Gramatica sau literatura?

Nedumerirea persista acum doar in titlu! La inceputurile mele prafuite, ingropate in ignoranta blogosferei, cand ma scremeam din toate incheieturile sa ies din gaoacea anonimatului, eram extrem de meticuloasa la orice virgula sau aliniat, citeam de multe ori  ciorna pana ii dadeam drumul sa zboare libera, asternandu-se agale la picioarele cititorilor (aia extrem de putini si dragi pe care-i aveam!). Intre timp, n-am crescut grozav in audienta, dar mi-am trasat liniile intre care evoluez si stiu cu siguranta ca postarile mele nu vor fi niciodata un exemplu de perfectiune gramatica, cu o sintaxa impecabila si rasuciri perfecte la 180 grade cu centrare standard pe piciorul stang si fandare laterala. Fata de cei care au alergii la lipsa virgulelor, inversari de litere sau omisiuni de liniute, ii rog plecat sa incerce sa urmareasca ideea care mi-a dat elanul peste cap si m-a indemnat sa mai scrijelesc un articol. Daca singurele remarci care le vor veni in cap citindu-mi randurile sunt „extraodinar, ce lipsa de liniuta nepermisa!” sau „sa nu te superi, dar „s-au inclinat” se scrie despartit”, am sa consider ca i-am plictisit ingrozitor, voi corecta inadvertenta si ma voi considera extrem de satisfacuta ca am onoarea sa cunosc oameni atat de atenti si competenti gramatical!

Mi-am inoportunat si eu cativa prieteni-bloggeri cu amanunte de acest gen, pana am realizat ca da, este foarte adevarat ca nu dorim sa cream o noua gramatica a limbii romane si ca exista  norme de bun simt care trebuie respectate, insa urmarind prea atent liniutele si i-urile, pierdeam de fapt efortul pe care omul citit il facea zilnic si pe care eu il disperam cu chestii neesentiale. Cat suntem de toleranti cu cei pe care-i descifram, ramane la latitudinea noastra. Inca am prieteni care imi semnaleaza lipsuri, in ideea ca poate un cititor imi va da peste nas ca nu stiu sa scriu- imi asum riscul! De curand am realizat ca e inevitabil atunci cand scot ceva, sa gresesc la scris (imi place sa cred ca nu atat de des), privirea vede gandul rapid ce-l doresc exprimat, iar degetele scapa unele chiftele. Nu mai am nici rabdarea, nici timpul de a studia atent fiecare rand si  nu mai cred in impresia stricata de o litera gresita.

Ca final, imi cer scuze pentru oricare greseala „enorma” tastata si scapata libera, promit ca o s-o mai comit, nu pot fi perfecta! Blogul acesta e un subiect de povesti, pareri personale, amuzamente, reflectii si zambete, nu aspira la compendiu de gramatica… Daca aveti sugestii, le ascult cu drag si mare atentie pe cele legate de subiectele postarilor. Celor gramaticale, le voi acorda timp suplimentar… alta data!

Anunțuri

16 gânduri despre „Gramatica sau literatura?

  1. La inceput, eram pur si simplu terorizata de gandul ca as putea face greseli pentru care sa iau bobarnace. Reciteam fiecare rand de zeci de ori, pana cand nu mai intelegeam nimic. Nu ca as fi acum vreun as in ale gramaticii. Probabil am multe scapari, dar nu imi mai bat capul cu ele. Nici nu ma deranjeaza scaparile altora, mai ales daca ii citesc de mult. Iti dai repede seama daca omul s-a grabit si nu a verificat textul.

  2. Haide , doamna draga…de ce atata agitatie pe chestiunea de fata? Sincer , acum! Nu ai remarcat ca este greu , din goana gandului sa bagi degetul corect intre taste si sa iasa ceea ce trebuie?Nu suntem roboti , clar si e firesc sa mai gresim.Uite eu , bunaoara, de fiecare data cand scriu , inversez literele intre ele.Stiu ca asta este o „meteahna” a creierului , netratabila , insa nu e mortala :D…Vreau sa spun ca si atunci cand scriu de mana , cu pix , stilou , creion…nu conteaza , la fel patesc…Si zau asa , cine vaneaza greseli si eludeaza subiectul…e carcotas. De foarte multe ori eu scriu cum vorbea personajul Yoda , inversez cuvintele in text de iese de nici eu nu mai inteleg ce am vrut sa scriu :lol:. Eu nu am dat foarte mare atentie acestor „chestii” de-a lungul timpului meu de bloger (daca m-as putea numi asa) , decat atunci cand chiar nu se pricepea o iota din ce am scris,insa imi corectez macar o data ce am scris ,inainte de a lansa postarea in virtual.Daca scapa ceva , asta este…si?Ce-i cu asta? 😛 😉 Oameni suntem!
    In ce ma priveste , eu nu am remarcat , inca , greselile tale gramaticale…tocmai pentru ca asta conteaza mult prea putin fata de informatia pe care o culeg din postarea ta! 🙂

    • cred ca asta voiam sa subliniez de fapt: voi mai gresi, inversez litere sau le mananc, in functie de cata viteza am la taste, dar fiti amabili si treceti peste.
      dupa comentariul tau, m-am linistit, pot sa continui in acelasi ritm! 🙂
      si da, am si eu momente cat atat refac o fraza ca nu mai stiu nici eu ce-am vrut sa spun cu ea…sau oricum ajung in cu totul alt punct decat cel vizat.

  3. desi nu sunt prea tolerant cu chestiile de gramatica, nu ma ocup cu astfel de corecturi. Acu vreo 8-9 ani ce-i drept corectam emailuri de la prieteni taind ce era gresit si corectind pe deasupra cu bold si rosu! :))
    Ce ma seaca tare sunt unii sfertodocti pe care-i mai vezi pe net, bloguri sau nu, care-ti explica savant chestii, dar ei nu stiu treburi elementare. Adica se vede de la o posta ca nu e vorba de „scapari” … Dar ei sunt totusi savanti!

    • intrun fel a fost un prilej de a-mi face mea culpa, stiind exact cativa bloggeri pe care i-am secat la cap de cateva ori. am avut sansa de a fi ignorata si nu pusa la punct cum meritam 🙂
      necazul e ca pe mine chiar nu ma pasioneaza micile (sper eu!) omisiuni sau ignorari ale limbii- ca nu-s specialista si voi da cu siguranta destule chifle si mai departe, asa ca savantii sa faca bine sa stea departe, nu-i loc pt ei 😀

  4. Sunt repezită și public articolele fără să le citesc. Se strecoară greșeli, mi le asum, asta este. Mă mai corectează Anca și un cititor fidel. De cele mai multe ori greșesc din neatenție, iar unde greșesc din neștiință e ok că îmi atrage atenția cineva.
    Când citesc bloguri nu bag în seamă nimicurile. Dacă omul este certat rău cu limba română termin cu vizitele. Nu atrag atenția nimănui.

    • nici eu nu stau grozav cu rabdarea, desi ma tot straduiesc sa mi-o educ. am invatat sa nu ma agat de amanunte lipsite de importanta si daca fac un comentariu sa fie asupra ideii si nu a literelor omise sau inversate. n-am prea dat de cei certati cu limba romana, dar cred ca ar fi obositor sa ma impiedic la fiecare pas de cate-o inovatie si as renunta sa mai calc pe acolo. articolul meu de azi s-ar incadra in sloganul „invat, deci exist” 😉

  5. Sa inteleg ca si tie ti s-a facut analiza pe text. Ce mi-ar fi placut sa am replica asta a ta cand m-au acuzat pe mine ca-s agramata si nu-s atenta cand scriu, dar macar mi-au gasit o scuza in faptul ca nu mai stau in tara si mi-am pierdut obisnuita limbii materne. O aberatie mai mare nu pot sa-mi inchipui. Dar ai dreptate, cei care judeca forma fara fond nu fac altceva decat sa se plictiseasca ingrozitor sau nu gasesc ceva mai spiritual de comentat decat ca ai uitat o liniuta sau mai rau s-a strecurat, nenorocita, intr-o pozitie nepermisa. Ah, si da, mi s-a pus intrebarea: da’ ce fac eu in viata mea de sunt atat de ocupata incat nu pot sa-mi citesc articolele de 2-3 pana sa le public. In concluzie, se pare ca noi, astia repezitii, care nu facem eforturi sa scriem literatura si sa publicam articole scrise cu grija de profesionist, ar trebui sa ne luam seama si sa le lasam lor, profesionistilor experti cu blog un acces mai mare la public.
    Dar, intrebarea ramane, cat de ingust poti fi la minte sa nu poti comenta o idee ci doar gramatica. Recunosc ca uneori apreciez comentarii punctuale, mai ales cand schimba sensul vorbelor mele, sau o fraza nu e clara din cauza tastelor mele hiperactive.

    • da, ai sesizat corect. in plus mi s-a sugerat sa scriu cu diacritice, sa fiu mai usor inteleasa. degeaba, mai bine scriu doua postari decat sa bibilesc la virgulitele si caciulitele literelor. iar cu cititul de mai multe ori al textului pt verificare, nu merge, deja a doua oara cand citesc imi fuge mintea departe, pentru ca stiu ce am scris si vad ceea ce ar trebui sa fie, nu ceea ce este… rar sesizez daca e ceva in neregula. mai descalcesc frazele cand sunt prea rasucite si mi se par greu de inteles…dar cam atat.
      eu zic ca aveam loc in lumea asta si noi, cei repeziti si ei, cei perfectionisti. nu aspir la scriituri impecabile gramatical, ceea ce ma nemultumeste de multe ori e cum suna, tot caut alte modalitati sa exprim o idee sau un sentiment si rar ma declar multumita cu ce iese.
      inclin sa cred ca multi s-au obisnuit sa critice sau sa semnaleze orice defect, n-o fac din rautate, poate vor sa ajute si remarca lor cade prost. clar apreciez o sesizare care ma atentioneaza ca am dat-o rau de gard… dar imi place sa cred ca voi reusi sa evit asemenea situatii.

  6. Eu n-aș comenta la nimeni greșelile .De unele îți dai seama dacă-s din graba scrisului,de altele ca-s din totala nestiinta.Daca e ultima varianta,nu mai dau pe acolo.Nu critic,că eu,deși eram cea mai tare la Gramatică din clasă și am luat punctaje mari la examene,adică Gramatica mă scotea in față,să zic așa, de când stau printre straini,de 13 ani, ma trezesc că uneori nu mai sunt sigură de una,alta.Cred că de asta am și început să scriu pe blog în română,în afară de cel creativ în engleză.Aveam senzația că uit sa mă mai exprim în română,altfel decât limbaj uzual cu copiii sau cu ai mei la telefon în Ro.
    Apoi, fac ziarele greșeli de te doare capul,pe care eu nu le-aș face, așa că ce să mai zici? 🙂

    • eu am sesizat pe vremuri in particular vreo 2 prieteni…dar m-am lasat de meseria asta 🙂
      la scoala genrala stateam bine cu gramatica, mi-a placut in scoala si am avut o profesoara de romana deosebita, care ne-a descifrat tot felul de smecherii cu ajutorul carora sa tinem minte regulile. din pacate, se pare ca limba e intr-o continua schimbare, regulile sunt modificate, liniutele mutate. cu astea voi fi foarte rar la curent si am mereu dubii asupra unor cuvinte. ceea ce ma intereseaza e modul de expunere al unei idei, mai putin supra-corectitudinea cuvintelor. daca omul are ceva de spus si o face in asa fel in care ma captiveaza… revin cu siguranta!

  7. Eu fac des greseli de tastare, iar la diactritice am renuntat dupa vreo doua articole pentru ca ma plictiseam groaznic punandu-le in texte. Cu toate astea nu vine nimeni sa ma corecteze… 😦 Nici la capitolul virgule nu excelez. Cand intru pe blogurile pe care le frecventez, chiar daca sesisez ceva in neregula(rar de tot se intampla asta), nu ma apuc sa fac observatii oamenilor. La tine am observat o gramatica impecabila! 😀

    • esti prea buna cu mine, le mai ratez, hai sa zicem din viteza… ca suna mai bine asa 😀
      am intalnit pe blogurile pe care le frecventez comentarii gen „la randul cutare, a doua strofa n-ai pus liniuta, nu te supara dar nu suport sa vad asa ceva”. am tatait dezaprobator din buze, consider ca-i de prost gust sa atentionez omul in public. si daca taraie hartia igienica pe pantof cand se intoarce de la toaleta, pot sa i-o spun discret, sa stie doar el, nu-i nevoie sa bat toba. cum ziceam totusi mai devreme, din moment ce eu nu-s perfecta, am invatat sa-mi tin gura 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s