Cu bocancii la concert simfonic

Cred ca as putea linistita sa deschid un serial de posturi in care personajul principal l-ar reprezenta bocancii buclucasi sau… ii pot folosi doar ca introducere. Asadar, am remarcat in ultimii ani ca audienta la opera sau concerte simfonice nu mai e atat de pretentioasa, prezentand un amalgam in functie de banii, pozitia sociala sau interesul fata de moda al participantilor, combinatiile fiind cat se poate de extravagante. Blugi prespalati alaturi de paiete si rochii de seara, pantofi cu tocuri si platforme, langa incaltaminte sport insiretata inalt. Descurajata de gheata de pe drum si durerea din „coada” inca prezenta difuz, mi-am luat bocancii sa le arat cum e  la un concert simfonic, ce se anunta incitant: Vivaldi versus Piazzolla, pe un subiect comun celor doi compozitori- anotimpurile. Marturisesc din capul locului ca-s o habarnista a genului, insa imi place sa testez si, in functie de cum simt muzica,  sa revin sau sa ma indrept in alta directie. „Anotimpurile” lui Vivaldi sunt ultra- cunoscute, insa nu le-am ascultat niciodata live, vizualizand exact instrumentele, receptand direct si total emotia din timpul creatiei. Piazzolla imi era complet necunoscut si abia asteptam sa vad cum a portretizat compozitorul argentinian, la peste 200 de ani dupa Vivaldi, anotimpurile din Buenos Aires.

Pentru inceput am remarcat ca orchestra era impartita in doua, iar cand instrumentistii si-au ocupat locurile, jumatatea care il interpreta pe Vivaldi erau sobri, pe fond negru de rochii si fracuri, condusi de violonistul Gabriel Popa, iar cealalta jumatate deborda in culori puternice si atmosfera mai putin conventionala, avand in fata o violonista foarte tanara, cu toalete in tonurile anotimpului prezentat. In spatele orchestrelor, din cand in cand se schimbau imagini care ilustrau sau explicitau pasajele muzicale pentru o mai buna intelegere, un lucru foarte util pentru o ureche care aude, dar nu stie sa interpreteze, ca a mea. Anotimpurile au fost cantate alternativ, cand Vivaldi, cand Piazzolla si in vreme ce pe primul il urmaream mintal pe pasaje cunoscute, sperand ca vreodata voi sti  de la primele acorduri la ce anotimp se refera, cel de-al doilea a fost o surpriza completa, prin schimbari de ritm, plans de vioara in tonuri ragusite sau acute, de parca o valtoare trecea prin instrumente ravasind coarde, foi, cutii de rezonanta, zgomotele unui oras de pe alt continent, trairi tumultuoase pe fond de tango si temperament vulcanic.

De obicei preferata mea era „primavara” la Vivaldi, insa de data aceasta parca linistea iernii, lipsa vietatilor si suierul gerului mi-au placut mai mult (poate inspirata de zapada si frigul de afara), dupa cum „iarna” lui Piazzolla mi s-a parut mai aproape de sufletul meu, mai calma, cu acorduri melodioase si sunete mai blande. Dupa aplauzele interminabile care au ovationat orchestra, cei doi violonisti au cantat completandu-se desavarsit incheind concertul si bisand de doua ori. Salutara ideea celor de la Filarmonica de a combina doua modalitati muzicale atat de diferite, creand un spectacol plin de culoare, sentiment si bucurie de a trai.

Ca final remarc cu bucurie ca Sala Capitol ramane un cadru cald, cu oameni primitori, amabili si zambitori, incepand cu doamna deosebit de amabila de la bilete, personalul ce ajuta la bunul mers al spectacolelor si modul de a rezolva cererea mare de locuri punand scaune in toate spatiile libere, inclusiv in spatele orchestrei, direct pe scena. Felicitari Filarmonicii Banatul!

8 thoughts on “Cu bocancii la concert simfonic

  1. Acum chiar cå m-ai zåpåcit de tot…. Esti super COOL •_• …. disco, rock si acum operå+ dezmåtz total cu tzopåitoarele. Sigur nu ai timp de pierdut😉 Frumos spectacolul cu sigurantzå. Iar eu am frumoase amintiri pe muzica lui Vivaldi( special Iarna) si la opera Ro. din Buc. ( ultimul spectacol la care am fost … fiind prin 2005😦 ) O såptåmanå frumoaså si plinå de … aventuri😉

  2. Super,super,super! Imi pare rau ca nu am mers si eu!
    Si mie imi place Iarna lui Vivaldi….intotdeauna mi-a placut.Imi da o pace si o liniste , in creier…fantastic ce poate face din mine!
    de Piazzola nici eu nu am habar …am sa caut pe net sa ma deslusesc!
    Sa iti fie de bine si la cat mai multe spectacole minunate!🙂

  3. Nu am fost in viata mea la un concert simfonic. Ma tem sa nu ma plictiseasca. Iti dai seama ce mirati ar fi toti vazandu-ma ca plec din sala dupa un sfert de ora? Nu iti mai spun despre teama de a nu adormi… :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s