Bibilica- clovnul adorat de copii

clown

Inspirata de un post al Vienelei si comentariile Kadiei si al lui Vlad, mi-am amintit de primele mele contacte cu clovnii, care daca stau bine sa ma gandesc mi-au fost mereu indiferenti. Eram la circ, iar omuletii astia imbracati fistichiu, cu papuci cu 5 numere mai mari, haine peticite in culori socante, fata pictata si nasul rotund agatat cu elastic, faceau trecerea de la un dresor sau acrobat, la altul. Un fel de abatere a atentiei pana se rearanja decorul, vesnic alergati de catei costumati in dantele sau panglici , imi starneau invariabil rasul si aplauzele, alaturi de toti ceilalti copii. Limbajul lor era adesea minimal, gesturile amintind de mimi celebri, mergeau direct la nivelul nostru mititel de intelegere, iar modul rapid in care cadeau, se rostogoleau, sareau brusc in picioare, tipau si se necajeau starnind rauri de lacrimi ce tasneau ca fantanile arteziene, creau o galagie de copii veseli, de nedescris.

Matura fiind, circul nu mi-a mai trezit aceeasi emotie, parca pierduse ceva din stralucire, iar clovnii imi pareau usor ponositi si tristi. Venea insa randul fiicei mele sa-l cunoasca pe Bibilica, un clovn (habar n-am daca era acelasi sau de fapt erau mai multi sub aceeasi denumire) care venea periodic la gradinita si dadea spectacole. Intr-un rand a venit acasa extrem de entuziasmata de nasucul rotund din burete portocaliu, primit cadou si pe care l-a purtat o vreme. L-am incercat cu totii distrandu-ne de modul in care ne schimba fizionomia. Si acum, dupa multi ani, cand pomenim de Bibilica ii simt bucuria aceea deplina, de copil facut sa rada de cineva coborat la intelesul, joaca si nazbatiile varstei lor de atunci.

Inca vad in fata McDonalds-ului din centru clovni simpatici care fac diferite figurine din baloane si in jurul carora sunt mereu copii cu ochii mari, curiosi si dornici de joaca. Voi ce simtiti gandindu-va la clovni, amuzament, indiferenta, mai mult? Va amintiti, de unde vi se trage?

17 thoughts on “Bibilica- clovnul adorat de copii

  1. Ii iubeam in copilarie, asa cum cred ca ii iubeste orice copil. Apoi i-am iubit datorita fiului meu, caruia ii venise randul sa ii iubeasca. Acum imi sunt dragi pentru ca reusesc in continuare sa aduca veselie pe chipul oricarui copil. Nimic nou sub soare… :))

    • n-am nici un simtamant cand ii vad, insa sunt toata numai urechi sa vad reactiile copiilor. au asa o bucurie exploziva pentru lucruri marunte, ca-ti vine sa-i mananci!🙂

  2. nu stiu de ce, dar mie clovnii nu mi-au placut niciodata. Nu mai tin minte ce simteam si ce gindeam copil fiind, dar nu retin nimic special pozitiv din perioada aia referitor la ei!

  3. Frumoasa tema!🙂 Un clovn nu poate decat sa daruiasca bunadispozitie🙂
    In spitalele de copii din Germania, vin cel putin o data pe saptamana, voluntari costumati clovn si aduc putina veselie in ochisorii bolnavilor internati – prin jocuri, gesturi comice, monologuri simpatice. Gasesc actiunea deosebita!
    Sa ai o zi minunata! ☆★☆★☆★☆

    • multumesc, carmen! am ratat de putin miercurea asta, aveam si poze, dar m-am luat cu altele si am uitat sa postez. sper sa reusesc saptamana viitoare.
      numai bine si tie iti doresc!

  4. Mie-mi amintesc de eroii unui roman al lui Stephen King, in care personajul malefic era un clown care-i atragea pe copii in catacombe, ca apoi sa-i devoreze. De cand l-am citit, nu-i mai pot privi pe clowni cu simpatie, gandindu-ma ca nu stii niciodata ce zace sub costumul si grima lor.

  5. Pingback: Roboţelul invidios | Iubesc Viaţa

  6. Mie nu mi-au placut niciodata, mi se pareau lipsiti de umor, lenti, lenesi si prosti. Deh, ca copil eram foarte hotarata cu ce-mi place si intransigenta. Imi placeau foarte mult acrobatii si scamatorii, iar clovnii insemnau mai putine acrobatii in program.

  7. imi plac doar clovnii din lumea copilariei, cei care recunosc ca sunt clovni si fac asta cu pasiune. nu-mi plac cei care nu recunosc ca sunt clovni, dar sunt…:)

    • mda, asta e cu totul alta problema. mie-mi place tare mult sa rad, am cunoscut o persoana care o facea mereu pe clovnul, era tare amuzant, am petrecut o vacanta super alaturi de familia lui. din cate inteleg, insa clovnii de care pomenesti tu, sunt cei pe care nu-i agreaza nimeni.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s