Un vis pe jumatate implinit

Primul meu contact cu muzica de clasa superioara s-a intamplat undeva prin facultate, cand un prieten mai evoluat si-a pus in gand sa ma scoata din bezna ignoranta de Modern Talking si alte chestii disco pe care ma zbateam singura toata ziua si sa-mi arate cum poate suna o muzica adevarata. Imi amintesc ca m-a plasat pe un scaun in mijlocul camerei de camin studentesc, unde se petrecea actiunea, a calculat pozitia boxelor din privire si a inceput sa-mi puna piese de pe discuri. Nu-mi amintesc ordinea, mai ales ca actiunea asta de culturalizare a durat mai multe zile, cert e ca m-am familiarizat cu unii dintre monstri sacri, gen Pink Floyd, Deep Purple (n-am reusit sa ma imprietenesc decat cu Sweet Child In Time), AC/DC (doar cateva piese in frunte cu Thunder ce cad la fix cand sunt turbata!) si mai micii Dire Straits(pe care-i ador in orice postura, pe Mark Knopfler in mod special), Police sau Sting( cu tot ce-au scos, rontaite interminabil), desigur printre picaturile romanesti ca Celelalte Cuvinte(adorabil de romantic) Compact (invatat cuvintele pe de rost) si inegalabilul Phoenix(cu Mugur de fluier), aflat departe, peste granita, la vremea aceea. S-au prins putine de mine, insa amicul meu a insistat sa-mi explice cum trebuie sa aud instrumentele, sunetul chitarii care plange cumplit de expresiv uneori si poate din cauza ca ma fascina tot ce-mi povestea sau doar el (?!) am capatat o usoara cultura muzicala. Ani de zile nu mi-a placut decat Wall-ul  de la Pink Floyd poate si pentru ca am vazut filmul si m-a impresionat povestea, iar peste ani am descoperit Division Bell, care mi s-a potrivit ca o manusa pe starea sufletelului de la vremea aia  ramanandu-mi drag intens si iremediabil.

De fapt toata introducerea asta plina de nume pompoase, ascunde o bucurie mare, faptul ca mi-am facut cadou ceva ce veti descoperi in imaginea de mai jos si care va face sfarsitul verii viitoare mai putin trist … sau cel putin asa sper! Bucuresti 28August 2013, asteapta-ma ca vin!

bilet roger waters

Si una din piesele deosebite de pe Division Bell, chiar daca e fara Roger Waters:

14 thoughts on “Un vis pe jumatate implinit

  1. Oh ce SUPER🙂, felicitåri! Si eu sunt un mare fan al lor, iar albumul åsta a fost, este si o så fie favoritul meu …din genul åsta muzical. A fost interesant modul in care ai invåtzat cum så ascultzi muzica rock😉

    • cum spuneam mai sus, sunt o norocoasa, am avut sansa de a ma lovi in viata de oameni interesanti, de la care am invatat cate ceva, iar lor le-a placut sa-si imparta cunostintele cu mine. eu stiu? poate ca-mi place sa ascult🙂

  2. Felicitări! Să ne povesteşti despre concert.

    Las’ că şi muzica celor de la Modern era tare faină, pentru vremea adolescenţei. Cine nu o asculta atunci? Mie şi acum îmi place. Desigur, admir în mod deosebit pe „greii” muzicii adevărate.

    Weekend frumos, dragă Red!🙂

  3. Muzica superioara este cea care incanta sufletul, inmugureste speranta, reinvine amintiri dulci, te infioara.
    Mie muzica de camera nu mi-a placut niciodata in mod deosebit

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s