Toleranta atat de greu de aplicat

Am mai discutat despre subiectul acesta de mai multe ori, dar cum eu inca am o problema cu toleranta unor fapte care imi deranjeaza bunul si linistitul mers al vietii, m-am gandit sa va cer parerea. Se face ca am un bun amic de vreo cativa ani, oarecum asemanator cu mine (in partile bune, ca nimeni nu ma intrece la rautati!) in cateva aspecte ale vietii cum ar fi probleme de copii de aceeasi varsta, seriale si filme disecate la sange, bloguri ale prietenilor sau ale celor care se cer criticati prin atitudini exagerate sau subiecte abordate(aici intra si postari de pe facebook), chestii amuzante gen mailuri cu bancuri si clipuri cu zapaciti care-si dau cu stangul in dreptul, rapiditate la prins poantele din zbor si de a juca ping-pong cu jumatati de cuvant. Nimic nou pana aici, cred ca fiecare are cel putin un asemenea prieten, nu neaparat de sex diferit. Uneori, pe cerul fiecarei amicitii se mai aduna cate un norisor, un cuvant plasat gresit intr-un moment cum nu se poate mai prost, o remarca indiferenta la un subiect pentru care celalalt si-a pus sufletul, o lipsa de empatie din cauza unei zile aglomerate in care nici macar nu realizezi ca ai gafat. Sutem adesea singuri si e atat de greu de gasit amici care chiar rezoneaza macar putin alaturi de noi, incat chiar nu bagam in seama micile discrepante care se insaileaza, atunci cand egoismul fiecaruia irupe si matura nitel cu ego-ul celuilalt. Ce-ar fi daca am urmari cu lupa fiecare gest, remarca sau atitudine daca se potriveste sau nu cu asteptarile noastre? Ae fi reteta ideala pentru singuratate! Se poate insa ca amicul in cauza sa calce uneori direct pe degetul mic de la piciorul care inca se reface dupa niste lovituri repetate. Prima oara strangi din dinti, privesti usor dezamagit, iti spui in barba ca era nervos si nu si-a dat seama ca a sters putin, din greseala, cu tine pe jos. Te gandesti ca nu ti-ar placea sa fii mazilit nici tu de la prima greseala, asa ca inchizi ochii si amicitia se reia ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Totusi, pentru ca esti un om precaut si ce te-a deranjat odata nu mai vrei sa se repete, ii explici omului ca trantitul usii in nas nu-i o solutie si ca daca s-ar putea ai prefera ca data viitoare cand mai sunt divergente, sa discutati calm, cu liniute si precizari pana e totul clar.

Din pacate, a doua oara se intampla exact la fel, fara veste primesti iar usa in plina figura, luandu-te pe nepregatite si fiind o repetare, deja ai nevoie de mai mult timp sa digeri gestul, dar o faci, pentru ca nu-i asa? vorbeam de toleranta! Tot la fel, dupa cateva zile se reiau discutiile, tu incerci sa-ti explici adanca suparare si ca nu acesta e modul in care se rezolva o problema, primesti asigurari ca sunt nimicuri, pana la urma incerci sa nu fortezi nota, lasi de la tine, intr-un final uiti.

Continuarea e evidenta, esti -nu mai conteaza a cata oara- cu usa zdrelindu-ti nasul, absolut uimita, incredula ca ti s-a intamplat din nou. Dupa ce-ti trece socul incepi sa gandesti, oare omul acesta iti este amic sau nu? Toti avem defecte, momente proaste, lipsa de toleranta si reactii exagerate la nimicuri. Dar daca nu ne putem stapani si dorinta celuilalt nu conteaza, mai are rost sa incercam sa ne pastram amicul? De unde stii cand rolul cuiva s-a incheiat in viata ta si e timpul sa-ti muti cortul in alte locatii? Merita sa lupti pentru o cauza ce pare inutila la momentul asta si sa-ti irosesti dramul de pozitivism pe care-l cultivi zilnic atat pentru tine cat si pentru cei din jur, doar pentru a o mai incasa din nou?

28 thoughts on “Toleranta atat de greu de aplicat

  1. Am patit-o si eu, mi-am incasat lectia si de-atunci mi-am mai temperat avantul prietenesc cu care ma lansam in diferite relatii sau relationari: am devenit mult mai selectiva. Pe de o parte pierzi, poate, potentiali prieteni. Pe de alta castigi siguranta si confortul de a nu mai fi deranjat. E asa de bine sa nu-ti mai tranteasca nimeni nici o usa!🙂 Pentru ca meritam!🙂

  2. Îţi muţi cortul în altă parte atunci când vrei tu, când decizi tu. La urma urmei, decât un palat cu uşi trântite, mai bine un cort călduros. Problema nu este să părăseşti palatul, ci să găseşti cortul.

    • bine te-am gasit, cuvanta!
      banuiesc ca toate interactiunile astea nu fac altceva decat sa ma faca sa ma descopar, sa stiu mai bine ce-mi doresc de la oamenii din jur, cat pot tolera si cand sa parasesc situatia, pentru binele meu, in primul rand. poate suna putin egoist, dar asa simt acum🙂

  3. Nu cred ca exista cineva pe lumea asta ,care sa nu fi patit astfel de episoade de viata…indiferent la ce moment la vietii sale.Si mai cred ca toata lumea a incercat toleranta si iertarea.
    Daca te ajuta cu ceva , eu aleg sa ma retrag , desi continui sa port drag umanul ,in suflet.Insa prefer sa ma reintorc in patratica mea.E greu cand cineva iti sta in suflet , de multa vreme , sa il scoti de acolo , insa ,uneori , vine timpul sa treci mai departe…si sa lasi umanului libertate si spatiu.
    De asemeni , mai cred si am experimentat , ca nu numai umanul este vinovat de atare actiuni si manifestari si mereu mi-am spus ca si eu port parte din vina comportamentului. Caut , pe cat posibil , sa vad si barna mea.
    Si astfel , am ajuns sa prefer , mai mult , sa am cunostinte , nu prieteni.E mai simplu , mai usor si nu mai risc , ca atunci cand un prieten pleaca ,sa ia si bucatica din mine cu el.
    Iti doresc sa ai gandul bun!

    • cam asta simt si eu, ca o vreme, cel putin, trebuie sa stau departe, nu-mi place sa arunc vorbe de care sa-mi para rau, asa ca mai bine tac. ai mare dreptate la faza cu prietenii, se pare ca pe unii cu cat ii cunosti mai bine cu atat iti plac mai putin.
      multumesc, se contureaza deja🙂

  4. Ignora tot ce e negativ,raspunde doar la ce e pozitiv…nu-i usor dar te inveti.In timp, va renunta la „trantitul usii”.Omul tinde sa procedeze la fel pentru ca vede ca esti afectata intr-un fel sau altul,cand va observa ca nu te deranjeaza comportamentul lui,intai va trazni si bufni,apoi renunta …fie pleaca definitiv din viata ta, fie se va schimba incet,dar sigur.

    • asa-i, sesizeaza ca ma deranjeaza comportamentul lui, insa asta nu-i destul ca sa-l faca sa se abtina. e posibil sa aleg sa parasesc eu campul de tratative, chiar nu am nervi sa ma irosesc pt asta.

  5. Când nu te mai simți confortabil într-o astfel de relație, o răcești. Apoi, doar timpul va rezolva într-un fel sau altul problema. Investițiile (de sentimente și încredere) în oameni nu au întotdeauna rezultatul așteptat. Uneori doare, dar asta e viața uneori….

  6. Cunosc perfect sentimentul si ca sa nu par o Mama Teresa- recunosc ca probabil am fost de ambele parti , in ambele situatii- ca oricare de altfel numai ca ne e mai usor sa vedem greselile pe care altii le fac fata de noi
    Depinde de nivelul tau de toleranta,.
    Eu sunt o persoana atenta in general. Adica- daca stiu ca tie nu-ti plac paianjenii, nu o sa ti-i bag sub nas sa-ti fac o gluma, daca stiu ca nu-ti plac manelele n-o sa.ti postez unelepe wallul FB.
    Daca am un prieten care nu e atent niciodata la ceea ce simt si doresc eu – incep sa ma racesc

  7. Cred ca depinde mult de felul de a fi al amicului. Daca asa reactioneaza mereu, cu toata lumea, cred ca este ok sa il accepti, pentru ca oricum nu se va schimba. Aminteste-ti ca aveti chestii la care va potriviti, ceea ce nu este putin. Dar daca o face doar cu tine, probabil iti da ceva semne pe care nu le-ai descifrat inca.

  8. nu stii…
    dar te trezesti fara persoana respectiva… te intrebi de ce… si gasesti raspunsuri… apoi… incepi sa te gandesti, de ce ai consumat atat cu respctiva persoana… (consumat… sulfeteste… ma refer..) si nu stii…

  9. Nu am multi prieteni, dar incerc sa fiu ‘acolo’ pentru ei. Pana la urma de asta suntem prieteni. Sa aiba un umar pe care sa planga si eventual inca o gura care sa rada in hohotel alaturi de ei, cand le este bine. Nu cred ca exista prea multe scuze sa-ti bati joc de cineva care este atat de aproape de tine si care are nevoie de un cuvant bun in acel moment. Probabil e timpul sa gasesti alt prieten😉

    • stii nu-mi place sa parasesc oamenii intr-un acces de furie, pt un gest caruia ii dau poate prea multa amploare sau cade intr-un moment nepotrivit. cantaresc mult pana ma decid, ca asa-s eu, ma atasez de oameni. insa cand am luat decizia e definitiva…
      am mereu loc de noi prieteni, nu-i problema😉

  10. Hai sa iti povestesc o chestie. Aici nu e vorba de toleranta ci despre cum sa procedezi cu prietenii. Am o prietena. Ne cunoastem de multi ani, ne-am impartasit multe. E haioasa. Amuzanta. Ma cauta insa, cand are nevoie de consolare. Uneori se bosumfla din nimic. Ba ma repezeste ca nu am percutat la cine stie ce chestie. E impulsiva, imediat se burzuleste si imi tranteste cate una. Dupa o astfel de scena, stau si ma gandesc. Ii explic situatia, ca s-a enervat pe degeaba si ca m-a jignit. Si o invit sa ia o pauza sa reflecteze asupra comportamentului. Si redeschidem discutia dupa o luna, cand ma contacteaza pe mess si ma intreaba :”mai esti supi pe mine ?” Ideea este ca nu toleranta e necesara ci rezolvarea cu o discutie explicita.

  11. Am crezut si eu la fel, ca mi se pare…eram prietene de la barsta de 8 ani…deci de vreo 32 de ani. Am avut surpriza ca in ultimii ani sa observ ca incearca sa imi traiasca viata mea…iar acum recent sa ma jigneasca si umileasca in telefon. Din respect…am inchis telefonul si m-am oprit!

    • oh, ce trist! imi place sa cred ca totusi atatia ani conteaza si nu-i va sterge din invidie sau te miri ce idei aiurea.
      unii oameni iti sunt prieteni doar cand esti trist, nu pot suporta sa-ti vada fericirea…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s