Ninge!

Ma uit la fulgii pufosi care cad des, ca un dans elegant, dantelat spre pamant si mestec in tacere o injuratura lunga, elaborata si suculenta! Mda, e februarie, ma pregatesc de 8Martie (cel putin in gand!), incerc sa-mi resuscitez brandusele de anul trecut, am zarit zambile colorate primavaratec in piata si chiar nu ma mai intereseaza iarna cu alaiul ei de… noroi! Am realizat ca singura data cand agreez mosii e undeva in jurul datei de 20 Decembrie, in rest as prefera ceva mai tineri!

In alta ordine de idei, ninsoarea romantica de afara ma umple de spume pentru ca la noi in zona se sapa insistent. V-ati prins! Buldozer cu senile care cara noroiul ala lipicios pe asfalt si in plus ceva basculanta deloc etansa care plimba niste pamant vreo cateva sute de metri pe-un camp mai incolo, exact pe aceeasi suprafata asfaltata din apropierea blocurilor. Treaba asta laborioasa se intampla cam de vreo 2 luni, timp in care pamantul de cele mai multe ori ud si clisos s-a acumulat pe carosabil intr-un strat serios ca si cum n-ar fi asfalt deloc (am putea planta niste iarba eventual!), trotuare nu exista, ca doar suntem zona marginasa si nu ne omoara traficul, asa ca la 3 secunde dupa ce ies proaspat aranjata din casa, devin din doi pasi cel mai noroios boschetar din zona. E inutil sa pasesc cu grija sau sa caut sectoare mai zvantate! Indiferent de modul de manevrare al problemei, am senile de 2cm, iar blugii capata model dalmatian uniform pana la zona bombata a dorsalului!

Intr-o sambata, omul cu buldozerul sau ce-o fi magaoaia aia galbena cu lama, statea parcat la marginea campului plin de muntii de pamant uniform imprastiati, cu motorul pornit, fara sa faca nici o mutare vizibila. Acolo a fost cand am trecut sa-mi fac cumparaturile, tot acolo era, nemiscat, si un sfert de ora mai tarziu, cand am trecut inapoi. Ma gandesc ca-i un semn bun al duratei lucrarii si al faptului ca stim cu totii ca frecventa zilelor ploioase in acest anotimp e destul de mare si mai urmeaza unul care, cel putin la debut, e la fel de nabadaios. Acum, ca am meditat mai lung spre vara, ca sa fie tacamul complet ma gandesc la norii de praf ce vor fi atat de romantic invalatuciti…

Revenind la ninsoare… ninge si eu ma gandesc doar la asfaltul lichid, e ceva in neregula cu mine???

19 thoughts on “Ninge!

      • in aprilie visam la august, in august la noiembrie, in noiembrie la ianuarie si tot asa :D. uaaaaaaaaaaaaaa, am citit buldozer senil :lol:. si m-am infiorat: si eu-s d-aia care aduce stropii de noroi pe blugi pana la zona bombata 😀

      • ce-i mai ciudat e ca dau mai tare dintr-un picior decat din celalalt si-un crac e mai pistruiat ca altul, ca picioarele mele sigur au aceeasi lungime… deci?

      • nu stiu, ca si la mine e la fel. pe la vreo 24 de ani am reusit o performanta: alergand dupa autobuz m-am stropit pana la ceafa. n-am mai repetat asta de atunci, dar inca ma minunez 😀 😀

      • 😆 cred ca am luat pe toata lumea cu faza asta, dar sincer, as fi preferat sa las pe altcineva sa ia medalia de aur la stropolocit viteza 😀

      • cred, asta e!
        culmea e ca eu ma stropesc si cand abia ridic piciorul de pe sol, inclin sa cred ca stropii cand ma vad sar direct pe mine, indiferent ce fac eu si daca stau nemiscata 😀

  1. Acum 2 ani am trait cam aceasi chestie ca si tine! zici ca locuiam la tara! doar gandul de a iesi din casa deja ma facea sa ma simt murdara, plina de noroi!
    Inteleg exact ce spui, nu e o problema cu tine, e o problema cu situatia! Iar zapada doar strica lucrurile mai tare

  2. Atunci mai bine så vå ajute D-zeu cu ceva geruri luna asta, numai asa fiind totul inghetzat nu o så te mai murdåresti 😀 iar zåpada o så råmanå albå si muncitorii au så facå o pauzå …mai lungå 😉

    • cum ii spuneam si la aliceee, aici e cald sunt peste 0grd, zapada nici n-a apucat sa se depuna, desi ningea harnic. s-a zvantat pana la urmatoarea scuturare de cojoace, se poate circula cat de cat ne-noroios 🙂

  3. Pe mine atat ma incanta la ierni: Craciunul si FULGII, nu ma gandesc la noroi, la nimic, cand ii vad. Desi, mari, albi, pufosi…..sa -mi cada pe nas, pe gene, sa-i privesc din casa de la caldurica..

  4. Acum doi ani am trecut si noi prin asa ceva. Astia reparau strada, afara ninsese, soarele era pe cer si pantofii nostri aratau de parca locuiam pe o ulita uitata de lume. :))

  5. Pingback: Influenţa educaţiei şi a jobului | Iubesc Viaţa

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s