Nesimtire maxima la CFR Timisoara

In mod normal ma abtin sa folosesc cuvinte dure, iar pe blog cu atat mai putin. Insa sunt unele lucruri care ma revolta, ma fac sa ies din calmul meu bloggeristic si sa vorbesc: la capatul liniei de trolebuz 18, la Solventul, trecerea peste liniile de cale ferata se face direct. Exista o pasarela, insa dateaza din epoca preistorica, de la bun inceput „podeaua” a fost realizata din grilaj prin care vezi direct jos, de la vreo 10-15m (lucru care pe mine m-a traumatizat puternic cand am testat prima oara) si care are multe placi lipsa, laterale sau orizontal. In concluzie pasarela respectiva este complet nesigura si n-o foloseste nimeni. Prin urmare trecatorii care doresc sa ajunga la statia de troleibuz fac „50m garduri”, cascand ochii cat cepele la trenurile care ies sau intra in gara. Mecanicii stiu ca locul este frecventat, asa ca auzi claxoanele de departe si deocamdata nu s-a intamplat nimic rau (inca mai sper ca vreodata se va rezolva si problema asta!).

Acum revenim la fondul problemei: locul respectiv este folosit pentru manevrele garniturilor CFR care fac naveta spre localitatile limitrofe si care sunt garate putin lateral pe niste linii mai putin folosite. Din cand in cand, cate un mecanic „destept” isi lasa trenul, care numara 2-3 vagoane parcat prost, exact pe cei 2-3 m de pasaj, folosit de amaratii de trecatori, desi trenurile sunt foarte scurte si locul e suficient pentru toata lumea. Astfel intr-o zi de iarna, cu zapada pana la genunchi, am luat-o pe aratura pentru ca un istet s-a oprit cu trenul in drum. Omul nu era la locomotiva sa-l rog sa ne faca si noua putin loc, asa ca l-am scuzat. Poate nu stie, a gresit.

Nu acelasi lucru s-a intamplat azi, cand desi mecanicii, ca erau vreo 3, ne-au vazut ca suntem cativa oameni care ne grabim spre lucru si  au facut manevra lenta de tren care abia curge(melcul ar fi fost campion in comparatie cu viteza de scurgere a trenului!) si dotat cu vreo 6-7 vagoane, s-a oprit in cale, usile inchise, nu se putea trece prin tren. La vociferarile noastre a dat trenul putin  inapoi, oprindu-se ati ghicit! tot la fel, cat sa nu ne permita sa trecem. Am asteptam o vreme pana am decis plina de spume sa merg prin iarba uda si murdara de vaselina de pe traverse pentru a ocoli cele doua vagoane ce ramasesera in cale, sub privirile indiferente ale celor 3 mecanici, care ne supravegheau patronandu-ne de sus. Stiam ca unor oameni cand le dai putere uita de bunul simt, dar o asemenea atitudine de parca ar fi mostenit tarlaua de la mama lor, m-a facut sa dau din buze marunt inca minute-n sir, pana la sosirea trolebuzului.

Am convingerea ca oamenii pot fi educati si daca nu se poate cu vorba buna, exista mereu metode mai putin amabile care dau roade. Daca tot cerem salarii si drepturi, sa nu uitam sa fim oameni si sa ne facem treaba fara sa ne batem joc de altii!

2 thoughts on “Nesimtire maxima la CFR Timisoara

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s