Limbaj corporal pentru vanzatori

Realizand ca o multime de oameni de care ma lovesc cand vreau sa cumpar ceva, reactioneaza diferit fata de ce-mi doresc eu, m-am gandit sa le dau de gandit:

1. Daca intru zambind extra larg, lent, singura si caut cu insistenta contactul vizual cu tine, vanzatorul, in mod evident sunt pe teren necunoscut, nu stiu unde, ce si cum ar trebui sa arate produsul sau ce performante  sa posede. Clar am nevoie de consiliere si mi-ar prinde bine o mana de ajutor, gen turuit oferte, expus marfa, dat cu parerea ce mi s-ar potrivi. Contraindicatie: Remarca-mi ochelarii care-i port sa disting mai bine in jur, deci e posibil sa realizez daca incerci sa-mi tragi teapa.

2. Daca sunt insotita, povestesc aiurea si doar privesc la ce-i expus, sunt in prospectare. Te ignor  dupa obisnuitul salut de la intrare si daca doresc ajutor intre timp, il solicit verbal. Contraindicatie: Nu-mi sufla in ceafa- ma agita! Nu te apuca sa-ti aranjezi marfa drept pe raftul unde m-am oprit- imi dai semnale contradictorii, nu stiu daca mi se permite sa-mi formez pareri si abandonez subit.

3. Daca stau langa un raft cu doi pantofi diferiti in mana si-i privesc zdrobitor, e clar ca am o dificultate majora! Contraindicatie: Nu te fa ca nu ma vezi, e maxim posibil sa cumpar, precis am si bani! E momentul sa ma convingi ca frigiderul A mi se asorteaza mai bine la ten, fata de fierul de calcat B, care aluneca singur pe haine, sunt in dispozitie de cumparaturi!!!

4. Cand stau in fata vitrinei si privesc aiurea, nu incerca sa ma acostezi in ideea ca poate intru si-mi vinzi ceva. E clar, cel putin pentru mine, ca-s acolo din greseala si nu vreau nimic. Contraindicatie: Nu te porni sa-mi expui ceva avantajos, mai ales pentru tine. Daca nu pot sa-mi parasesc locul, ma aricesc si arunc cu venin! Fugi!

5. Am dispozitie schimbatoare si momente cand e bine sa nu vorbesti cu mine. Ridica-ti privirea din Facebook si scaneaza-ma nitel cand ma apropii, sunt destul de usor de citit, mai ales cand fulger din priviri si tun in impresii. Contraindicatie: Nu rata momentul in care ma uit/nu ma uit la tine! Iti poate da un indiciu daca iti continui frunzareala pozelor on line sau e rost sa faci un banut, fiind cateva minute amabil.

Ca incheiere: Sunt dependenta de comerciantii empatici, amabili cu masura, nu neaparat profesionisti, cat dornici sa ma ajute. Retin mereu locul si revin cu drag. Accept ca poti fi prins pe picior gresit fara sa cunosti performantele unui produs, insa indiferenta sau tupeul nu rezolva problema. Pe voi ce va atrage cand faceti cumparaturi? Va plac vanzatorii sau ii evitati?

24 thoughts on “Limbaj corporal pentru vanzatori

  1. Pai discutam de doua tabere. vanzatorul si cumparatorul. In mod obisnuit, in magazin, vanzatorii nu prea isi cunosc meseria. Nu fac instruiri, totul mergand dupa ureche. Sunt plictisiti si fac doar ce le spune seful, adica sa se invarta pe langa client pana il ametesc. La noi, vanzarile sunt privite cu seriozitate doar in marile companii. Am auzit lozinca, enervanta pentru mine :”clientul nostru, stapanul nostru”. nimic mai gresit. Clientul este persoana cu care trebuie sa colaborezi ca vanzator. Nu sa il agasezi, nici sa-i faci temenele dar sa vezi, in situatia in care clientul doreste sau este pregatit sa cumpere, cam ce i-ai putea oferi sa i se potriveasca. As putea vorbi multe despre vanzari dar nu vreau sa scriu un articol intreg in loc de coment. Treaba vanzatorului e sa vanda profesionist, a cumparatorului sa cumpere iar la mijloc stau doua instrumente: bani si emotie. Cand ma duc la cumparaturi, altele decat alimentare, veau sa dau de un vanzator care sta de vorba cu mine, fara a ma obliga sa cumpar, dar care sa-mi fie de folos in cazul incare doresc sa cumpar.

  2. Mai eu iau deciziile singura cand cumpar dar doresc sa fiu bagata in seama atunci cand am nevoie. Insa nu foarte mult, pt ca vanzatorii oricum isi lauda puii, ca orice cioara cu instinct matern :))

  3. Punctul 2 este cosmarul meu…ma seaca sa se tina scai dupa mine printre rafturi , ma face sa ma simt ca ultima criminala,iar asezatul marfii cand eu incerc sa gasesc ce ma intereseaza , parca mi-ar spune ca deranjez.Ok , ar mai fi si treaba ca intreaba „sa va ajut cu ceva” si se tine dupa mine sa ma ajute sub orice forma….De multe ori nu mai merg la acel magazin o lunga perioada de timp , ca sa nu mai intampin problema asta.

    • eu sunt mai transanta, gen „multumesc, va solicit eu daca am nevoie” pe un ton care se vrea la mijlocul amabilitatii si distantei. incerc sa nu uit ca mananca si omul ala o paine.

  4. Sunt incredibili vanzatorii astia, cand te vad ca doar te uiti si e evident acest fapt, vin la tine si te enerveaza, agaseaza, streseaza, iti dau o tona de lamuriri pe care tu nu le-ai cerut, incearca sa se faca utili, cand chiar ai nevoie de sfatul lor, de un pic de ajutor, i-ai de unde nu-s, te ignora, parca au intrat in pamant sau se fac ca nu existi.
    Recunosc ca nu imi plac oamenii care se baga in sufletul meu, dar cand intreb un vanzator ceva, macar atunci sa vad putina amabilitate din partea lui.

    • ai atins exact situatile de care ma lovesc frecvent, cand am nevoie de ei nu sunt si cand doar ma uit se baga in seama. probabil ca acolo unde nu-s bagata in seama sunt clienti cu gramada si nu e necesar sa fie amabili, au vanzari oricum, iar acolo unde ma plimb sa privesc, nu se vinde nimic, asa ca orice misca trebuie stors de bani🙂

  5. Excelent scris! In general, stu foarte clar ce vreau, ce-mi place sau daca vreau sa cumpar, dar ma deranjeaza enorm vanzatorii care stau langa mine sa ma hotarasc. Imi place insa daca am nevoie sa intreb ceva, de genul aveti numarul meu sau o alta culoare, pe care nu o vad din cauza unui temporar orb al gainilor, sa am pe cine intreba fara eforturi supraomenesti. Cred ca a fi vanzator este mai greu decat pare si necesita un minim de amabilitate si empatie, mai ales daca magazinul este unui cu pretentii😉

    • am credinta ca orice poate fi scuzabil, dar nu lipsa de interes din partea unor oameni care ar trebui sa fie de ajutor. faptul ca da din umeri si face un gest evaziv spre raft, in sensul ca aia e, alta nu-i, ma enerveaza cel mai tare. totusi cum spui, cu cat magazinul se ridica prin pretentii, sansa sa intalnesti un vanzator nepotrivit scade…sau asa ar trebui🙂

  6. foarte fain postul tău!🙂
    din punctul meu de vedere, aşa-zişii vânzători sunt cam de două feluri: 1. ăia indiferenţi, care nu-ţi aud nici măcar salutul atunci când intri în magazinul „lor” (d-apăi să mai şi răspundă)…şi uneori mă simt de parcă aş fi intrat în zona interzisă; 2. ăia care te întâmpină aproape chiar de la intrare cu întrebarea „doriţi ceva?”…la întrebarea asta, răspund în 99% din cazuri cu „nu ştiu încă!”. bineînţeles că în secunda doi, o privire ironică mă fixează din cap până în picioare…cam ceva în genul: „i-auzi la asta, nu ştie ce vrea…păi la ce-ai intrat femeie?”
    parcă mai exista o categorie de vânzători, dar probabil vânzătorii din acea categorie sunt pe cale de dispariţie, pentru că eu n-am mai dat de ei demult (poate sunt eu ghinionistă). sunt aceia care te întâmpină cu bun-simţ şi faţa zâmbitoare, spunându-ţi doar că în cazul în care ai nevoie de ajutor, îţi stau la dispoziţie.

    • promisesem undeva ca voi expune si partea celalta din spatele tejghelei, cand oricat de amabil esti, gasesti mereu un client care s-a trezit cu fata la cearsaf si ti le taie scurt, stricandu-ti ziua, saptamana si planul cincinal🙂
      multumesc mult, te mai astept!

  7. Intrebarea care se naste automat este: cum facem sa ajunga sub ochii vanzatoarelor acest regulament? Ca tare multe fete ar avea nevoie de aceste sfaturi, pentru a reusi sa ne retina in magazine mai mult de cateva secunde. :))

  8. ” Daca intru zambind extra larg, lent, singura si caut cu insistenta contactul vizual cu tine, vanzatorul, in mod evident sunt pe teren necunoscut, nu stiu unde, ce si cum ar trebui sa arate produsul sau ce performante sa posede. „. Esti cumva retardata? Nu mergi si tu ca omul normal la cumparaturi, sa iti achizitionezi un produs de care ai nevoie? Pleci asa aiurea, la intamplare, si nu stii unde intri si de ce?
    Scuza-ma, dar idiotenia asta de post ma face sa ma gandesc ca ai niscaiva deficiente mintale. Ar fi mai bine ca in peregrinarile tale „pe taram necunoscut”, sa nimeresti si in cabinetul unui psihiatru. E infiorator ca exista pe lumea asta oameni de felul tau. Iti recomand cu caldura statul in casa, cel putin o perioada.

    • bine ai venit, elena!
      unii suntem mai putin normali, intram in magazine pentru a ne informa in vederea unei potentiale achizitii. se numeste prospectare de piata.
      iti recomand totusi sa respecti un limbaj civilizat, daca tii sa-ti mai apara comentariul aici.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s