimi, m-am fudulit de una singura, am incercat si alt model, un fel de cizme care totusi nu mi-au placut, m-am chiorat bine la limbile bocancilor sa fie acelasi numar (mi-a fost lene sa-mi schimb ochelarii) si dupa vreun sfert de ora de invarteli, am luat bocancii in mana (tot lene sa agat un cos) si am ajuns la casa. Doua duduite mi-au scanat produsul cu privirea indreptata intr-un punct mort, fara sa ma bage in seama cand am spus ca „sper ca papucii sunt pereche”. Am priceput aluzia „da banii si fa pasi!”, m-am conformat, asteptand dupa achitare sa primesc o cutie sau ceva in care sa-mi trasport achizitia. Vazand ca nu se intampla nimic, am indraznit sa intreb daca nu-mi da o punga? Amabila domnisoara mi-a facut un semn scurt din incheietura, spre plasele care erau agatate in nasul meu, mi-am desfacut una, am parcat bocancii in interior si m-am indreptat spre usa. Cand am trecut de chestiile alea pentru hoti au inceput sa se aprida luminitele si m-am oprit nesigura, intreband gardianul din ochi „mai fac un pas sau deja ma arestati?”. Omul a zambit, mi-a luat punga, a trecut-o prin ceva aparat si mi-a inapoiat-o- in sfarsit o figura voioasa! Am mai trecut o data prin usa cu pricina de data asta fara semnale acustice si mi-am luat la revedere.

Achizitia, cel putin pana acum, s-a dovedit foarte buna, insa am ramas cu senzatia de vizitare a unui spatiu gol complet, fara personal, in care daca stii ce ai de facut si vii informat te descurci, iar daca nu, improvizezi. Probabil ca Decathlonul din Bucuresti beneficiaza de personal mai mult sau prietenul meu a avut sansa unui om interesat sa vanda,  avand galeata cu apa langa raft sa-i arate pe viu cat de etanse sunt incaltarile si povestindu-i ce avantaje si din ce materiale speciale sunt facute. Una peste alta, am rezolvat problema si pot privi cu mai multa incredere iarna care nu da semne de oboseala!

17 thoughts on “Bocanci noi

  1. Ce oribil si in ipostaza de cumpåråtor si in aceea de patron. Sincer cu asa servicii, nu-i de mirare cand se tot inchid magazinel. Dacå se intampla asa aici, in clipa in care ajungeam acaså trimiteam un mail firmei cu foto si plangerea mea, iar a 2-a zi treceam så må asigur cå sunt schimbåri vizibile😉

    • 😀 de ce sa le fac eu rau oamenilor, isi fac singuri. sau poate am prins eu un moment in care era lumea lipsita de chef. adevarul e ca nici n-am solicitat ajutorul cuiva. poate daca as fi deschis gura… se gasea cineva amabil sa ma indrume. eu insa imi facusem temele de acasa, m-am descurcat, doar ca ma asteptam la altceva…

  2. Uh, asteptam si o poza cu noua achizitie. Sa-i porti sanatoasa, am intrat pe site-ul magazinului (se pare ca au un sediu chiar la mine pe strada), dar nu am gasit la sectiunea incaltaminte cine stie ce produse.
    Nu stiu ce sa zic, de obicei mie imi plac magazinele mari, spatioase, in care nu te intreaba nimeni de sanatate, in care esti lasat sa respiri…in voie. Desigur, sunt momente cand ai nevoie de o mana de ajutor. De obicei gasesc un angajat care sa ma lamureasca…in cele din urma.😀
    Eu mi-am gasit magazinul ideal de incaltaminte. Dupa ce toata viata am suferit cumplit la capitolul asta, in sfarsit pot spune ca sunt fericita, merg comod si in siguranta(nu am probleme cu apa, zapada, nu alunec).

    • n-am pus poza, pentru ca intra mai degraba la utili, decat la frumosi, desi mie-mi sunt tare dragi.
      in general si mie imi place sa fiu lasata in pace, insa exista tot felul de membrane, mod de re-impermeabilizare, rezistenta la apa sau frig, confort al piciorului sau coloanei vertebrale care mi-ar fi placut sa le aud in detaliu. dar am cautat pe net😉

    • exact asa m-am ganditr si eu. ce mi s-a parut insa spectaculos e ca ducand gunoiul intr-o seara n-am sesizat o balta in care am intrat… pana la sireturi (eram fara ciorapi in bocanci) si n-am simtit prin papuc raceala apei- cum se simte de obicei transferul, chiar daca nu te uzi. am gandit wow!!! deci se poate!
      multumesc de urare🙂

  3. S-ar parea ca asta e politica la Decathlon, pentru ca am fost la unul din Italia si la altul din Ungaria. In niciunul dintre ele nu m-a abordat nimeni, cu exceptia cazului cand s-a ratacit Ziurel si mi l-au adus agatat de o aripa.

    • 😀 eu am mers la ei, stiind ca au chestii inovatoare si in urma povestii unui prieten care-mi descrisese cum omul de pe raion i-a scufundat bocancii in galeata cu apa sa-i arate ca nu se uda. e clar asteptarile mele au fost prea mari…dar produsul isi merita banii!

  4. Din păcate, aşa e la noi, la români, foarte adesea… Serviabilitatea este în mare suferinţă. În loc de zâmbet şi amabilitate, clientul român începe cu „nu vă supăraţi”, de parcă vânzătorul îţi face vreun favor dacă te bagă în seamă!
    Numai bine îţi doresc!🙂 Şi să porţi sănătoasă bocănceii!

  5. Sa-i porti sanatoasa bocancii.
    Eu in Decathlon inca n-am calcat ca sportiva nu-s si nici shopping de altceva n-am avut de facut pe acolo. Dar din ce am auzit de la altii, parerile-s impartite. Alex de exemplu a fost incantat de magazin, pe cand niste prieteni nu-l suporta :)).

  6. Pingback: Una bună, una rea | Oana Kovacs

  7. Anca, eu cred ca este mai bine asa, decat cum am vazut intr-un mall de la noi, unde te studiaza din cap pana in picioare de la intrare, sa isi dea seama daca ai intrat sa te incalzesti sau chiar ai bani la tine, apoi te insotesc ca niste umbre prim magazin, plictisindu-te cu intrebari si oferte la papuci, cand tu ai nevoie de sandale.

    • si asta e adevarat, nu-mi plac oamenii insistenti, care se baga in seama fara sa-i soliciti. mie mi se pare foarte evident cand un om are nevoie de o sugestie si cauta in jur instinctiv un sfat si cand stie exact ce are de facut si-ti raspunde taios. o fi limbajul corporal atat de greu de interpretat pt unii?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s