Ferea! Defulez!

Dimineata, ochii deschisi exact atat cat sa nu ma ciocnesc de oameni pe strada, miscari limitate la minim, mers pe pilot automat cap-compas-job, energie consumata tinzand catre zero. In starea asta letargica ma opresc la gemuletul unde se vand covrigi dau un ban mare,  doamna foarte draguta imi da restul, moment in care ma trezesc inghiontita gen „hai, fa pasi!” de urmatoarea care statea la rand. Ridic o privire, o idee mai treaza ca inainte, sa vad care-i problema. Respectiva isi cere scuze, din cauza vitezei de-a trece peste mine, n-a remarcat ca vanzatoarea inca imi impacheta covrigii, stationam  cu motiv! Deja din starea mea de calm s-a dus o linie!

Plec totusi agale, uit momentul ca o chestie neimportanta cotidiana si imi dau seama ca trebuie sa-mi cumpar apa. Zaresc o coada de cativa oameni la butic. Pana ajung in dreptul usii coada se muta in interior, raman doar eu afara pentru cateva clipe. Batea o boare vaga, era mai racoare din magazin, cu jumatate de ochi urmaream sa vad cand ies 2-3 dintre cei serviti, sa ajung si eu la rand. O duduita se apropie, ma ocoleste in spatiul stramt al usii, se face un fel de bresa, unii ies, respectiva se infige in fata si-si comanda ceva. Mda, v-ati prins ca mi-a zburat porumbelul, cu o octava mai sus decat mi-as fi dorit pentru urechile inca adormite ale tuturor. Breh frate, am 1,73, cum de nu ma vezi??? Ca daca zici ca m-ai driblat intentionat atunci chiar ma enervez de-a binelea! S-a mai dus o liniuta din calm, de data asta una groasa!!! Imi iau apa si ma uit la respectiva care nici n-a clipit la vocalizele mele si ma gandesc ca m-am simtit tot eu deplasata ca una trezita dis-de-dimineata cu fata la cearceaf. Pe alee am fost tentata s-o sterg razant cu rucsacul, insa mi-am dat doua bobarnace prietenesti peste nas si am plecat in treaba mea.

Se pare ca cele doua ore de zumba de ieri nu mi-au folosit! Nu pot sa trec peste dorinta unora de-a ma ignora sau de a ma inghionti pentru a trece ei in fata. Ieri pe un trotuar ingust, fara partitie cu pista de biciclete, unul ma claxona de zor sa-i fac loc. Precizez ca spatiul era cam de 2m latime, incapeam cu greu amandoi, el pe bicicleta. Era un tatic cu un copil in spate si am avut iar nedumerirea aia ciudata: de ce dreptul lui e mai urgent ca al meu? Eram calma maxim, aproape lesinata de efort, nu mai simteam nici caldura, dar o usoara nemultumire tot m-a strabatut: de cand biciclistii au toleranta pe trotuare doar pentru ca au viteza mai mare de deplasare???

Concluzionez, ca sa nu ma lungesc prea mult, in prag de we, ca nu fac suficient sport pentru a-i tolera pe toti oamenii astia care fie nu vor, fie nu realizeaza ca traiesc langa alte specimene ca si ei, iar drepturi avem cu totii. Nu pot pricepe de ce trebuie sa ma lupt sa nu treci peste mine si in ce mod iti ingustez optiunile daca imi vad doar de treaba mea? Urasc sa ridic vocea in public si mi-e lehamite sa ma dau in spectacol…  sa-i ignor totusi, chiar daca sunt pretutindeni? Voi cum procedati?

19 thoughts on “Ferea! Defulez!

  1. Cand cineva te depaseste cu nonsalanta si nesimtire zi-i numai asa, suav, din varful buzelor:ducea-te-ai si pe poarta cimitirului tot inaintea mea! Ca n-are rost sa intrii in polemici cu badaranii.Stii cum se spune: nu te pune cu prostul, ca are mintea odihnita .:)

  2. depinde in ce stare ma prinde nesimtitul respectiv. daca-s zen, il las in pace. daca nu… iese cu vocalize, vorba ta😀. norocul meu ca in Viena sunt astia destul de civilizati. ieri insa mi-a sarit mustarul rau pe gipanul unuia care a parcat pe 2 locuri la supermarket, de aproape n-am avut loc sa intru in masina. ma rog, pe el l-a durut in dos, dar macar m-am racorit si am vazut ca l-au mai apostrofat si altii😆. huo, bah, in concluzie.

    • asa, asa! uneori am senzatia ca daca nu spun nimic le dau semnal la toti nesimtitii din univers sa-mi calce patratelul, ca daca tac se cheama ca nu ma deranjeaza. si atunci… deschid gura cu putere😀

  3. Haios de tot articolul, eu am parte zilnic, in orasul meu mare, plin de oameni „civilizati”, de asemenea intamplari. Si, imagineaza-ti, eu nu fac nici sport si de obicei nu sunt zen. Nu suport badarania. Dar cand o intalnesti la tot pasul, deh, te mai obisnuiesti cu ea, mai inchizi ochii, te faci ca ploua… Insa de cele mai multe ori reactionezi(in gand sau cu voce tare). E neplacut si nu inteleg de ce unii au impresia ca au toate drepturile din lume, iar ceilalti niciunul. Problema e ca daca noi nu ii tragem de maneca, daca nu le facem observatie, vor continua sa procedeze ca si pana acum.

    • asta ma gandesc si eu, daca toti tacem, cum ii vom obliga sa nu se urce pe noi cu toate resursele? totusi, cred ca eram in pasa proasta, ca altfel vorba ta, la cati sunt peste tot devii imun. e singura cale sa rezisti psihic🙂

  4. Depinde de starea in care ma aflu- zen sau iritata
    Daca sunt putin irascibila , le comentez. Nu spun ceva grosolan dar ii fac sase simta prost

  5. Mă pornesc greu. De obicei, încerc să ignor. Dar dacă tot am început, am câinoşenia de a o duce până în pânzele albe, cu hăulituri chiar şi după ce evenimentul s-a consumat.

    • 😆 continui sa cred ca ala care ridica tonul a pierdut… dar uneori pur si simplu mi se par toate prea multe sa le las sa treaca neatentionate. desi mi-e clar ca nu-i educ eu!

  6. De obicei ma uit urat si foarte fix , lung , insistent , cu o acumulare puternica de energie negativa in privire.Daca nu se sesizeaza umanul cu pricina , atentionez , pe voce foarte joasa si foarte calma , cu dintii oarecum stransi si apasand pe litere , ca a gresit si sa fie atent.Daca nu isi indreapta greseala si ma ignora in continuare , se rupe barajul si porneste avalansa de cuvinte murdare din gura si ce imi iese , nici Pacificul nu mai spala. Daca este cazul , dau cu ce nimeresc.dar asta se intampla rar , sun anti violenta.Dar daca trebuie….😀

  7. Nu vrei să știi cum preocedez!!😆
    Eu sunt pe batery low întotdeauna, pentru că liniuțele mele scad instant! 😆
    Să zicem, doar, că ești o finuță😉

  8. In general sunt calma si incerc sa ma pun in situatia celorlalti, sa inteleg ce ii indeamna sa se poarte asa. Ma gandesc ca si mie mi s-a mai intamplat sa ii deranjez pe altii involuntar. Doar in cazuri exceptionale, cand omul chiar nu are bun simt, devin un amestec de SLVC cu Ana-Maria. :))))

    • la mine cred ca depinde in ce ape ma scald, sunt unele dati, e drept rare, cand sunt ca o kukta si daca ma atingi putin arunc deja fulgere. dar nu ma agat niciodata de nimeni degeaba, doar ca rar sunt momente cand nu se poate evita o cearta…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s