Va tenteaza o confruntare in spatiul virtual?

In functie de starea sufleteasca momentana si de tipul de caracter raspunsurile pot evolua de la: – hmm, citesc fiecare comentariu, rad sau injur autorul postarii in cauza, dar prefer s-o fac fara sa se „auda”. Nu-mi expun niciodata parerea in scris, e asa de placut sa te amuzi pe seama altora!

la: – iau atitudine mereu si-l fac cu ou si cu otet pe cel care a scris si pe toti cei care au indraznit sa aiba o alta parere decat a mea! Folosesc orice ocazia pentru a sari la jugulara oricui, indiferent daca problema discutata e esentiala pentru salvarea planetei sau sunt doar nimicuri de discutie la final de weekend ploios.

Mi s-a intamplat sa public din greseala un post, scris acum mai bine de un an, lasat la dospit fara sa-mi amintesc acum foarte clar de ce (probabil ca inca nu gasisem exact modul de a-mi expune ideile in pagina). Initial l-am programat, apoi l-am amanat peste un an si din neatentie, anul a trecut si iata-ma cu postul iesit la interval si cateva comentarii care ma trageau de raspundere, iar eu eram complet in aer! M-au trecut toate transpiratiile incepand sa lecturez ce-am debitat cudestule luni in urma. Spre usurarea mea in timpul trecut nu-mi modificasem parerea referitor la subiect si chiar daca forma publicata nu ma multumea in totalitate, dupa ce fusese vazut si dezbatut deja, era tardiv sa mai modific. M-am descoperit ca desi imi plac discutiile argumentate, ma tem sa agit spiritele. Am senzatia ca lumea este super surescitata, tv-ul si mass-media in general intretin atmosfera tensionata pe diverse teme. Am asistat adesea la certuri intre prieteni pornind de la dezbateri asupra unor probleme pe care oricum nu le puteau influenta in nici o directie, mi-am inghitit parerile politice simtind ca ceea ce gandesc si modul in care o fac ii va supara pe multi, dar nu-i va convinge ca am dreptate. Am incercat sa respect credinta unor oameni dragi, chiar daca erau ghidati gresit si ulterior s-au dezis de parerile enuntate vehement cu ceva timp in urma.

Asadar, ca blogger abordezi probleme potential „periculoase”, care e adevarat ca-ti aduc trafic suculent, dar pot da nastere la contre cu strigaturi? Ca cititor, iti dai cu parerea doar daca spiritele nu s-au inflamat? Conteaza pentru tine sa fii prezent ca opinie? Refulezi pe blogguri vreodata, adica vii capsat de la munca, te infingi in tastatura si dai de peretii virtuali cu cine-ti cade primul in gheare?

44 thoughts on “Va tenteaza o confruntare in spatiul virtual?

  1. Cred că fiecare om are dreptul la părerea proprie și că trebuie să respecte dreptul celorlalți la părerea lor. Faptul că altcineva are o părere diferită de a ta, indiferent de subiect, nu este un motiv de harță sau de injurii, indiferent dacă tu consideri că are sau nu dreptate. În general, tot ce spunem este despre noi, chiar atunci când vorbim cu/despre alții. Așadar eu consider că e important să îți expui opinia respectându-te pe tine și respectându-i pe alții, chiar dacă ajungi într-o polemică.

  2. Deși cititoare cu vechime (de bloguri în discuția de față), nu mă consider ca făcând parte din această comunitate. Pentru că nu știu cât voi mai putea investi timp în blogul meu și nici dacă vârsta nu va pune la un moment dat o barieră (firească poate). Comentez ici și colo doar de puțină vreme. Nu pentru că nu am păreri sau pentru că mi-e frică să le expun. Am constatat însă că e risipă de energie să te implici în războaiele altora. Prefer să discut lucrurile importante face to face. Offline e mai ușor să nu lași loc de interpretări, dar și să îți faci și o imagine mai clară despre interlocutor (gesturi, priviri, ton). Pe blog prefer discuțiile relaxate. Nu sunt aducătoare de trafic, dar pentru mine nu este foarte important să am mii de cititori. Scriu pentru că mă relaxează, mă bucur pentru fiecare comentariu și încerc să-l cunosc atât cât îmi dă voie pe omul din spatele lui. Pentru mine asta e important.

    • am activat mai mult de un an ca si comentator pe un blog, era o adevarata comunitate acolo, faceam un circ seara de pomina. cand s-a spart gasca si am inceput sa gandesc diferit de stapanul blogului am simtit ca-i timpul sa-mi deschid casuta mea. imi place sa vad comentarii, dar nu-mi doresc sa stau ore-n sir sa mediez pareri, ceea ce am acum mi-e suficient.
      cat despre varsta, cred ca suntem apropiate si nu cred ca are relevanta, e loc pentru toata lumea si o parere de bun simt si la obiect va fi bine primita oricand.
      ma bucur ca ne-am cunoscut, sonia si sper sa ne mai citim🙂

  3. Hehehe ce problemå spinoaså ai abordat🙂 Eu una nu suport oamenii care-si varså nervii, frustårile, dezamågirile asa pe oriunde si pe oricine. Se intamplå så-mi fie mintea la altceva si så comentez aiurea😉 dar nu så arunc cu vb. de duh.

    • adevarul e ca eu n-am comentatori din astia turbati. au mai gresit cativa registrul de adresare, dar n-au apucat sa se vada pe blog, i-am banat instant. tin tare mult la atmosfera pasnica. sunt destui in viata reala, pe care nu-i pot bana… aici e doar pasiunea mea si pot fi atat de selectiva cat doresc🙂

  4. Mie mi se pare greu , de multe ori , sa ma fac inteleasa prin scris…pentru ca fiecare cititor , in functie de starea emotionala , psihica si fizica , percepe cuvintele scrise dupa propria personalitate si intelegere a subiectului abordat. Mi s-a intamplat de foarte multe ori sa scriu ceva cu buna intentie si sa fiu inteleasa exact pe dos.Iar lucrul asta s-a intamplat chiar ieri , raspunzand la un comentariu , la modul amuzant , iar cel ce mi-a comentat sa inteleaga exact contrariul🙂
    Deci , in general , incerc sa ma abtin de la argumentari si dezbateri virtuale…si prefer sa las de la mine si sa abandonez subiectul.Insa sunt si momente , cand ma simt atinsa si jignita si atunci actionez ,mai ales cand imi este jignita inteligenta si capacitatea intelectuala .
    In general prefer diplomatia.

  5. din pacate mi se pare ca internetul colcaie de nervi, angoase si tzafna. de la adapostul anonimatului multi dau cu parul si cu argumentul nefundamentat. asa ca eu ma tin departe de discutii care nu implica oameni cu creier si bun simt. eu sunt in stare sa accept si opinii contrare, atata vreme cat sunt bine argumentate, coerent formulate si mai ales prezentate fara a avea fiecare al doilea cuvant o injurie. cum nu prea se intalnesc situatii din astea, prefer sa nu ma bag in diverse troace cu discutii incinse😀.

    • de cele mai multe ori imi stapanesc primul impuls de a-mi spune parerea cand chiar ma doare ce s-a expus si lumea e deja iritata, insa mi s-a intamplat sa fiu in pasa proasta si pastrand bunul simt sa argumentez de ce ma pun contra curentului. sansa a facut sa nu mi-o iau peste bot🙂
      un cald bun venit, povestivieneze!

      • ne cam cunoastem noi🙂, de cand aveam pe vremuri supa de gulas la masa, ca sa zic asa🙂

      • aaaaaaaaaaa, sa stii ca m-am gandit de atat de multe ori la tine!!!! si datorita tie mi-am descoperit imaginatia in bucatarie. welcome back!!!😀

  6. Ce subiect interesant!🙂 Înainte să mă fac şi eu blogger, răsfoiam blogosfera, citind ici-colo diferite postări. Uneori mă minunam şi eu de comentariile lăsate de diverse persoane. Porneau de la ceva anume (altminteri, interesant) şi ajungeau să se jignească, fix ca la uşa cortului, fiecare ţinând morţiş să dovedească celuilalt cât de prost este. În astfel de „discuţii” nici nu îndrăznesc să mă aventurez pentru că risc să mi-o fur (ceva în genul: ia, uite, şi asta face pe deşteapta), deşi intenţia ta este doar de a-ţi expune o părere personală. Iar dacă am avut uneori o altă părere, am expus-o doar cu argumente care pot fi verificate uşor, cu un singur click pe un anumit site (mi-am adus aminte de o discuţie legată de o melodie, creându-se o adevărată isterie în aflarea autorului acesteia, fiecare dându-şi cu părerea, fără însă a se informa corect).
    O zi minunată să ai!🙂

    • eu am patit-o dandu-mi cu parerea pe propriul blog sa ma trezesc citata, rastalmacita si aproape injurata, pentru ceva de nimic, o banalitate. intial m-am inflamat si m-am gandit sa ripostez, insa pe net-ul asta odata ce ai scris ceva, ramane…am mai gandit-o nitel, l-am banat pe omul respectiv si am trecut peste, ar fi fost pierdere aiurea de „zen”🙂
      zi cu soare pe toate planurile iti doresc!

  7. eu-s pașnică pe bloguri. n-am reușit să-mi ridic poalele în cap niciodată pînă acum. nu vreau să conving pe nimeni de nimic, niciodată. e treaba mea cum și ce gîndesc și e treaba lor ce și cum gîndesc. toți avem dreptul să ne expunem opiniile personale atîta timp cît o facem într-un mod elegant.

  8. Initial ma implicam in tot felul de discutii periculoase, in contradictoriu, chiar in certuri de pomina. Eram in blogosfera sportiva, in cea fotobalistica mai precis si im adoram discutiile mai aprinse. adevarat ca la cele mai multe doar asistam ca cititor. Le savuram cu mare placere… Combatantii erau persoane foarte inteligente si foloseau toata munitia din dotare. Dupa trei ani de zile, toata agresivitatea mea s-a consumat si am intrat intr-o alta parte a blogosferei. Cea unde domina pacea, armonia si intelegerea. Au fost persoane care m-au atacat pe propriul blog(foarte putine), dar am reusit sa nu transform casuta mea virtuala intr-o scena de razboi. Prin alte parti comentez de obicei pasnic, incercand sa nu deranjez pe nimeni. Sunt realemente nice.🙂 Nu am chef de polemica si de scandaluri, si nici nu intru in casutele oamenilor cu bocancii. Imi spun parerea decent, nu jignesc, nu ma cred superioara celorlalti.

  9. Eu am mai multe tipuri de articole pe blog! Uneori povestesc despre vacantele mele la care lumea e greu sa ma contrazica fiindca sunt impresiile si trairile mele! Chiar daca ar face-o nu m-as implica sa explic prea mult!
    Am si articole de tipul discutii turistice unde eu imi zic parerea cu privire la un subiect si apoi toti doritorii completeaza sau isi zic opinia uneori exact pe dos! In general nu am fost atacata, si stiu sa accept usor o alta parere! Ba mai mult o data intr-un club, o fata a venit la mine si a zis: Stii, eu te stiu, sa stii ca nu ai avut dreptate in articolul ala fiindca eu calatoresc des cu ei, chiar daca trebuie sa platesc bagajele! Unul din cele mai minunate feedback-uri primite de mine!
    In general doar bloggari iau parte la discutii si daca te inconjori cu oameni frumosi, cred ca totul va fi pasnic! La mine pe blog, cititorii fara blog imi scriu doar cand le cer informatii/recomandari sau cand au ei nevoie de ele, nu ca sa isi spuna opinia ….

    • cred ca si aici merge pe pricipiul ce dai, aia primesti, daca nu intretii o atmosfera de scandal, injurii si riposte violente, cei tentati sa faca asta, se retrag. la tine e mereu o impartasire de opinii, impresii si ponturi de calatorii interesanta si daca nu ai de gand sa mergi in viitorul apropiat in locul ala. e placut sa calatoresti, fie si doar cu gandul.

  10. As aborda pe blogul meu unele chestii, dar precum sunt extrem de opinienata, mi-e teama ca s-ar incinge discutii mai putin placute sau ca as ofensa unii cititori. Cat despre comentat pe alte bloguri, in spirit de confruntare unde ar fi cazul, nu mai fac asta sau ma asigur ca un anumit stil de a comenta si expunerea fara frau a ceea ce gandesc, este binevenita sau macar acceptata. M-am ars de cateva ori comentand vehement la aberatiile unora, incercand sa fac lumina asupra unor chestii expuse gresit sau in mod nesimtit, si am fost mustruluita de autorul blogului, caruia nu-i placeau conflictele in propria ograda si in general. De atunci cand citesc ceva care ma enerveaza, printre comentariile lasate de cititori pe diverse bloguri, despre diverse subiecte, ma abtin sau scriu doar ceva pozitiv. Nu multi oameni permit discutii complet libere si fara retineri, pe ale lor bloguri, asa ca trebuie sa ne adaptam.
    Si da, pentru mine conteaza sa fiu prezenta in opinie. Prefer sa zic ceva, decat a tac si sa bag capul in nisip precum o fac unii, dar nu am mereu acest lux. O fac pe unde pot si mi se permite, insa nu o fac vulgar, nu injur, nu amenint, cu alte cuvinte, imi exprim opiniile civilizat dar aspru.

      • Cand sopun aspru nu ma refer la mistruluirea interlocutorului, ci la faptul ca-mi exprim opiiile fara rezerve. Spun exact ceea ce gandesc, fara sa ma intereseze daca ce zic sau cum zic, convine cuiva sau nu. Mi s-a spus de multe ori ca pot fi foarte acida uneori. La asta ma refeream. Am prostul obicei sa spun lucrurilor asa cum le consider. Daca cineva imi pare prost sau consider ca scrie aberatii, o spun pe fata. Ca respectivul se simte sau nu ofensat, nu e problema mea. Nu sunt responsabila de felul cum se vad oamenii pe ei insisi, de ce le debiteaza mintea, de faptul ca-i deranjeaza opiniile altora. Cu mine…what you see is what you get.🙂

      • 🙂 e o politica buna pana la un punct, cand ala atinsul se simte lezat (si mai nou toata lumea e extrem de sensibila) si-i gata circul. nu-ti pare rau atunci ca ai deschis cutia pandorei?

      • Tocmai de aceea am decis sa ma abtin in spatiul public, cand discut cu lume care nu ma cunoaste si nu cunosc, in special in blograda altora.🙂

  11. cred ca blogul este in primul rind pentru dezbateri! Mai cred, si am scris-o, este o platforma ideala sa iti sustii niste IDEI! Nu ai mutra celuilalt in fata ca sa ai tentatia sa ii dai una in figura sau sa nu-ti placa fata lui. Te limitezi la a citi cuvinte si a raspunde la fel. Asa ca da, am incercat sa abordez teme controversate sau teme cu potential de conflict (de idei, sper eu!) si asta nu atit de dragul traficului, cit de dragul discutiei. Evident, daca exista trafic pe tema respectiva, inseamna ca este si o tema de interes, ceea ce nu poate decit sa ma bucure. Este ceea ce eu numesc un „trafic sanatos”. Cum de exemplu este cel generat de acest post al tau care in mod evident este de interes pentru toti care au un blog, indiferent din ce motiv ar scrie, tot au ceva de spus la tema ridicata de tine!🙂

    • stiu ca practici abordarea unor teme posibil inflamante, am vazut si cateva scantei🙂
      fiecare ne alegem varianta care „calca” mai bine pe caracterul nostru. am prea multe conflicte in jur, in cea mai mare parte ma ating doar tangential, dar ma obosesc si nu mai am energie sa mediez discutii virulente pe blog sau sa particip la ele. eu-s porumbelul pacii! si ca sa fiu sincera complet prefer caftelile subtile in dauna ghioagei uzuale sau a injuraturilor.

  12. M-am trezit de cateva ori in online intrand in discutii contradictorii cu altii, dar am continuat doar in cazul in care erau oameni de inteles, care aveau argumente si stiau sa le expuna fara sa ii deranjeze pe ceilalti. Ce sens are sa ma enervez din cauza altora, cand eu vreau doar sa ma simt bine, sa vorbesc cu oamenii, sa citesc despre experientele altora?
    Pe blogul meu evit sa scriu despre lucruri care pot da nastere unor discutii interminabile, care pot provoca certuri, care pot inflama spiritele.

  13. Pingback: Trist și triști | coolnewz about hot thingz

  14. Daca este o tema interesanta, o abordez, ca nu ma doare mana. Nu pentru trafic, pentru a schimba niste idei cu oamenii care ma citesc. Atat timp cat stiu sa ma combata politicos, nu conteaza tema😉

    • exista un fel de contradictoriu pozitiv- daca pot sa ma exprim asa, care creaza idei noi si din care fiecare invata cate ceva.
      acum, n-as zice ca din confruntarile cu scantei, invective si „umpleri de frigider” nu poti sa-ti completezi argoul, dar asta o poti face si de pe strada🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s