Alo, pamantul?

Dimineata, casti in urechi, frig puternic, bag volum la muzica si imi iau picioarele la spinare, incaltata fiind cu noile achizitii antiderapante, bucuroasa nevoie mare ca in sfarsit a nins putin sa-mi testez incaltarile pe zapada. Aderenta buna si frigul m-au facut sa-mi imprim o viteza optimista, fredonand in ritm cu cel care-mi urla in urechi. Eficienta metoda de activare intr-o dimineata rece de iarna, complet contraindicat cand nu stii ce se afla sub zapada! N-am apucat sa parcurg toata strada cand prind o portiune alunecoasa, ma lansez lung si inalt spre inaltul cerului, pe care-l ratez la marea arta, cazand abrupt, imprastiat si incomensurabil de dureros pe partea dorsala, unde cu siguranta ca stramosii mei ancestrali aveau o frumusete de coada, dar eu am doar un os sensibil si neprotejat la socuri. Pret de cateva momente n-am reusit decat sa ingaim un geamat si sa-mi trag rasuflarea icnit. Partea pe care stateam nauca, imi exploda de durere! Mi-am strans vointa din toate colturile, m-am ridicat si am pornit mai departe incercand sa realizez daca in partea de jos am ceva rupt. Sunt o mare fricoasa si am rezistenta la durere fizica a unui melc degerat, astfel incat in scurt timp mi s-a tulburat vederea si mi-a venit sa dau la rate. M-am oprit intr-un parc si m-am asezat chircita pe-o banca. Era liniste, am inchis ochii si … am asteptat sa ma fac bine! Ningea fin, era tot la fel de rece, lumea curgea la fel de nepasatoare pe langa mine si pe masura ce mi se facea frig m-am calmat, m-am evaluat si am mai incercat o data sa plec. De data asta aveam mintea limpede, iar greata se domolise. Mergand si vazand ca nu mi se imprastie organele prin zapada proaspat ninsa, am realizat ca nu mor atat de simplu si ca mai am de chinuit o vreme, asa ca m-am opintit la urcare in autobuz si m-am plasat usurel pe un scaun, schimbandu-mi pozitia dureroasa de mai multe ori pana la destinatie.

E posibil sa-mi fi invatat lectia: pe teren acoperit cu diverse chestii albe sau noroioase se merge cu grija, indiferent ce posezi in picioare, iar clipa de fericire se degusta din plin- poate dura uneori infinitezimal, fara sa stii ce-ti rezerva minutul urmator!

26 thoughts on “Alo, pamantul?

  1. Off! Îmi pare tare rău că te-ai lovit așa de tare. Am pățit-o și eu acum ceva timp, chiar mai nasol: am luat vreo 4 trepte și m-am lovit și la coaste și la cot și la antebraț, de-am văzut stele verzi mii. Durerea a trecut cu greu. Sper ca la tine să fie refacerea grabnică! Sănătate!
    PS Tre’ să-ți spun totuși că m-am distrat citind articolul. Nu de ce-ai pățit, ci de cum ai povestit.😀

    • asta mi-am si dorit, doar nu vin aici sa ma plang🙂
      inca mai sufar si cel mai tare ma deranjeaza ca nu pot zumbali… dar imi revin eu!
      multumesc de urari, sanatate multa si voua!

  2. Zic ca n-ar fi rau sa-ti faci o poza la partea osoasa din zona.Nu rezolva problema,dar macar stii ce se poate intimpla daca mai tragi o cadere .
    Dupa o astfel de cazatura n-am putut ride in voie si am umblat cracanat toata iarna.Iar la urmatoarea cazatura,tot pe cur,mi-am fisurat trei vertebre si de atunci ma „distrez” de cite ori trec nori pe cer….

  3. te inteleg perfect …doar ca eu nu ma invat minte niciodata…persist … ma lupt cu gheata in fiecare an …voit🙂 … am expierenta la a ma imbraca numai cu cate o mana :-))

  4. Marturisesc cu vinovatie ca am ras in hohote citind postarea, dar jur ca-i doar din cauza maiestriei cu care ai povestit si nu din cauza intamplarii propriu zise!🙂 Insanatosire grabnica iti doresc si sa ai o saptamana colorata!

    • bine ai venit, andera y!
      mai spuneam undeva ca asta a fost si rostul postarii, ca doar n-o sa ma plang ca in timp ce-i zapada peste tot, eu alerg ca nebuna in loc sa casc ochii pe unde merg😀 multumesc, deja sunt mult mai bine. numai chestii placute si tie iti doresc!

  5. Mai bine am merge cu patinele la servici.Cred ca am fi mai in siguranta. Trotuarele iarna aceasta au fost o adevarata provocare si un mare test.
    Sanatate si…ai grija pe unde si pe ce calci.

    • as zice ca ma descurc si cu bocancii. ca sa fiu sincera n-am mai cazut adult fiind iarna pe teren alunecos. uzual casc ochii bine si merg cu grija. acum am fortat nota🙂
      multumesc de urare, clopotel si tie numai bine!

  6. Nasol sa pici pe coccis (noada)! Ti se zdruncina si creierii din cap, nu numai spatele.
    Asta-i un bobarnac pe care ti l-a dat Doamne-Doamne ca prea erai tantosa cu galosii tai cei noi. ;))
    Noa, lasa ca trece cu bine si asta.
    Toate gandurile mele bune!

  7. Oh, biata de tine, imi inchipui ce de injuråturi cu ochii pe noua achizitzie🙂, dar nu esti sg. Eu am påtzit la fel, numai cå norocul meu era plecat la plimbare, iar eu am ajuns la spital cu cotul drept sfåramat in 3 si am avut noroc cå am scåpat doar cu o operatzie, nu si suruburi prin cot😀

  8. Mi s-au zgaltait si mie cei doi neuroni odata, dupa o asemenea cazatura. Dar cel mai rau a fost cand am avut timp sa ma protejez (in timpul cazaturii) si am bagat cotul, sa nu dau cu capul de gresia uda. Durere ca aia nu am mai simtit niciodata. In cateva secunde, cotul era cat jumatate de pepene si aveam niste frisoane…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s