Cititi? Cate carti odata?

La „Schimbul de carti” de luna aceasta, s-a pus o problema interesanta: se pot citi mai multe carti odata? Marturisesc sincer ca in adolescenta am dat prima oara de notiune la un personaj din „Lunatecii”de Ion Vinea (pe care l-am adorat in volumul intai si m-a dezamagit mai apoi)  si care avea deschise mai multe carti din care citea dupa chef, explicandu-si alegerea prin ceva de genul „plimbarea privirii sau a mintii pe mai multe claviaturi”. Atunci mi s-a parut o imprastiere, incapacitate de concentrare, superficialitate, dar cumva in subconstient l-am invidiat. In timp, am ajuns sa adun mai multe carti care-si asteapta randul la lectura, fie din targuri de carti reduse, fie de la „Schimbul de carti” amintit mai sus, fie ca vreun prieten imi starneste curiozitatea cu ceva care mi se pare mai interesant fata de ce frunzaresc la momentul respectiv. Am carti incepute raspandite in mai multe locuri: rucsacul de plaja cu „Logofatul de taina” al Rodicai Ojog-Brasoveanu, „Iti spun adio” cartea inceputa cu o zi inainte, dar care va fi detronata de cartile care nu sunt ale mele( probabil una cu analiza situatiei Americii de prin ’90) la munca o” carte cu fluturasi” si o duduie  ce sufera o depresie morbida dar se recompune magistral si-si gaseste job-ul vietii, alaturi de dragostea invidiata de toti muritorii de rand si o carte despre descifrarea microexpressilor comportamentale a carei denumire exacta nu mi-o amintesc acum.

N-as spune ca neaparat ma plictiseste subiectul unor carti, insa unele merg mai greu, necesita multi biti de concentrare si nu-s mereu cu dorinta la interval de ma educa, asimiland teorii sau de a descifra rationamente complicate. Uneori caut doar ceva facil, cu subiect politist de exemplu(devorez in timp scurt si dupa o vreme imi amintesc foarte putin din actiune), alteori simt nevoia unui subiect de gandire mai profunda. In tren daca-s condamnata mai multe ore, uit de filozofia detaliata si iau ceva tom gros, amuzant si doldora de actiune.

Rar abandonez vreo carte, dar am patit de cateva ori si treaba asta, cand am concluzionat ca n-am omorat pe nimeni ca sa suport asemenea suplicii, am citit in diagonala paginile ramase pana la final si am rasuflat usurata, mazilind cartea cat mai deprate pe raft! Am si carti care necesita timp de meditatie sau degustare indelungata, asa ca, exact ca un cititor gurmand aman finalul, doar pentru a ma delecta mai mult.

Aveti mustrari de constiinta sa lasati o carte neterminata si sa incepeti alta? Cititi vreodata mai multe carti? De ce?

22 thoughts on “Cititi? Cate carti odata?

  1. Am mustrari de aceea uneori ma blochez pt o luna cu o carte ce nu imi place! Cea care troneaza acum pe noptiera si e de acest gen se numeste La Agatat! e mega plictisioare!
    Vreau sa imi cumpar alta dar zic sa o citesc pe asta prima data! Acum chiar am de gand sa imi fac o lista de carti si sa o comand!

    • la o faza din asta, eu abandonez o vreme plictisitoarea, citesc altceva revigorant si cand intru in pana de lecturi reiau chinuitoarea. din cateva ture din astea si citind inca 2-3carti pe parcurs, o termin si pe cea greu citibila🙂

  2. Nu pot face mai multe lucruri deodata, nu sunt multitasking, de aceea nici nu am reusit sa citesc mai multe carti deodata.😀😛 Daca fac un lucru ma dedic lui in totalitate.😀

    • trebuie sa recunosc ca eu sunt… chiar daca asta se poate traduce si „oarecum superficiala”🙂
      daca nu curge cum imi doresc eu si daca simt ca ma cuprinde depresia tot pedaland la ceva care abia se taraie, schimb, putin macar, ritmul!

  3. Eu nu pot citi mai multe carti de o data. Ca sa pot intelege actiunea , ma concentrez pe cartea respectiva.Cred s-ar face o varza ,in mintea mea , daca as citi doua carti de o data.

    • acum nu intelege ca citesc 10pagini din una, 10 din alta in timp de-o ora, doar ca le intercalez, iar cea mai rapida si mai incitanta castiga, iar celelalte isi asteapta cuminti randul.ce merge f greu, ramane de rezerva🙂

  4. De obicei citesc o singură carte, rar se întâmplă să încep mai multe în acelaşi timp.
    N-am nicio problemă în a lăsa o carte neterminată, dacă nu mă prinde …asta e. Totuşi, uneori mă încăpăţânez să o termin, poate-poate s-o întâmpla ceva interesant până la sfârşit🙂

  5. Aveam un mod ciudat de a citi o carte….mai intai citeam finalul….apoi inceputul si instantaneu pe la mijlocul cartii.Se intampla de multe ori sa o incep si fara acest ritual si sa o termin sau…sa o las.
    Am incercat si simultane dar am renuntat.
    Acum nu mai citesc…faptul ca trebuie sa port ochelari ma descurajeaza.

    • eu port 2perechi de ochelari, bine, nu simultan, dar asta ma ajuta sa vad mai clar. am senzatia ca arat mai inteligenta cu ei, ma pot ascunde deseori in spatele lor, asa ca imi sunt prietenii cei mai buni🙂

  6. Marturisesc cu jena ca citesc din ce in ce mai putin. Sunt intoxicata cu beletristica de pe vremea cand citeam orice, mai putin cartea de telefon si agenda medicala. Acum citesc carti numai pentru minte, sufletul l-am hranit suficient.Si daca gasesc un subiect interesant atunci citesc pe mai multe carti odata, compar, leg idei, incerc sa-mi lamuresc dilemele.Si am prostul obicei sa subliniez, sa fac adnotari deci dupa mine nu mai citeste nimeni o carte(noroc ca nu mai am pe nimeni in familie interesat de masonerie, cavaleri templieri, sociologie si istoria religiilor!:))
    Singurul pe care nu l-am putut citi cap-coada e Sadoveanu!

    • nu ti-a placut „nada florilor” sau „fratii jderi”? hai maaaaaah! la „schimbul de carti” mai prind si eu cate o carte din asta subliniata discret lateral cu creionul. intrun fel ma enerveaza, ca-mi atrage atentia asupra unor idei pe care mi-ar fi placut sa le remarc singura. am vazut odata, in schimb, o carte plina de adnotari si ideile celei care o citise inainte, tot spatiul alb era plin de alt scris maruntel. aia mi-ar fi placut s-o spionez, cred ca era incitant sa vad la ce se gandise cand a citit, predecesoarea prolifica.

  7. În principiu citesc cîte una, dar uneori se întîmplă ca dacă înaintez mai greu și dau de ceva mai interesant să mai încep una. Niciodată mai mult de două. În ultimul timp merg în tandem, o carte de parenting sau nonficțiune cu cîte una de beletristică. Mă doare sufletul cînd abandonez o carte, mai ales dacă o reiau după cîțiva ani și constat că trebuie să o abandonez din nou (am pățit asta cu „Numele Trandafirului”, filmul l-am tot revăzut, cartea n-a mers nicicum).

    • mie mi-a placut tare mult „numele trandafirului”! l-am citit pe nerasuflate, ca si „codul” lui dan brown. unele carti le devorez fara sa ma pot opri pana la ultima pagina si apoi ma uit ca dupa doua prajituri infulecate rapid, cand ma simt rau si ma gandesc ca puteam fi mai retinuta🙂
      bine ai venit, rosu vertical, ador atat culoarea cat si atitudinea!

  8. Făceam asta în adolescenţă, acum însă citesc doar o sigură carte odată, ca să nu le încurc subiectele.
    Abandonez cărţi, dar destul de rar. „Uysses” (James Joyce) şi „Şarpele cu pene” (D. H. Lawrence) sunt doar două dintre ele. Şi proza lui Samuel Becket. Plus multe dintre paginile lui Celine.
    Bag sama că-s o abandonatoare.😀

    • nu, cred ca ai realizat ca timpul tau e pretios si exista o multime de alte carti pe care ai putea sa le citesti.
      samuel beckett am incercat ceva teatru…dar am abandonat😀

  9. Io ti-am zis, intentionez sa o pun in practica😛 Astfel n-o sa mai sufar ca ma atrage alta carte in locul celei care ma plictiseste. si de una dintre cartile incepute e atat de buna ca n-o pot lasa din mana… cu atat mai bine, n-o sa-mi para rau ca n-am inceput altele dupa ea😛

  10. Nu prea am mustrari pentru ca ma mint singura, imi zic ca de fapt n-am abandonat-o ci doar o las pentru o vreme cand voi avea mai mult timp sa-i dedic sau cand nu voi mai avea nimic de citit😀 Altfel, daca am timp de citit, nu ma sfiesc sa incep ceva nou, daca cartea mea „curenta” nu este prin apropiere. Cred ca maximul de carti inceput intr-o anumita perioada a fost 5 sau poate 6, din care am abandonat vreo 2 de citit … mai tarziu. Acum am inceput A Feast for Crows de George R.R. Martin, dar merge lent pentru ca vreau sa am timp mai mult cand o citesc si sa nu fiu intrerupta pentru ca imi place si ma enervez, am The Bonesetter’s Daughter de Amy Tan ca audiobook, pentru momentele in care sunt singura si n-am nevoie sa ma concentrez pe ceva anume, am inceput Omul invizibil de Ralph Ellison pe tableta, dar nu-mi place deloc stilul lui si tocmai am primit De-as avea un sot cat o musca de Hatice Meryem care-i micuta si usrica, exact pentru momentele in care sunt intrerupta des sau inainte de culcare cand imi raman doar vreo 2 neuroni activi😀

    • exact, asta e ideea! ai perfecta dreptate cu savuratul. cand am ceva bun, o prelungesc nitel, sa-i prind toate subtilitatile, dar cum uneori n-o am la indemana, pot insera si altceva in program. daca uit de vreuna o vreme, am un moment de deruta la prima pagina pana imi amintesc cine si ce face acolo. pt mine e un exercitiu bun de memorie si cred ca singurul care-mi face placere🙂

  11. Foarte rar mi se intampla sa nu duc o carte pana la final. Cred ca de vina sunt curiozitatea si optimismul. Mi se intampla sa sper pana in ultima clipa ca voi gasi ceva care sa justifice timpul acordat unei carti. )
    Chiar si acum am vreo patru carti incepute: Lupta mea (Hitler)- pe asta o citesc online, ceea ce ma oboseste mai tare, ca o deschid dupa ce citesc blogurile, daca prind seara o ora la pc, Calatorie prin Portgalia (Saramago), Oracolul din Stambul si Exilul si imparatia (Camus). Le aleg in functie de dispozitie si de gradul de oboseala.😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s