Ce share-uim?

Observ cu uimire in jur ca ori de cate ori cineva se intoarce dintr-o iesire mai lunga sau mai scurta, pe plaiuri mioritice sau la kilometri departare, cel mai rapid povesteste ce nu i-a placut, ce nervi i-au facut scartaitul vecinilor de camera, ce infecta era atmosfera, cat de obositor a fost drumul si cat de putin ore au dormit! Le ascult tiradele si-i intreb calm de ce nu stau acasa, la ce se mai obosesc sa plece daca se intorc cu mai multe nemultumiri decat au plecat? Ce asteptari avem de la vacantele sau weekendurile noastre? Plecam unde ne face placere, ne urmam o pasiune sau ne straduim si aici sa fim in ton cu lumea, sa facem pe plac rudelor, cand de fapt noua ne-ar placea sa ne infundam in pat de vineri imediat dupa munca si sa mai scoatem capul luni dimineata, inainte de program?

Daca totusi ajungem la concluzia ca vrem sa plecam, o rupere din peisajul cotidian ne vine ca unsa, alegem niste amici ce ne impartasesc oarecum pasiunile si decolam plini de asteptari, de ce la intoarcere impartasim doar partile negative? Ne gandim vreodata ca cel care ne intreaba cum a fost in „mare vanzoleala” poate isi doreste sa fi fost in locul nostru, sa fi respirat aer de mare/munte/lac/balta/ fum de gratar/ vapori de alcool si ca i-ar fi placut sa vada macar putin, cu ochii nostri plimbati, cum e sa fii in alta parte?

Intrebarea sau nelamurirea mea e alta: au uitat oamenii sa se bucure, nu mai apreciaza nimic, considera ca totul li se cuvine, au devenit prea mofturosi pentru a se bucura si de ocaziile marunte impartite cu 3 prieteni, fara a beneficia de 15-spe stele ultra all inclusive, locatii sclipicioase, doldora de femei goale si amsini luxoase? Ca nu-mi vine sa cred ca ne gandim la saracii aia ramasi acasa, sa nu crape inima-n ei de invidie si atunci drept protectie (pentru ei desigur!) alegem doar parti care ne-au agasat si exageram oboseala?

Asadar ce alegem sa povestim? Ne plangem sau impartasim impresii placute, intamplari amuzante, chestii neobisnuite? Ne pasa vreodata cum se simte celalalt cand povestim, ne simtim oarecum datori sa oferim putin din bucuria noastra celor mai putin norocosi? Voi cum procedati cand reveniti din plimbareala? Relatati cum va vine la gura, amplificati necazurile, partile pozitive, aveti ceva de dat celor din jur sau fiecare daca vrea sa vada sa mearga singur sa testeze?

26 thoughts on “Ce share-uim?

  1. Tocmai am scris un articol de traveling pe blog, un articol despre un oras vizitat (relativ) recent. Nici prin cap nu mi-a trecut sa povestesc nemultumirile mele cu privire la acel loc. Doar ce m-a impresionat. Dar eu in general tind sa-mi ascund frustrarile, sa nu le dau curs pe blog. Nu-mi plac articolele incrancenate, care transmit o stare negativa cititorului. Desigur, uneori este inevitabil sa ne descarcam pe blog, dar ideea nu e (cel putin in cazul meu) sa critic tot ce misca in jurul meu. Nu-mi place sa intru pe astfel de bloguri, numite de mine bloguri de carcoteli. :))

    • exact senzatia aceasta o am si eu! desigur ca sunt si parti mai putin placute, dar imi place sa cred ca nu acelea definesc evenimentul si omul caruia ii impartasesc o experienta e prea putin curios de cum mi-a sforait mie colega de camera sau cat de tare mi-a intrat crema cu factor de protectie 500 in ochi. evit cat pot relatarile negative, am decis ca viata mea e frumoasa si nu merita sa-mi pierd timpul ascultand plangerile plictisite sau nerecunoascatoare ale altora.

  2. Tocmai am scris că încă nu am planuri de vacanță. Și am cerut sugestii. Prefer să primesc și să ofer o imagine corectă. Cu plusuri și minusuri. Critic ceva doar dacă este cu adevărat de criticat. Nu sunt fițoasă, mă adaptez ușor, iar scopul meu este să văd cât mai multe lucruri interesante.

    • mda, nici eu n-am planuri de vacanta… trag nadejde ca poate mai strnag niste bani pana la finalul verii🙂
      mi se pare corect sa oferi o imagine reala, insa cand suma minusurilor e mai mare, iti vine sa-l intrebi pe interlocutor de ce n-a stat acasa?

  3. Eu cam povestesc ce am vazut.Desigur, sunt subiectiva si nu emit judecati de valoare.Spun in primul rand minusurile, ca si mie mi-ar fi placut sa mi le semnaleze cineva inainte.povestesc si daca descopar ceva uimitor, un lucru poate marunt dar care zic eu ca merita vazut.
    In general, in concedii eu sunt responsabila cu ‘jurnalul de bord”, chiar notez ce am facut ca poate la batranete o sa ma lase memoria si sa nu ma fac de ras in fata stranepotilor cand le-oi povesti ca m-am plimbat cu gondola pe Tamisa si am mancat baclavale la Paris!(oricum n-am fost nici colo, nici colo!)

  4. Exista oameni care nu sunt multumiti, nici daca ar face vacanta in Rai. E bine sa vezi frumosul pe unde mergi, rahaturi si mizerii vezi oricum in fiecare zi. Imi place sa caut chestiile speciale, chiar daca mai aduc in discutie si unele lucruri nu chiar pozitive, tocmai pentru a oferi o privire realista asupra locului in cauza.

    • exista oameni incapabili sa vada frumosul oriunde merg, ai dreptate, care s-au obisnuit sa se planga si carora le e mai usor sa scoata neajunsurile mereu in fata. nimic nu-i perfect in lumea asta si nici nu putem sa facem totul bine. ceea ce putem e sa ne schimbam modul de gandire, sa apreciem mai mult partile bune si sa dam mai putina importanta grijilor, necazurilor si micilor frecusuri.

  5. Pai daca esti nemultumit pari mai inteligent, asta e explicatia mea. Si ce, rumânu’ nu-i cel mai destept din Univers?

    • la aspectul asta nu m-am gandit😀
      nu cred ca exista cel mai destept, doar domenii in care unele neamuri exceleaza. inca nu m-am dumirit in ce excelam noi…dar mai caut!

  6. Pingback: Central Park e doar un parc | In jurul Kadiei

  7. Wow, sunt complet uimita și supărată că există astfel de oameni… în conditiile astea cred că eu sunt prea exuberantă, mă bucur de orice, văd părți bune și acolo unde poate ar mai încăpea, în plus mă ghidez după principiul, dacă nu găsesc ceva frumos, ia să creez chiar eu…

    • mi-am facut recent un test de varsta psihologica si mi-a iesit ca as avea 29 ani, in conditiile in care eu am aproape dublu🙂
      eu incerc sa-i ajut sa constientizeze ca isi irosesc viata stramband din nas permanent si gasind mai ales defectele trairilor si rar plusurile. e perfect adevarat ca nu cu foarte multi ani in urma faceam si eu parte din ei, eram mereu nemultumita si gata de hartza. imi pare rau acum ca n-am stiut sa apreciez mai bine ce-am avut atunci, unele clipe sunt unice, nici nu realizezi cat erai de fericit!

  8. Mie îmi place să povestesc lucrurile frumoase pe care le-am văzut și le-am trăit prin călătoriile mele și să le ilustrez cu fotografii care să-i bucure și pe cei care citesc. A existat o singură mare excepție, dar merita… Sunt momente sau locuri care merită să fie semnalate, și cele rele, dar mai ales cele bune.

    • desigur ca daca dau peste un loc de evitat semnalez si altora, ca de aceea scriu sa impartasesc lucruri traite, spre folosul sau bucuria celorlalti. dar daca proportia lucrurilor negative e mereu mai mare decat a celor placute, ma intreb adesea pt ce mai ascult/citesc relatarea? negativ stiu sa ma simt si singura, n-am nevoie de aportul altora😉
      ma bucur sa te revad, zina!

  9. Ce alegem sa povestim? Pai hai sa-ti spun punctul meu de vedere
    Calatoresc des in locuri despre care se scriu numai (sau preponderent)partile frumoase. Sau se scot in evidenta aceste parti
    Mie-mi place sa scriu sarcastic si despre neajunsuri. Nu sunt nicidecum o mimoza, ma amuz, trec peste ele. Dar de exemplu , pe blog, nu insir ceea ce se stie deja despre minunatul Paris, magnificul Fes, incantatoarele insule spaniole.

    Incerc sa fiu realista.
    Pe mine pur si simplu ma plictisesc insiruirile astea de povesti despre o anumita destinatie- care se repeta la nesfarsit.

    • corect, ideal ar fi ca fiecare sa incercam sa fim diferiti. eu vorbesc de aia care vad doar partile rele ale vizitelor lor sau cum s-au intors, la intrebarea „cum a fost?” nu gasesc alt raspuns decat „obositor!!!” daca insisti afli ca n-a dormit decat putin, apa a fost rece, a plouat, a fost prea aglomerat si mancarea nu i-a mers pe traiectoria obisnuita.

      • Eu ma gandeam mai ales la postarile de pe bloguri sau siteuri de specialitate/travel ….unde lumea spune cam aceleasi lucruri. Detaliile sunt foarte importante,am aflat-o adesea pe pielea mea

      • da, am inteles la ce te refereai acum. amanuntele neplacute de genul acesta nu le trec nici eu cu vederea. una e un chelner nesimtit si alta e o locatie necorespunzatoare, care e buna de evitat. totusi, postarea mea se adresa mai degraba celor care povestesc mereu doar partile negative ale intamplarilor, desi ei de fapt s-au distrat pe unde au fost. ori nu stiu sa imparta cu altii ori nu realizeaza ca oamenii din jur asteapta si ceva pozitiv, nu doar plangeri si lamentari… dar asta sunt eu, defecta de optimista!🙂

  10. Cred ca este o moda trecatoare, ce poate fi intalnita doar pe bloguri, poate pentru a starni polemici. In realitate, rar am intalnit oameni care la intoarcerea dintr-o plimbare sa aiba mai multe nemultumiri decat bucurii.

    • eu vorbesc in principal despre oamenii din viata reala, tocmai asta e trist… sunt convinsa ca sunt bine intentionati, dar nu se gandesc ca poate tie, om care iti petreci concediul lor la munca, ti-ar placea sa auzi ceva ce le-a placut.

  11. Sharuiesc doar ce-i frumos, fiindca daca as povesti despre aspecte neplacute din vacanta, acelea mi le-as intipari in primul rand eu mie in inima, si-atunci mi-as bate joc in primul rand de mine…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s