La lupta dreapta cu goanga!

C-asa am eu noroc pe lumea asta si parte de tot ce mi-e drag: gandaci de bucatarie mutanti, de parca radiatiile de la Cernobal s-au focalizat pe dimensiuni si culoare antracit, iar rezultatul le-a iesit peste asteptari! Din frageda pruncie am dezvoltat o scarba atat de puternica incat de cate ori dau cu ochii de asemenea aratare, imi scuip de cateva ori in san, trag niste blagoslovenii si simultan pun mana pe ceva de troznit. Desigur urmeaza o cursa infernala in care nu mai conteaza daunele colaterale, gen zugraveala, mobile, chestii fragile. Nu exista decat un singur invingator, iar mie nu-mi place sa pierd cursa cu chestiile negre cu multe picioare.

Spre fericirea mea, am un apartament etans, plase la geamuri care nu permit accesul nici al tantarilor silfizi, darmite al gretoseniilor grase, negre si cu antene lungi (uh, cah si brrrrrrr, mi s-a zbarlit deja coama de pe toata suprafata corpului!) si cu toate astea fie-mea a semnalat una prin baie, calatorita probabil prin canalizare. Cu toate jeturile de Raid si demontarile tubului de scurgere al chiuvetei, pericolul n-a fost decat amanat: cateva nopti dupa, in timp ce ma usuram inca dormind a tasnit langa papucul meu roz si pufos, ne-am scrutat crunt, eu, reamintindu-mi de greturile de gravida, ea cautand o cale de scapare pe-un fond prea deschis la culoare ca sa aiba vreo sansa! Am mardit-o cu sete si m-am dus la culcare felicitandu-ma ca am supravietuit inca o data (endorfina invingatorului mi-a anihilat oarecum greata)!

Din pacate tot fie-mea, ratacitoarea care bantuie noaptea, cand a adastat acasa, a gasit-o pe una penduland in echilibru instabil pe marginea patului ei. A urmat un intreg circ, inclin sa cred ca tot blocul a stiut ca un eveniment grav e in desfasurare in sanul familiei noastre in general linistite, am dat un tub intreg de Raid pe fiecare cm2 de camera si am parasit spatiul. A doua zi mi-a trecut prin cap sa iau toata zona la maruntit, dar mi s-a parut imposibil sa gasesc acul in carul cu fan. Drept urmare, am mai ozonat de cateva ori toate spatiile libere orizontale, muchii, zone de demarcatie si asteptam sa vedem cine face urmatoarea miscare. Mi-ar placea sa cred ca am marcat eu… insa mai bine las timpul sa decida in timp ce-mi pregatesc bumerangul, maciuca, nunceagul, pistolul cu cuie, barosul de 5kile si masca de gaze! Sa pofteasca!

16 thoughts on “La lupta dreapta cu goanga!

  1. Ma iertati ca va deranjez,vin cu rugamintea la d-voastra sa publicati un articol umanitar despre copilul meu.Singura mea speranta sunteti d-voastra.Toate detaliile despre copilul meu le gasiti pe blogul umanitar:
    http://dorintilica.blogspot.ro/ .
    Va multumesc anticipat!
    Va rog frumos sa-mi dati un raspuns daca puteti publica articolul de care v-am rugat la adresa de e-mail tilicamariana@yahoo.com

  2. Stai cu ochii pe ei, ca astia se inmultesc mai ceva ca soarecii sau ca iepurii! Aparuse si la mine unul acum ceva timp (vinovatul fara vina), m-am speriat ca si cum as fi vazut un balaur. Poate iti amintesti articolul in care povesteam cum l-a omorat Mihai.🙂

  3. Stiu cum e! Si mie imi este o frica teribila! Spaima amestecata cu scarba. I-am descoperit abia pe la 14 ani, cand am venit la studii in oras. Cu toata invazia de insecte de la tara, nu ma tem de niciuna cum ma tem de acestia. Acasa, cand e cazul, aduc imediat Raid-ul. Mi-e scarba sa ii vad si striviti. Cel mai grav este cand micutii mei de la gradi zaresc vreunul, ametit, cine stie cum strecurat de la subsol, se aduna in jurul lui si ma striga, disperati: ,,Doamna, un painajen!” (pentru ei toti sunt paianjeni🙂 ). Numai cand povestesc simt cum ma ia cu frisoane. Atunci eu, mai speriata decat ei, nu stiu cum sa fac sa indepartez motivul curiozitatii. Sa ii ating nici nu ma gandesc, nici macar cu vreo hartie sau altceva. Si sa ii lovesc mi-e frica, de teama ca nu ii nimeresc si mi se urca pe picioare😆 .

    • eu imi iau elan de teama sa nu-i ratez. iti cam dai seama ce iese😀 cel mai teama mi-e ca puiaza! am trait in camere de camin unde dupa ce stingeam lumina incepeau sa foscaie. i-am eradicat pe aia si sunt intr-un razboi continuu cu toti!

  4. Oribil!😦 Urmareste treaba ca este posibil sa mai apara;in fiecare an noi dam cu otrava prin casa;in pod avem porumbei;asta este😦 nu-s ai nostrii si atrag niste dinozauri de gandaci de iti vine sa stai cu bazooka la capul patului!😦 In primul an a fot jale;dar am reusit performanta sa avem cam 2-3 aparitii pe an !

    • mda, stau si eu pe faza, dar sper sa nu mai fie cazul!
      imi inchipui ca-i un chin. la noi la scara de langa e unul care cauta in gunoaie si are tot apartamentul plin de resturi. sansa mea e ca e la alt etaj si nu deasupra mea. nu vreau sa ma gandesc ce are ala in casa!

  5. :)) m-am amuzat copios pe baza intamplarii si mai ales a descrierii tale!
    O perioada merge raid….daca in bloc sunt…nu mai tine nici raid.
    Intr-adevar , aia sunt de apa si vin prin canalizare.Scarbosenii urate …cah!
    Pe mine m-a invatat cineva si cam…de 3 ani practic si nu ne mai vizitam!
    Fierbi 3 oua pret de vreun ceas…uiti de ele.,scoti galbenusurile si le pisezi , adaugi peste un plic de borax(praf) sau ce denumire mai are acum, formezi niste bilute si le arunci strategic prin casa dupa mobile, sub paturi(le place si lemnul), prin baie …in general, locuri in care tu nu ai treaba dar ei au!Nu rata bucataria …zona chiuvetei….
    Mult succes!🙂

    • multumesc, clopotel, daca mai apar fii sigura ca apelez la varianta ta! ce sa-ti spun, vreo cateva zile a tot mirosit dulceag a raid, de am zis ca ne intoxicam. chiar eram curioasa daca mai misca aratarea. deocamdata am invins, sper sa nu ne mai luptam prea curand🙂

  6. mda, iti interleg perfect senzatiile. In America astia erau la ordinea zilei. Nu erai din astia negri, ci unii mai deschisi la culoare, dar cu atit mai bleah …

  7. Mai apareau si la noi uneori si ii gaseam noaptea in baie. Ce ma mai speriam, oribile vietuitoare! Evident ne intrebam de unde vin… Si mari, si urati si scarbosi. Iac! :((

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s