Cum reactionati la violenta?

Aseara la o mica barfa cu fetele in vestiar, se discuta despre un antrenor mai dur verbal, de la o alta sala, nu cea pe care o frecventam noi. Una dintre fete ne explica in ce hal urla ala la ea, s-o motiveze sa traga de fiare mai cu talent. Am stat stramb si am incercat sa judec drept: eu nu dau randament cand se urla la mine… Una e sa ma incurajeze cineva si alta e sa ma certe. Cand deja ridica tonul, imi aminteste de maica-mea cand venea turbata de la munca si se invartea prin casa, pana gasea un lucru care nu era perfect aliniat la locul lui (si de obicei, imprastiata cum eram, ii usuram munca!) si incepea recitalul. De atunci au mai fost cateva persoane in viata mea pe care am fost nevoita sa le ascult urland interminabil si departe de a ma simti motivata sa ma mobilizez mai mult, n-am avut decat senzatia persistenta de greata si dorinta de a ma teleporta instant in alta dimensiune… definitiv!

Am avut profesori care m-au terorizat (cum ai mei faceau crize la tot ce era sub 9, iar eu n-am fost niciodata o exceptionala, era destul de simplu sa ma ameninte… dar ciudat ca asta nu ma facea sa invat mai mult, ci doar sa caut mijloace sa-i fentez!), dar si oameni la care am invatat de drag si de rusinea de a nu-i dezamagi. Pe profesorul de mate, in patru ani de liceu, l-am auzit ridicand tonul poate de doua sau trei ori, maxim, dar cand ma alinta usor zeflemitor ca n-am „cazut” pe rezultatul dorit, imi venea sa-mi pensez podoaba capilara fir cu fir si sa rotunjesc colturile bancii cu fruntea, des si repetat!

In sport n-am experiente prea grozave, la gimnastica, dupa bataile crunte administrate cu tenisul chinezesc din vole la orice ezitare pe aparate a colegelor mele mai mari, am capatat asa o frica de capaceala, ca am chiulit de la antrenamente pana s-au decis ca n-am stofa de Nadia si m-au lasat in legea mea, la un baletel cu o profesoara blanda pe care am iubit-o enorm. Munca fizica brutala, chiar sportiva, a continuat sa ma terorizeze pana nu demult, asa ca orice incurajari urlate in directia asta n-ar fi slujit la nimic.

In concluzie reactionez simplu la violente verbale, chiar daca imi sunt benefice: fug cat pot si am grija sa nu ma mai intorc! La voi cum e?

27 thoughts on “Cum reactionati la violenta?

  1. Nu e prea diferit ca la tine, si eu am oroare de orice tip de violenta. Cand iti citeam articolul, gandul imi zburda la seful meu care urla ca apucatul din te miri ce, dar intr-un fel e amuzant, ca nu imi este frica de el, ci mai degraba ma bufneste rasul. E comic in felul lui.
    Am avut un antrenor foarte dur la inot cand eram prin clasa a 2-a…nu am invatat nimic de la el. Apoi am renuntat, am mers la strand si am invatat singura sa inot. In liniste si pace, cu vointa si perseverenta.🙂

    • cand am dus-o pe fie-mea la bazin, era un alt antrenor extrem de dur, l-a aruncat pe un baietel de atatea ori in apa ca saracul era atat de infricosat ca urla intr-una si al un moment dat a vomitat. maica-sa era afara si tremura, dar nu indraznea sa-i spuna nimic. antrenorul avea performante foarte bune, scotea copii campioni la inot. cu toate astea m-am uitat la fie-mea care zburda fericita cu pluta in mana, n-a varsat o lacrima, se balacea de placere. e adevarat ca n-a ajuns campioana, dar iubeste enorm apa! sunt convinsa ca nu la toti merge aceeasi metoda, insa eu muream cu ala de gat daca-mi arunca odorul in apa!😀

  2. da’ nu inteleg de ce sa urle. pai unde suntem aici? vin la sala de placere sau ca sa ii dau prilej cuiva sa-si verse pe mine nervii pe care i i-a facut nevastsa (sic!) acasa? eu nu fug cand e asa, o dau in chef de cearta si da-i si te cearta. si cum am si gura mare si repertoriu bogat, na. dar nu-mi place, nu fac asta decat daca sunt provocata. daca am si o zi mai proasta pe de-asupra, grrrrrrrr, sa te tii! ultima oara m-am certat Romanian style😀 cu un controlor ungur in tren in Austria, care, dupa ce ca nu stia sa-mi citeasca biletul, a mai facut si gat la mine. no, stai tu sa vezi ce iese! dupa ce m-am racorit am facut si reclamatie la compania de trenuri, ca nu ne jucam cu reputatia calatorului😀😀

      • pai daca omu’ sarise ca nu am platit biletul intreg, cand eu am si card de reduceri, iar online ti se mai dau inca vreo 80 de centi reducere, ca te-ai obosit sa iti printezi biletul singur. daca nu e informat, sa taca, nu sa ma faca pe mine de ras in trenul cu care merg zilnic si unde sunt o gramada de oameni care ma cunosc. m-am simtit nedreptatita si am protestat. in plus, individul a inceput primul sa tipe la mine, iar eu nu sunt obisnuita cu de-astea si nici nu intentionez sa ma obisnuiesc, deci zbang. sper ca i-a pierit cheful sa mai faca pe desteptul cu vreo femeie.

      • ma cam indoiesc, imi lipseste si stofa si armura de cavaler(a)😀, dar sper ca macar, in urma reclamatiei, a avut bunul simt sa se informeze cum se citesc rspectivele bilete cumparate online, ca sa nu mai faca de basm si alti calatori inocenti (oricum, in Austria nu se prea urca lumea fara bilet, ca-s amenzile atat de mari ca zau nu merita).

  3. Ei, eu am cu violenta o experienta veche de tot, pe care ma tot stradui s-o uit. Poate ca de aceea l-am si ales pe Pesty (un om calm si echilibrat) cand a trebuit sa decid cu cine vreau sa-mi petrec viata. Celalat, care inca ma fascina, era destul de exploziv cand era contrazis, lucru care se intampla destul de des, eu nefiind chiar ca plastilina… Ulterior, ne-am intalnit, mi-a povestit viata lui de pana atunci si, in final, m-am felicitat ca am facut alta alegere.

  4. Pai nu stiu daca cineva reactioneaza la urlete. Vorbind despre mine acum , ca tot ai intrebat , daca cineva urla la mine sa fac fortat un lucru , poti sa treci cu tancul peste mine si nu fac…omoara-ma , spulbera-ma , dar NU FAC! Clar! Am avut si am probleme din cauza. Dar , daca imi explici cu frumosul si ma faci sa inteleg , plus daca recunosc ca sunt proasta si nu pricep si imi mai si desenezi , ma misc ca pe roate.
    Tocmai de aceea caut sa nu urlu la copiii mei , ca doar sunt sangele si genele mele😀

    • hmm, la asta despre copii, fie-mea mai ridica tonul, eu incerc sa vorbesc calm… o vreme, dar daca insista, trebuie sa reglam cumva vocal tonalitatile. in plus, reactionez necontrolat daca se striga prea mult la mine🙂

  5. Din păcate, lumea în care trăim ne oferă tot mai multe mostre de violenţă, în fiecare zi. Te întrebi cum să faci să nu te laşi contaminat de aşa ceva, căci şi cel mai blând suflet poate să fie atins de microbul violenţei. Mă gândeam la cele povestite de tine, la faptul că la şcoală luam destule chelfăneli, atunci când mai făceam şi boroboaţe.Azi nu se mai admit corecţii fizice în şcoală, dar elevii se bat la greu, ca pe câmpul de luptă!
    Este aiurea! Ce bine ar fi sa învăţăm să convieţuim frumos!
    Numai bine, dragă Red!🙂 O zi frumoasă!

    • cred ca multe din corectiie alea de la scoala erau bine venite. putini profesori dadeau sa te omoare, ci doar sa te atentioneze ca esti pe un drum gresit. acum, fara frica de nimic, e greu sa impui reguli.
      zi frumoasa si voua, alex!🙂

      • Aşa este, nimeni nu voia „nimicirea” elevului care greşea. Acum e tocmai invers, ajung elevii, împreună cu părinţii lor să aplice „corecţii” profesorilor. Păcat… este tare trist ceea ce vedem atât de des la tv.
        Weekend plăcut şi vouă, dragă Red!🙂

  6. Nu reactionez bine la nici un fel de violenta, da aceea e indicat ca cel care practica vreun anumit gen de violenta, sa fuga…nu eu.🙂

  7. Nu reactinez nicicum, intorc spatele si plec, ignor
    Daca țipă sau ma jigneste, are persoana o problema nu eu…..Iar daca sunt in „acele zile” as putea chiar sa strivesc cu un toc doua metacarpiene🙂

  8. In generala, cand m-am dus la cursuri la bazin,”de performanta”, am avut un antrenor extraordinar. Dupa vreo 2 ani, a plecat… si m-am lasat si eu. Cel care ramasese era renumit ca te batea cu slapul la fund daca erai la vreun concurs si te prindea ca nu dormi la pranz… Si eu nici in gradinita n-am dormit de mai mult de 5 ori la pranz!!
    Eu, decat sa fiu pusa fata in fata cu un om violent, mai bine trec strada… ca izbucnesc rar… dar si cand izbucnesc!!

    • mi-am amintit de fie-mea care statea de povesti cu educatoarea ca sa lase copiii sa doarma😀
      de ce sa-mi stric nervii pe dispute inutile cand ma pot orienta oricand in alta directie?

  9. Pe mine nu ma sperie tipetele altora. Le inchid gura imediat, indiferent cine ar fi. Daca eu nu tip la tine, nu vad de ce tu ai avea dreptul sa tipi. Ne intelegem ca oamenii sau nu ne mai intelegem deloc. Scurt!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s