Ganduri, valuri…

Debut de prietenie, plimbari, schimburi de replici subantelese, sentimentul ca se petrece ceva frumos, pana cand intr-o seara inainte de a adormi in culcusul bratului lui rasucit cald in jurul tau iti arunca neglijent o remarca ” stii, n-as vrea ca relatia noastra sa devina ceva foarte serios…” Prima oara zambesti gandind la o casatorie pe care nici n-ai schitat-o la nivelul primar de cunostinte la care sunteti, dar incet un fior rece iti strange stomacul. Realizezi ca-ti spune voalat ca nu esti tu „aia unica” si ca desi adormiti pasnic in seara aceea tarzie de weekend placut, e posibil sa fii exact ceea ce urasti mai mult, doar o statie scurta intre doua trenuri. Te resemnezi ca ai gresit iar, iti aduni sperantele risipite printre hainele aruncate in focul pasiunii si decizi sa tratezi problema cu jumatatea superioara mai inteligenta a corpului. In timp ce-i zambeste casierei la magazin, intinzandu-se intr-o conversatie lipicioasa, interminabila mustind de invitatii, privesti fata simpatica pe jumatate contrariata de prezenta ta si, desi incerci sa pozezi in indiferenta, realizezi ca unghiul sub care te bate soarele e gresit si te retragi discret din raza. Te mai suna o vreme pana realizeaza ca ai disparut din viata lui…

„Vreau sa divortez!” Trei cuvinte simple in esenta, care dintr-o data te arunca intr-o alta dimensiune, unde nu mai auzi nimic, dar o durere absurda, adanca si devastatoare te goleste de viata. Toate temerile, banuielile si presupunerile tale din ultima vreme, dorinta ta de a ignora relatia din ce in ce mai subtire, momentele tot mai rare si fortate petrecute impreuna devin reale. Dai sa fugi, sa pui distanta intre lucrurile rele care ti se intampla, dar realizezi ca oriunde mergi, totul e cu tine, infasurat strans in jurul tau, intunecandu-ti mintea si lasandu-te fara dorinte. Cu timpul durerea se estompeaza, omul fara de care credeai ca nu poti incepe o noua zi, devine un strain, te recalibrezi sperand ca intr-un fel sau altul va fi bine…

Esti singur, singura miscare sunt luminitele bradului, clipind cald si usor vestejit in amintirea sarbatorilor abia trecute. Te intrebi daca ai vrea sa-ti schimbi starea de liniste de acum, cu una de fluturi in stomac si eziti, stiind ca tot ce-i frumos doare la final, ca oamenii sunt greu de inteles si suportat, iar tu esti unul dintre ei. Zambesti si intinzi agale mana dupa cartea subtirica abia inceputa, sprijinita domol pe perna, cu foile usor ravasite de mana altui cititor nerabdator si te afunzi curios in lectura, uitand cele cateva clipe de ezitare. In fond cum spunea Scarlet „si maine e o zi”…

35 thoughts on “Ganduri, valuri…

  1. Pe undeva zaresc ceva tristete in acest articol! cred ca sa divortezi cand inca iubesti e cel mai dureros! Daca esti singura poti sa cauti pe cineva! Daca traiesti o aventura poti sa alegi sa te bucuri de ea, poti sa ramai singura sau sa dai la schimb cand apare ceva mai bun! Oricum ai de ales!

    Cand divortezi cuvantul tau nu prea mai conteaza … Nici sentimentele! Nici durerea, Nici ce a fost!
    Nici ca as vrea sa trec prin asa ceva!😉

  2. Fiecare dintre aceste situatii ascunde neliniste, durere, dezamagire, dar mai adanc, acolo unde rar reusim sa ajungem, sta ascunsa speranta, cea care ne poarta mai departe pe valurile vietii.

    • ioana si eu cred la fel, de aceea resping filmele triste, piesele muzicale plangacioase si in general tot ce ma deprima. cand un prieten sufera insa… trebuie sa fiu acolo. nu pot uita ca si altii au fost prezenti pt mine si a contat enorm.

    • as zice ca ai dreptate doar pe jumatate, sunt statii intradevar… insa pot duce in multe directii, depinde de capacitatea omului care le experimenteaza de a le depasi si de a se relansa… tot ce nu ne omoara, ne intareste!

  3. Daca omul iti spune abia dupa o noapte de dragoste ca nu vrea o relatie serioasa, inseamna ca si caracterul lui e dupa cum ii e relatia. Suntem ceea ce facem, ce spune, ce mancam. Nu numai ca e frustrant ca ai fost manipulata dar incepi sa te gandesti ca singuratatea e o optiune mai buna. Este. Pentru scurta durata. Nu suntem antisociali. Ne regasim, ne adunam puterile si mergem mai departe, cu inca o experienta in rucsac. Cartile nu sunt prietenii nostri pentru tot timpul. Nu te poti refugia de bataliile vietii in carte. Ai pierdut o batalie. Mergi mai departe. Viata merita traita la cote maxime.

  4. Ce as putea sa spun…nimic nu e întâmplător, totul are un rost, un sens, o semnificatie…poate ca nu realizam asta suficient încât sa ne aline in momente ca acestea…dar se pare ca toate trec si mereu dupa cel mai intunecat apus urmeaza minunatul rasarit…

  5. Orice sfarsit e un nou inceput, asta m-a invatat pe mine viata. Trebuie doar sa nu disperam, sa credeam in el si sa ni-l facem frumos. Niciodata n-am intelege fericirea si implinirea fara acele moemente de tristete, suparare, singuratate.

    • se pare ca putem aprecia viata doar prin comparatie, pierzand si recapatand lucruri pe care le credeam pe deplin ale noastre. pana la urma singura chestie definitiva e moartea, restul oricat de grav pare, se rezolva cu timpul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s